* * *
Niciodată atingerea
nu a fost mai delicată,
ca în noaptea în care m-ai iubit
cu Cerul în palme,
iar mâna ta nu a fost niciodată mai blândă
și mai catifelată, asemeni unei petale roșii
de trandafir răsfirat pe pielea mea albă.
Niciodată până atunci
nu mai simțisem tâmpla ta
atât de aproape de inima mea
pulsând
eternitate..
Știi?
Niciodată Eu
nu am mai iubit Cerul
la fel ca în noaptea aceea
Iar Tu
niciodată nu ai mai ascultat
glasul Lunii
în pieptul meu
șoptindu-ți numele...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.