Cine se duce să se roage sfântului, să-i ducă lumânare şi tămâie.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprind pământului o lumânare

Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporaşului deschisă
Şi ramului de măr leg mărţişoare
De bunghişori şi boboci de narcisă.

Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.

Să-i ducă şi bătrânei mele mamă
O lacrimă s-aşeze la icoană
Şi una tatălui, pe-a crucii coamă
Şi-or şti că e de la a lor Ioană

Ce a aprins din flori o lumânare
Şi mărţişoare-a pus la toţi copacii
Să-i treacă dorul şi ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea (În memoria lor, Mica si Ticu, părinţi ai unui drag prieten)

Lumina vie a lumânării mi-aduce-n suflet ploi fierbinţi,
Cenuşa timpului trecut îmi arde dorul de părinţi.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor de ei si sa îi am aici, cu mine.
Mi-e dor să-i văd, să-i simt alături, să facem planuri pentru mâine.
Ce-a mai rămas acum? O lumânare, un trup de ceară ce-l aprind smerit.
Mă rog lumina să le fie călăuză şi să-i îndrume către cer sfinţit.

Un gând fugar încearcă trist să-mi reclădească vise năruite.
Apăsătoare, negura le inconjoară, nimic nu va mai fi ca înainte.
Dragii mei duşi trimit calde rafale, exilul meu să–l risipească.
Exilul meu – lac ingheţat de vreme, nevrând căldură să primească.
În slava celor stinşi am să învăţ să retrăiesc, chiar dacă doare.
Am să învăţ pe cei ce vor urma cum să se roage şi s-aprind-o lumânare.

poezie de Dana Cristei (15 iunie 2012)
Adăugat de Dana Cristei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon Popescu: Cine este credincios, să se roage. Cine nu, să bea un coniac!

replică din filmul artistic Restul e tăcere
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza

În pofida dezmierdării
Aerul cerea tămâie;
Soarele era de ceară
Şi ardea o lumânare…

Vântul unduia în treacăt
Lungi mănunchi de busuioc,
Iar o ploaie de aghiasmă
Cădea rece peste tot.

Pe un palid curcubeu
Zace-n disperare ziua;
Să răsară ea în bocet,
Cântec sobru, funerar?
Să îngroape ea natura
Într-o zi de cireşar?

Poate ea să roage noaptea
Să îi vină-n ajutor?
Să păstreze-n întuneric
Acest doliu-ntre culori?

Speriată-n orizontu-i
Cu scântei răsare ziua…
Şi-şi împrăştie dulceaţa
La o mică rădăcină…

Să renaşti în vânt şi ploaie,
Să fii o floare pe-un mormânt,
Să creşti sub propria-ţi credinţă,
Atunci te poţi numi “fiinţă”!

poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este bun, mai bun să se facă, iar cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care e încă în ispite.

citat din Paisie Olaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care e încă în ispite.

citat din Paisie Olaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cei care sunt încă în ispite.

citat din Paisie Olaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefă-mă, Doamne,-n vânt!

Prefă-mă, Doamne,-n vânt,
Să văd cine m-ar plânge,
Dacă mâine, în pământ,
Pumn de oase voi ajunge.

Să mă duc la fiecare,
"Rubedenii", cunoscuţi,
Să-i văd cu chipuri amare,
Sau hlizând, ce prefăcuţi!

Să văd cine-mi duce dorul,
Şi-mi jeleşte căpătâiul,
Care-i falsul, bârfitorul,
Ce ieri îmi pupa călcâiul.

Să văd cui i-am ţinut partea,
Şi câţi vin c-o lumânare,
Câţi îmi aplaudă moartea,
Şerpi, având două picioare.

Să văd cine poartă doliu,
Şi în suflet, şi pe trup,
Şi câţi stau pe un fotoliu,
Zicând "Mi se rupe!"-n grup.

Cine-mi aruncă ţărână,
În groapă, având oftat,
Şi cine, la săptămână,
Mă vorbeşte cu păcat.

Să văd cine mă descoase,
Ce-am făcut, şi n-am făcut,
Căci atunci voi fi doar oase,
Astăzi? Sunt de toţi plăcut...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tratament

În salonul de terapie
Este multă gălăgie,
Mulţi bolnavi cu lombare
Se plâng că-i doare
Şi în continuare vor
Câte ceva de ajutor.
Asistenta le vorbeşte
De parafină, că-i lipseşte.
Plec şi eu supărat
Şi... îi spun răspicat.
Ce vrei, scumpă duduie,
Doctoriţa, să ne tămâie?
Popa să se roage pe vecie
Şi tot nu ne mai învie!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc un drum sigur care să ducă la succes, cunosc însă unul care duce în mod sigur la insucces – acela de a dori să-i faci fiecăruia pe plac.

citat celebru din Platon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să ai un copil (pamflet)

Se duce draga tinereţe
Şi-ajungi treptat la bătrâneţe,
Bolnav, bătrân, neputincios,
Zbârcit, urât şi băşinos.

E bine să ai un copil,
Ca să te ducă la azil.
Căci cine azi, la neputinţi,
Mai are grijă de părinţi?

pamflet de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din drumul lor de zi cu zi, oamenii se abat şi aprind o lumânare, apoi se pierd în mocirla cotidiană. Aceşti oameni ştiu foarte puţin despre Dumnezeu, nu au timp să-I dedice, mulţi sunt confuzi, şi totuşi aprind o lumânare în biserică, expresie a lumii nevăzute din ei înşişi.

Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vio fiind în impas,
Pe Klaus porni să-l roage
Să-i numească trei,, mârţoage'',
Dar el merge pas cu pas!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea ca Dumnezeu să-i asculte grabnic rugăciunea, de fiecare dată când se ridică şi întinde mâinile către Dumnezeu, mai înainte de toate şi mai înainte de a se ruga pentru sufletul său să se roage pentru sufletul duşmanilor lui. Purtându-se astfel, ori de câte ori Îl va ruga pe Dumnezeu, Acesta îl va asculta.

citat din Avva Zenon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitalul Sfântului Duh

S-au dat şi ţăranii la brazdă:
Primăvara dau cu toţii colţul!
Aceasta-i, Doamne, ruga noastră:
Zilnic să le tai la cruce moţul.

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinderea crucii în miros de tămâie

Aripi de liliac atârnate de tavanul nopţii
Şlefuiesc dinţii pentru canaliile sorţii.

Un dinte rămâne răsucit în venin,
Şarpele vieţii ştrangulează nădejdea-n destin.

Neîmplinite rămân zborurile-n ţipete stinse,
Iubirile de doruri s-aprinse.

În pragul verdeţii netezite de noi
Cresc fulgere scăldate în ploi.

Crucea din deal îşi face o cruce
Mare cât cerul ce-n braţe o duce.

Domnul o prinde în miros de tămâie,
Un liliac, în cristelniţa nopţii, recită poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce duce un dar pe măgar, aşteaptă să ducă acasă un dar pe cămilă.

proverbe arabe
Adăugat de Mercas Florin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că cine ştie să se roage ştie şi să se lupte.

citat din Oliver Cromwell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu învaţă să se roage până la şaizeci de ani, până la şaptezeci să se pocăiască.

aforism de Vladimir Reskovic Panonski din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!