Suspin de înger

Cum trece iarna fulgerând prin sânge,
Cum arde sângele prin fulgerul trecut!
Tu eşti mereu sfârşit şi început,
Doamne, pe fiecare cineva îl plânge!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet epuizant

M-aş aşeza cu capu-n pumni şi-aş plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârşit nimic să duc,
aş plânge lacrimi, ca să curgă sânge.

Să mi se scurgă sângele din vine
în bălţile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.

Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac şi fulgerul că te-aş zdrobi,
să tac ca încleştatul de gingii,
să tac şi a revanşă, a gâlceavă.

M-aş plânge pân-la os şi pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea golită în noi

Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.

Hăţu-i visul prelungit
Prin vertebre şi prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.

Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieşi la soare.

Şi va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOINĂ DE PE CEGLĂU

Frunză verde măr bălan,
Ehei, TEO LAUREAN,
Cum erai acu' mai an,
Înger, demon diafan!

Cum erai acum treizeci
Prin crâşme şi prin bodegi,
Prin birturi şi restaurante?
Umblai ţanţoş ca un fante—

Cu iubite şi amante,
Cu fecioare şi muieri—
Lume, parcă fost-ai ieri!

Da-s şaizeci de primăveri,
Sună roadele prin meri—
Ce mai ai tu să oferi?!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veşnic.
Cum nu e oricare astru...

Prin praf de stele rătăciţi
Că am trecut pe aici, va şti...
Cineva? Ce după noi va fi.

Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunaţi şi din nou frământaţi
Vom fi la nesfârşit prin stele
aruncaţi..

Şi ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge

În satul unde sângele stă să curgă
pe drumuri, pe uliţe, prin mahalale
dinspre dealuri, spre pajişte, la vale,
prin râpe abrupte şi prin pâraie.

În satul unde sângele se agită în izvoarele
cu apă neîncepută, săpate în stâncă
sub stejarii-străjeri juruiţi de un rege
sătenilor storşi de sudoare pe deal.

Ascultă acum cum se vaietă zarea
cu sânge de îngeri îmbibată:
astupă mormântul cu grâul din an,
să nu iasă sângele la suprafaţă.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

#

ai scris o mulţime de poeme pentru sacha
şi niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie

distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghiţirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca şi
mâine să fie o zi frumoasă.

ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,

la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,

care a curs prin venele oraşului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.

la fiecare apăsare,
ai acoperit,

şi sângele tău,
şi sângele lui sacha.

dar oraşul nu ştie nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, aşteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.

un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
ştie de la început că nimic
nu va mai ieşi viu.

iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanţă care-şi deschide brusc uşile.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odysseus

(fragmente)

Mai eşti aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Şi mă vânează-n camerele goale!

Ele-şi strecoară trupul prin inel,
Îşi înveşmântă sângele în rază--
Şacalul care-a fost mai ieri mişel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!

Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum să mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!

Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite şarpele ţărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele şi plânsul
Şi crinul ce te-a daruit luminii!

Şi cum mai arde viforul iubirii!
Pe prispă-i corbul, noaptea înspăimată--
Tu să mă oblojeşti cu trandafirii
Şi cu năframa lunii-sfâşiată!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
şi albastrul tău, cerule,
şi florile cu mirosul lor tare.

să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foşnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.

să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.

mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.

aud cum sufletul cade pe trunchi
pentru a-şi cere iertare
şi eu, rogu-mă, Doamne,-n genunchi
la codru ca la sfinte altare.

căci codrul ne-a fost casa dintâi,
când înfrunzea-n primăveri
şi doina ne-a stat la cap căpătâi
mângâind ale noastre dureri...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin amurg rătăcitor

Cum să mai rămâi în amintire,
Dacă-i mut cuvântul tău prin lume?
Întrucât nu tot ce-i risipire
Lasă-n urmă lucrurilor nume!

Eşti atât de singur prin viaţă,
Alungat şi adulat de semeni--
Gloria este aşa de hoaţă,
Semenii îţi fură tot ce semeni!

În mulţime eşti ca în pustie,
Singur prinzi contur şi-nfăţişare;
Lumea te închide în chilie,
Tu-i oferi şi ultima suflare!

Sângerezi amurgul cu chitara,
Mielul şi jivina pasc câmpia,
Iar când fiara îşi ridică gheara,
O înduioşezi cu poezia!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al lunii

al lunii,
ars deasupra fântânii,
candelă de nuntă trandafirilor,

până împrejurul satului
devine aură de polen,
cât respiră turla
prin clopotele ierbii,
unde gleznele fecioarei
şi buzele unicornului--

în fiecare zi
banchetul nopţii,
în fiecare noapte
ziua rugului tău
îngheţat!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot prezentul nostru trece prin trecut. Nu putem face un pas, nu putem lua o gură de aer, nu putem privi cerul fără să ne întoarcem în trecut. Avem un trecut în suflet, un trecut în inimă, un trecut în ochi, Doamne, atâtea trecuturi şi tot atâtea poveri.

Marius Tucă în Astenii de buzunar
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele plânge

S-a dat deşteptarea
e Învierea de la miezul sortii
pâine si sânge pe caldarâm
eroii-si cer dreptate-n fata morţii

stam de peste dous'cinci de ani ca prostii
escu rânjeşte morbid
nu renunţam, suntem încă in fata portii
aliniati in fata plutonului de... partid

aproape se-aude gongul judecaţii
catusele zăngăne a lacrimi
in sange cresc maci pe eşafodul dreptăţii
mormintele urla, pământul se rupe de patimi

se-aude in fundalul memoriei "Jos escu"
prin ceata vad bate si răngi înmuiate in sânge
copii ce-au luptat sa scape de celălalt escu
mor răpuşi de monştri din grota, Romania plânge

judecata-i aproape, memoria plânge cu sânge
printre morminte dreptatea îşi face drum înainte
călăi nu scapă, poporul in strada se strânge
– da, Doamne răspuns la a mea rugăminte!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Versuri prozaice (25 octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,
Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!
Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sânge
Se iroseşte frunza pornită-n zbor pe drum.
Prin codrul de cărbune pluteşte-al iernii fum -
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.

Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut,
Pe tâmpla din Văratic, din vremuri legendare,
O sfântă-i zugrăvită de un necunoscut.
Icoana tăinuită ce farmec straniu are!
Tăcut o şterge veacul, dar tot mai blândă pare
Cu faţa ei asemeni iubirii ce-a trecut.

poezie clasică de Ion Pillat
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti atât de frumos

Eşti atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în braţe,
Cu ochii, gândul şi inima de muritori.

Eşti atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verşi în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine şi-amare dureri.

Eşti atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât şi pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut şi lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.

Eşti atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăţia Ta,
În Începutul şi Sfârşitul Universului,
Neînţeles şi necuprins de câţi au încercat.

Eşti atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în faţa Lunii de ploi.

Eşti atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm şi otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul şi pe toţi ce-Ţi recunosc Puterea.

Eşti necuprins în bunătate.... aştept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ţi multumesc!!!

poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, de ce nu mai am timp...

Doamne, de ce nu mai am timp...

acolo unde am vrut să ajung
şi nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbuşesc pe genunchi
şi-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul

nu-i bai

printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centrul universului
va trece prin mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia puterii te duce prin toate etapele: la început eşti cocoş, dup-aia te transformi în maimuţă, treci apoi prin faza de leu, iar la sfârşit ajungi porc.

perlă de Ion Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

E ziua Ta, Doamne
Şi Eşti Veşnicie,
Eşti Calea Luminii
Dintru Început!

Eşti Cuvântul Sfânt,
Ce s-a făcut Om
Şi Eşti Adevărul
Fără de sfârşit!

Alfa şi Omega,
Cerul şi Pâmântul,
Viaţă şi Iubire!
De Ziua Ta, Doamne:

Slavă! Slavă! Cânt!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an iubito

A mai trecut un an, iubito,
şi am fost mereu uniţi în tot,
cu-n zâmbet tist şi lacrimi mute,
luptarăm zilnic prin noroi,
sătui de tot, plutind în vise,
am vrut să ajungem până-n cer,
şi-am tot fugit, prin nori şi stele
scăldaţi în infinitul gol.

A mai trecut un an iubito...
copacii iar vor înverzi,
şi tot sătui de chipuri triste,
de păsări care trec în zbor,
vor amuţi, scăldaţi de umbre,
şi vom pieri şi noi cu ei.

A mai trecut un an, iubito,
şi vor mai trece atâtea veri,
şi vom rămâne mereu singuri
bătuţi de vânt, de ploi, de ger,
până când totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amândoi...

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Prin inel iubirea trece,
Izvoraş cu apă rece,
Iară luna în fereastră-mi
Pune floarea ta albastră!

Tu zâmbeşti tăcută zână,
Îmbrăcată în lumină
Şi, când noaptea nu se uită,
Tu pe gură mă sărută--

Să m-atingi cu praf de stele,
Alinându-mi dor şi jele--
Căci străfundul lumii bate
Clopot de singurătate.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

încă o zi în care
lumea trece prin mine
unde să mă ascund, Doamne!

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!