Dor de Eminescu

Prin inel iubirea trece,
Izvoraş cu apă rece,
Iară luna în fereastră-mi
Pune floarea ta albastră!

Tu zâmbeşti tăcută zână,
Îmbrăcată în lumină
Şi, când noaptea nu se uită,
Tu pe gură mă sărută--

Să m-atingi cu praf de stele,
Alinându-mi dor şi jele--
Căci străfundul lumii bate
Clopot de singurătate.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de cuvinte

mai presus de cuvinte e un sărut de muză
un acoperiş de stele cu lumină argintie
cântecul vieţii să răsară pe buză
luna îmi zâmbeşte freamătul mi-l ştie.

ninge cu fală în Ardealul meu drag
ninge şi ninge în Muntenia mândră
prin viaţă iarna mai trece un prag
îmbrăcată cochet în blană de vidră.

ninge cu colinde din Banat în Moldova
neamul se pregăteşte de sărbători vrăjite
pe aripi de poveste se înalta slova
în case e cald cu iz de nuci prăjite.

mai presus de cuvinte e iubirea divină
când cad mă ridică în tandră lumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu clopot

Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna şi-a rupt
este hamacul în care m-aşez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau şi aştept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...

Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut şi am scos
din acest clopot rău şi diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.

Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate şi nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi şi mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc şi suport,
parcă mi-aş duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă baţi şi m-apeşi
dangăte roşii-mi ies prin cămăşi,
lumea apasă de-afară şi ea
doamne, turtită e azi viaţa mea.
Sunt vietate fără noroc
Care purtând acest clopot prin foc
Şi l-a-nghiţit şi-l poartă acum
Oriunde-n lume, pe orice drum.
Şi am să rămân doar atât, doar atât:
Omul de sunet c-un clopot la gât!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu arzi în palme stele...

Tu arzi în palme stele
Şi-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Şi-n sânu-ţi tresărirea.

Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi eşti vecină
În taina cu iluzii.

Te-aştept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-aşteaptă.

Desculţă trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-¬ţi scriu.

Mătasea de nori negri
Coboară peste noi,
Prin vis mergem integri
Ca fulgerele-n ploi.

Te-aştept în raiul unic
Născut în veşnicie,
Pe-un sărut teluric
Crestat în poezie.

Zâmbeşti, dulce-i nectarul
Florii vorbitoare
Care-şi arată harul
Plutind în depărtare!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt statuie rece

Tu mă-învălui cu iubire,
Eu platonic cum mă ştiu,
Te admir doar din privire,
Parcă-s mort, deşi sunt viu.

Paşii te aduc spre mine
Chiar dacă nu te-am chemat.
Aş vrea ca să fug de tine,
Dar rămân tot nemişcat.

Când m-atingi eu mă sfiesc.
Un fior prin mine trece.
Iubirea ţi-o-împărtăşesc,
Nu mai sunt statuie rece.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,

Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...

Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.

Liniştea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.

Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.

Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se aşează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.

Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină străluceşte
De uimire deschid mâna
El in palma mea păşeşte.

- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Eşti vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.

Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis şi nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.

Trece un fior prin mine
Si tresar mă uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.

Noaptea neagră ţese vise
Din cuvinte şi din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...

poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea – lumina mea albastră

Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin înveleşte-n doruri lutul meu
Ce-i rece şi sleit, iubirea mea.

Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce şi aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.

Tu nici nu ştii, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – şi obraznic şi curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv şi inocent e, totodat'!

Când mă săruţi, gingaş, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori –
E-un simţământ neînţeles, ciudat.

Cum se revarsă-n noapte ploi de stele –
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele –
Eşti tu, iubito-n braţe când te prind.

Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în fiinţa mea –
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Şi mi-a căzut în cap un ciob de stea!

Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociţi
Şi sunt cuprins de-o disperare grea –
Căci ani şi oameni ne ţin despărţiţi.

Deci, ce eşti tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroşat
Şi-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru – când nu e înstelat.

Iar gândurile tale trec prin mine –
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Şi –ntinerit, simt când îţi este bine –
Când nu ţi-e bine – mă simt trist, bătrân.

Iubirea mea, lumina mea albastră –
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Şi nu ni-i interzis ca să visăm...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiescat

Aseară iubirea mea a plecat dintre vii
Unde nimeni nu trece şi nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garoafe sângerii
Şi iarba verii va creşte pururea verde.

Prin frunze, la cap, îi plânge vântul când trece
Şi-i nivelează groapa ploaia care cerne.
Iubirea mea astăzi e tăcută şi rece.
Ţine-o în criptă, Doamne! Regrete eterne.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murit-a luna

Murit-a luna de singurătate,

Căci stele toate câte-s sus pe cer,

Le-am adunat, în dar să ţi le-ofer,

În semn de culpeşă complicitate,

La o iubire cum n-a fost vre-odată,

Şi nu va fi pe-al dragostei ogor,

Cât stele fi-vor, libere în zbor,

Să-şi facă luna plină aliată,

La viclenita taină a iubirii,

Ce-n lanţuri leagă pe îndrăgostiţi,

Spre-ai face pe vecie fericiţi,

După străvechi cutume ale firii...

Ţi-am pardosit, cu generozitate,

Bordeiul dragostei cu mii de stele,

Şi singură pe boltă, fără ele,

Murit-a luna... de singurătate...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus

praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinţi
şi o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric

mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în braţele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrăţişare

mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deszăpezire

Cu lopata-n mână
Şi cu frica-n sân,
Intru în zăpadă
Ca-ntr-o cruciadă,
Dar prin minte-mi trece,
Mai să o înece:
"Dacă-i praf de zână,
Bun să faci minuni,
N-o fi, oameni buni,
Şi un praf... de zân?"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre stele căzătoare

Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind şi vin
Să-îmbrăţişeze pământul.

Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.

Tera, ca o gazdă bună
Le primeşte-n ospeţie.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veşnicie.

Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.

poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Luna

Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbeşte-n zori zambilei,
Străluceşte şi-ncălzeşte
Şi la viaţă ne trezeşte.

Luna e regina nopţii,
Şi nu doar la echinopţii;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Străluceşte, dar e rece.

Luna palid străluceşte,
Dar lumina-i ne vrăjeşte;
Chiar de-i rece, negreşit
Ea ne-ndeamnă la iubit.

poezie de George Budoi din Soarele şi Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub fald de Lună

(soţului meu)

scrie în stele să ne iubim mereu
dragostea noastră e rară nestemată
o singură inimă la bine şi la greu
în fericiri supreme să cânte să bată.

vara de vis ne-a cuprins pe-amândoi
florile în grădină ne salută cu rouă
se bucură de soare se bucură de ploi
ziua ne aduc veşti într-o lumină nouă.

iubirea mea e structură stelară
e praf şi lumină e val de smarald
m-acoperă noaptea cu strălucire clară
trăiesc extazul pur -enunţ de herald.

prin univers poetic gândurile-mi zboară
le- apreciază Luna le învăluie-n fald.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte de poveste

Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanţ de stele vise poartă...
Lună, cât eşti de minunată!

În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalţă lin pe cer,
În ape pline de mister...

Când floarea nopţii se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Şi-n murmure şi şoapte calde
Harpa le duce mai departe.

Doar luna luminează calea,
A ei e taina... şi cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Şi suferinţa ne-o alină.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de dor

In serile cu luna plină
Când sufletul îsi ia lumină
Privesc la steaua de pe cer
In jurul meu est mister
Mă uit in jur văd carul mare
Si lângă el o stea mai lucitoare
Mi e dor de inimă albastră
De luna ce privea
timidă
La noi prin geamul
de fereastră
Eu mă gândesc cu
dor in suflet
La nopţile pustii care au trecut
Pe bolta cerului melancolie
O inimă albastră a aparut
Pe cerul plin de
stele
Timidă somptuoasă acum a apărut
Si vreau s o iau s o
pun in piept la mine
Să i fie cald sa i fie
mult mai bine
Să bată tare n piept
la mine
Acelasi ritm acelasi cânt acelasi dor
in acelasi corp acelasi decor
Îmi este tare dor si
mă topesc de dor
Eu mă prefac intr un izvor
Ce izvorăşte rece de pe deal
Lovind agale apa de un mal!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea albastră

A murit floarea în glastră
Şi petalele au căzut la pământ,
Plânge ploaia la fereastă
Şi eu n-am niciun gând.

Dor o să-mi fie de floarea cea albastră
Şi de parfumlul ei ameţitor,
Căci a înflorit odată în glastră
O floare învăluită de taină şi amor.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem

Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz
Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.

Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape şi-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer şi lumină
Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!

Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune
Cununa-nflorită pe creştetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de înger

Cum trece iarna fulgerând prin sânge,
Cum arde sângele prin fulgerul trecut!
Tu eşti mereu sfârşit şi început,
Doamne, pe fiecare cineva îl plânge!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea albastră rostind

Ninge pe geamul deschis,
Tu ai pătruns pe fereastră,
Te-ai prefăcut, iubito, în vis,
Ai intrat în inima-mi albastră.

Fulgii s-au topit până-n zori,
În inimă ai culcuş de iubire,
Te port printre stele şi flori
Şi te înalţ icoană-n mănăstire.

Se-nchină la tine, prin mine,
Vecia ninsorii în stele roind,
Pe buze răsar cuvinte senine,
Iubirea albastră rostind!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!