Iubirea încheiată la nasturi așteaptă
Stiu tăcerea cum sporește sub piele
și ochii privesc golul cum se umple,
cum se conturează subțire culoarea în cânt
într-o vibrare pe corzile viorii.
Iubirea încheiată la nasturi așteaptă,
în ființa mea se petrec lucruri neprevăzute
și sângele face febră în mușchii pieptului.
Cuvintele le strâng și le închid în seif
ca pe niște teancuri de bacnote
din care se plătesc gândurile
bogat fructificate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cântec
Cuvintele se primenesc în versuri
uneori se prefac în cântec,
să se audă din gura oamenilor
frumos.
Lacrima ori bucuria ascultătorilor
mă îndeamnă să cânt,
le ascult sufletul și-l fac să vibreze,
închid o clipă ochii
să-mi simt îngerul vieții,
privesc apoi mulțimea
îndată rupe tăcerea,
cântă și ea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vibrare de plăcere
Mari nenorociri se propovăduesc prin lume
de farisei.
Noi așteptăm ca niște sunete
să se lege într-un cântec;
un sentiment de liniște,
o vibrare de plăcere
a unei mari urechi.
Vântul zdrențuia cămăși de nori
dezvelind pieptul roșu al pământului -
și verde.
Ne-am mirat apoi cu toții
cum s-a iscat fulgerul luminii,
marele șarpe de foc.
Cuvintele au înghețat nespuse
și nici ploaia nu le-a topit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară ruptă din rai
s-a întors dimineața în ochii florilor
ierburile privesc mirate plutitoare oglinzi
păsările cântă imnurile nopții de ploaie
văzduhul plânge numele norilor
și lumina se desprinde de lichidele alcaline
soarele bogat ca o floare de platină
îmi scapă din mâini
amiaza intră-n ochiul șarpelui
se așteaptă o seară ruptă din rai
să deschidă porțile nopții de vânt
până-mi strâng caii de pe drumurile cerului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul cu flori
Venită din spatele umbrelor
cu raze de lumină în mâini
stratifică iubirea sub piele
și cu inima simte.
Nu mă mai caută cu ochii
se face scară să urc
până la izvorul din care beau.
M-atinge c-un gând, săgeată ascunsă,
alcătuire dureroasă în carne
plăcere cuibărind.
Poarta fără stâlpi înflorește
și lasă loc să treacă
carul cu flori.
Oaspeții așteaptă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea la lumină
În convingere se topește adevărul
oglindă a reflectării în suflet,
de carnea cuvântului face cute
unde înțelesuri ascunse așteaptă
ieșirea la lumină.
Gândurile respiră adânc înălțimea
punând la un loc unitatea în diversitate
cu palmele doldora de rod
însămânțat să încolțească.
Nopțile cu ochii la vitralii,
sparg întunericul cu privirea
și lasă câte o rază de lumă
peste tăcerea care prinde trup,
dar nicio umbră nu se așază
în cutele somnului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu săruturi pe stâlpi
s-a urcat mai sus cu o treaptă decât steaua sa
aflată în carul mare
privește cu întregul albastru pământul sub pași
se mișcă într-un timp al neîntoarcerii-n vis
în care porțile înfloresc în piatră săruturi
și valsează cu sunete sub corzile întinse ale viorii
de dincolo de cuvinte se strigă cu metafore
pentru îmblânzirea sufletelor bolnave
și întruparea lor în tot ce se înfiripă viața
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când scriu
Coloane
cresc în cerurile care se deschid,
credința împrumută piele albă de crin
respiră înalt iubirea de înger
și zboară cu aripi de porumbel.
Pe când scriu cu emoție sufletul în cuvinte
mâinile capătă amprente divine,
lucrurile dobândesc strălucirea gândirii.
Iar când schimbarea se produce și în natură
coboară peste lume amenințarea,
viitorul are incertitudini neprevăzute
și trebuie găsite forme de apărare
înainte de a fi prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc în ochii tăi
Vine noaptea cu întunericul rupt de vânt,
tu nu vrei să mergi mai departe
eu nu te oblig.
Privește-mă cum măsor pașii timpului
printre cuvintele poveștilor tale
și nu le cred,
dar asta nu e o scuză.
Îmi frâng mâinile de suspiciune
și mă rog pentru liniștea mea sufletească,
nu vreau să fac să te doară
rămășițele noastre de sentimente incerte,
caut în ele o rază de lumină,
dar am nevoie de mai mult
și totul e o ruină
când mă atingi dezinvolt.
Privesc
în ochii tăi și nu zăresc nicio stea,
cândva cerul nostru nu avea nori negri,
acum îți coboară pe tâmple zăpezile iernii
și mi-e frig,
atât de frig că am furnici sub piele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patimi sălbatice la pândă
Spune-mi cine-i cel ce nu știe
câtă dragoste mai are
să împartă,
prigonește răbdarea,
nu are nevoie de ea.
În el se rânduiesc patimile
sălbatice la pândă
dincolo de verbe.
Prinde între degete destinul
ca pe un pui de pasăre
pe care-l mângâie,
adaugă zilelor culoarea iubirii,
le umple cu nesfârșire.
Lasă-mă doar să ghiceasc
cuvintele pe care le cauți
și o să scriu adevărul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii supuși
nu mă mai cred ocolit de cuvinte
țin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înțeles
tu mă simți abătut
mă lași să privesc departe
cu ochii supuși
îmi adun gândurile și le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
și mă bucur ca un copil
port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinții strânși
mă conving singur că nu există
și deschid larg ușa să scape în lume
angoasele vremii sunt peste tot
nici nu știu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
și nu mă vezi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea urcă pe trepte
Iubirea urcă pe trepte până la tine,
așteapt-o cu o cupă de miere
și deschide ușa inimii să se topească-n ea
până ce suferința devine bucurie lăuntrică.
Cuvintele-și caută metafore șlefuite
în care respiră comori cu pulpele albe
și visează tuneluri cu lumina la capăt
dincolo de tot ce stă ascuns.
Sângele capă tă mișcarea vijelioasă,
sporește flămând în cercuri lăptoase
și trupul femeii își uită păcatul
înainte de a se mântui prin smerenie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înrădăcinat în cuvinte
nu mă iubesc picioarele ce dor și obosesc,
mâinile nu pot face mai mult,
ochii nu se dau bătuți
privesc cu părtinire ce se întâmplă
și caută.
Înrădăcinat în cuvinte
în această ultimă fulgerare
mă ridic deasupra de gândurile fereastră
prin care pătrunde lumina,
nu pot aștepta
clipele se suprimă grăbite,
știu ce urmează și nu mi-e frică
trebuie să trec cu înțelegere
pragul nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri vechi, trăiri noi
noaptea e stăpânită de amintiri vechi
au adormit cu pătura trasă pe cap
și cei care dorm alături
visează-n cuvinte sforăitoare
dimineața răsuflă ușurată pe prag
și mă cheamă afară
cu ochii lipiți de somnul greu
sunt rupt de orice înțelegere
și mă culc la loc
nu mă pot desfășura foarte devreme
sunt într-o transă a oboselii acumulate
sunt într-o alcătuire a ploilor scurte
după care căldura se ridică în aer
și cu ochii încercănați
priveghez lumina strălucitoare
dar nu se clatină nimic
mi se uscă cuvintele de dor
pipăi cu degetele inimii iubirea
și sângele tot mai subțire-n sunete
compune cântecul drag
pe buzele moi
în amiaza dragostei zălog
voi rămâne cu logosul umbros
să aprind tot ce ating
și tu să arzi fără flacără vizibilă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad în somnul altor vremuri
Dintrtr-o parte a lumii
s-a răspândit o moarte ciudată
statornicită in lumea civilizată,
ceilalți îi așteaptă încă colții,
distanțarea socială obligatorie și tăcerea
e cel mai bun remediu,
însingurarea coboară sub piele
și crestează mușchii cu durere
de mă simt ca o nălucă închisă
în ascunzișuri de ceară,
în zile și nopți fără cuvinte.
Buzunare goale, inima rămasă săracă.
Cad în somnul altor vremuri
cu teama înfășurată în voal de mireasă
și-mi vibrează în trup arterele primăverii
cu verdele și albul
care-mi mușcă din ochi.
Se naște copilul viitorului
piatră fără moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stau liniștit căldura se stinge în gleznele nopții
sângele nu mai fierbe în clocot, se rotește subțire
nu e străin și sporește răcoarea în trup.
Cerul se topește în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stelele se plimbă în calești de cuarț
și coboară pe scări ruginite de mătase.
O bucurie neomenească se-ntipărește pe fața minții.
nimeni nu mă așteaptă sub streșini de porți
când ele tot timpu-s deschise a moarte.
Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai știe nimeni pentru cine bate clopotul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu voi fi
(Sunt pe niște rafturi de cărți)
Nu voi fi unde trebuie
în sertarele-n care cauți
cu nume uitate.
Sunt pe niște rafturi de cărți
unde mi se odihnesc poemele
în cuvinte șlefuite-n suflet
uitate și ele
cum statuile prin parcuri,
pecete rămasă pe umărul vremii.
Când îmi moi tocu-n călimară
cerneala amară și subțire
prinde coaje pe liniile spirale,
dospește cum aluatul în freamăt,
sedimentează mierea-n fagurii copți
zidește dulcele în straturi suprapuse
și-n tăcerea umbrei cântă viori.
Sângele albastru e împătimit
în canoanele cu suferințe înnoptate târziu
și rostogolite prin întuneric
până-n diminețile fără trup
închinate zilei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când sosește primăvara
sunt plecat în alt anotimp
mă urmărește o veche poveste
în spatele meu zace trecutul căzut la pământ
nimeni nu știe să-mi spună
când sosește primăvara aceea fulminantă
în care iubirea e-n muguri și florile așteaptă
diminețile cu soarele-n ochi
am primit scrisori ca pe vremuri
pe care nu le-am deschis
mi-a fost frică de schimbări neprevăzute
de mâine începe drumul
tu mă vei aștepta la fântâna de la răscruce
cu ciutura plină de dor
în față drumurile anotimpurilor
pline de primejdii
care ne vor împreună
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de emoție
M-am întrecut cu vorba fără să scriu,
cuvintele le-am scăpat din frâu
după ce m-am hrănit cu spusele altora
luate așa cum sunt.
Dincolo de emoție
am prins în brațe femeia.
Ca un făcut s-a născut ideea,
limba de clopot a sunetelor
care urcă și coboară pe portativ
alunecoasă
pe corzile viorii portocalii.
Arcușul se desprinde pe tonalități
triste și amare
căzute în vibrații de amintiri
țesute în ascunsul sufletului.
Adevărul crud
se ridică la suprafață ca uleiul,
dar îl vor arunca
ca pe un surplus învechit,
un pui de pasăre căzut din cuib
acolo
unde nimeni nu-l ocrotește.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arome de suflet
Pe brațele-i întinse nevăzuți, șerpii vicleni
așteaptă să-i strângă la piept pe seduși
și nu vor mai scăpa din mrejele fierbinți
țesute diabolic împrejur.
Cuvintele alunecă pe la răscrucile gândului
până la triunghiul coapselor nude
cu ecouri mustind în miez de măr copt.
Se risipesc arome de suflet la mese
unde tulburătoare lumini lichide se beau,
din ape curcubee fac arcuri colorate pe cer,
sub ele orizonturi rămân ca niște porți
prin care trec anotimpuri cu logos poetic.
Se mântuie de păcate omul mirean,
respiră prin piele bucuria învierii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte străină
Mă părăsește trist câte o noapte străină
și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată,
aici în dorul atingerii zac printre obiecte
ca într-un câmp desțelenit de cuvinte
în care semințele așteaptă să iasă la lumină
și strălucesc pe malurile verzi ale cerului
unde norocul a rodit în fiecare an.
Acum, că ai furat startul în spațiile tăcerii
unde trecutul și-a lăsat amprentele
pe buzele serii unde cântecul îmbrățișează
coloanele sonore ale visului îndrăzneț,
privesc cum iubirea se lasă furată
de marile suflete ce respiră adâncul bogat
și mă întreb cu ce gând voi pătrunde
pe sub poarta sărutului de piatră
mereu tânăr și în amurg.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!