Nu voi fi
(Sunt pe niște rafturi de cărți)
Nu voi fi unde trebuie
în sertarele-n care cauți
cu nume uitate.
Sunt pe niște rafturi de cărți
unde mi se odihnesc poemele
în cuvinte șlefuite-n suflet
uitate și ele
cum statuile prin parcuri,
pecete rămasă pe umărul vremii.
Când îmi moi tocu-n călimară
cerneala amară și subțire
prinde coaje pe liniile spirale,
dospește cum aluatul în freamăt,
sedimentează mierea-n fagurii copți
zidește dulcele în straturi suprapuse
și-n tăcerea umbrei cântă viori.
Sângele albastru e împătimit
în canoanele cu suferințe înnoptate târziu
și rostogolite prin întuneric
până-n diminețile fără trup
închinate zilei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vioară
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.