Patimi sălbatice la pândă
Spune-mi cine-i cel ce nu știe
câtă dragoste mai are
să împartă,
prigonește răbdarea,
nu are nevoie de ea.
În el se rânduiesc patimile
sălbatice la pândă
dincolo de verbe.
Prinde între degete destinul
ca pe un pui de pasăre
pe care-l mângâie,
adaugă zilelor culoarea iubirii,
le umple cu nesfârșire.
Lasă-mă doar să ghiceasc
cuvintele pe care le cauți
și o să scriu adevărul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.