Ceaiul duminical
de câte ori ne naștem
într-o viață de om
ne cresc aripi din amurg,
topim cu privirea minunile cerești,
înotăm sub soare, ploaia caldă o sorbim ca pe un ceai
duminical,
după slujba de înviere
uimiți pășim spre izvoare
să învățăm de la iarbă a fi verde
iar de la vânt a fi prezenți.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tata
tată îți port hainele
grele cu toamna culeasă
pe umeri
nădușeala din amurg
ia din lumina salcâmilor
setea mă poartă prin crâng
fierbinte
caut izvoare
cântecul este liber în munți
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
aripi de înger
sub mantaua iernilor
lasă tăcerea
să îngroape cuvinte,
precum un
izvor acoperă
ochii,
să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
de gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina,
cu opaițul sus
credințe
se revoltă,
zborul prima dorință!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică
soarele
năruie catedrale
zidite
din cenușa cuvintelor
îngerii prezenți
la spânzurătoarea
orelor
primesc
iertare
din
ochii mamelor ce clădesc
cu lacrimi
încăperi pruncului absent
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeții nu se tem
să aducă lumina
pe cer nu au rău de înălțime
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoptește ploaia
șoptește ploaia
îmi râde în palmă
cu stropii ei reci
și mărunți...
aminte mi-aduc
de când altădată
călcam iarba verde
desculț
udat pe picioare
cu ochii spre soare
să prind curcubeul
difuz
în aerul plin
cu miresme de floare
din meri inforiți
în grădină
și uzi
iubesc ploaia caldă
iubesc primăvara
simt că renasc
și vibrez
la tot ce-mi atinge
privirea... auzul...
le iau ca pe-un dar
și păstrez.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în brațele orizontului
culcat în iarbă
citesc în cartea stelară
mersul universului
neîntrerupt de ivirea zorilor
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toamna în priviri
iubirea ta este poemul
în care toate verbele sunt
un singur și atotcuprinzător cuvânt,
ne înghite pe amândoi
cu deșertăciunea lumii,
lasă despletite toamnele,
sărutul astrului
ne soarbe trupurile goale,
ploile ne cresc pe umeri aripi
cu care sfâsiem tăcerea pădurii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am venit
când am venit
singur
atât de singur încât cuvintele
se regăseau în rețete
de tratat melancolia,
am descălecat umil timpul,
de atunci multe s-au întâmplat
ploaia a umplut cupele palmelor,
amintirile au croit biblioteci,
gândurile însă strigă după tăcere
mă las pătruns de cer,
voi lua cu mine câte ceva
cum ar fi iubirea, uitarea, durerea
le voi avea până la următoarea
reeditare a ființei.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mi visul
Mă străbate clipa
dintr-un gând
în altul
liniștea mă-ndemnă
către veșnicii
îmi cresc aripi
astăzi
să brăzdez înaltul
maine
de mă cauti
nu mă vei găsi
Cerul
se despică
aducând furtuna
plopii își agată
crengile de vânt
îmi cresc aripi
astăzi
pentru totdeauna
să mă-ntorc spre stele
renăscând pământ
Va ploua o vară
doar să stingă focul
florile vor naște floare
după floare
imi cresc aripi
astăzi
hai
iubește-mi jocul
si sărută-mi visul
gata de plecare
Noapte
după noapte
va fi lună plină
vor urla în mine
și în tine
câini
îmi cresc aripi...
dacă
cerul se înclină
voi pleca
spre ziuă -
prinde-mă de mâini
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
pe tata l-a ținut strâns
mama
și după moarte
reținută de frica de-a înălța
aripile
într-o colivie de carton
ferecată
cu obsesiile primăverii
udate
cu lacrimi
în năframa
legată cu nori
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinergie
a scrie despre pădure
când tu ești asemeni vântului
ca și cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viață gândurilor
împleticit în ignoranță, pretenții egoiste
îți colorează așteptările,
esti convins că aerul
îți aparține,
în jurul tău repetițiile prind imaginea cuvintelor
ca pe niște cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un țipăt
aripile de înger
acoperite cu mantaua iernilor
de sub care cuvintele
ies să ascundă tăcerea
precum un
izvor acoperă
ochii să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
cu gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina
în opaițul dur
al minții bolnave,
poartă amintiri dureroase
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu nu locuiește la bloc
Nu cred în fericirea comunismului
așa cum nu cred în sănătatea clonelor
în destine comasate
și nici pe cer nu găsesc doi sori
identici
nici două fire de iarbă în pământ
cu aceeași frământare
zăpada se compune
dintr-o alcătuire liberă
a cristalelor
amprentele noastre
sunt tot atâtea nume
pe câte glasuri avem
Dumnezeu nu locuiește la bloc!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între pământ și soare
Între pământ și soare,
Nu am nicio scăpare,
Dar voi fugi, se pare?
Pe o ușă secretă,
Într-o lume discretă,
Într-o lume născândă,
Ce miroase a udă!
Cu mâini vii, călătoare,
Privind liniști de mare,
Și frunți calme, ce plutesc
Senine în vânt domnesc,
S-admir păsări din înalt,
Vopsind cerul tot în alb,
Să ascult iarba verde,
Privirea să-mi dezmierde,
Și cu fața spre zenit,
Să beau un nou răsărit!
poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia...
ploaia m-a agasat întreaga zi,
m-am ascuns din calea ei
chiar i-am ocolit bălțile,
totuși cu o răutate de copil răsfățat m-a încolțit,
nu am avut încotro "ho parsivo
dă-te la o parte
nu-ți pierde timpul cu mine,
du-te pe câmpii"
am spus eu falnic
ca un cocoș înaintea cuțitului,
ea grăbită ca o ploaie de vară
nici nu m-a privit,
cu nasul pe sus
așa mi s-a părut
a trecut meticuloasă pe lângă mine,
nu înainte de a-mi poposi pe frunte
pe haine,
după ce și-a desăvârșit lucrarea
a plecat
îngâmfată precum a venit.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unsprezece Septembrie
Bem
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
Liniștita prăbușire ne inundă venele
la New York se moare.
Mâine este ziua mea.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
ai fost la capătul drumului
să-i duci Penelopei
aurul
singur în cer nu ai omorât
timpul
ai alungat obsesii
frica nu te-a înconjurat
ca pe un bastard
vei deschide ușa
să mărturisești
focul
părtașii ți-au fost zeii
alungă ploaia
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeții se încumetă
să aducă lumina
îngroapă frica
în esențe
pe cer nu au rău de înălțime
sunt demiurgi
vânează tristețea
nu se tem de cuvinte
atenți
să nu răstălmăcească
tăcerea din cripte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gând
Singurătatea este asemeni
unei ploi o privești dar nu atingi cerul,
ai privirea în pământ,
zeii te văd cu îngăduință
poți măsura certitudinea prin ochii lor,
fiecare cuvânt rătăcit îl regăsești
pe buze divine ca o promisiune.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânda
cred că o să vină ploaia
i-am spus să-i aud cuvintele
probabil mi-a răspuns
cu fața acoperită de umbre
am întins mâna norilor
dintr-un colț al cerului
pasărea a țipat
scurt
ora unu
a după- amiezii
de pe trotuar ne pândea
singurătatea
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!