Ulise

ai fost la capătul drumului
să-i duci Penelopei
aurul
singur în cer nu ai omorât
timpul
ai alungat obsesii
frica nu te-a înconjurat
ca pe un bastard
vei deschide uşa
să mărturiseşti
focul
părtaşii ţi-au fost zeii
alungă ploaia

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am venit

când am venit

singur

atât de singur încât cuvintele

se regăseau în reţete

de tratat melancolia,

am descălecat umil timpul,

de atunci multe s-au întâmplat

ploaia a umplut cupele palmelor,

amintirile au croit biblioteci,

gândurile însă strigă după tăcere

mă las pătruns de cer,

voi lua cu mine câte ceva

cum ar fi iubirea, uitarea, durerea

le voi avea până la următoarea

reeditare a fiinţei.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnistie

viaţa ca o iubită trişată
abandonată pe o pârtie de schi
unde cerul este mai înalt
iar tu vezi capătul drumului
acoperit cu nămeţi
în tine atomi devin radicali liberi
te frângi ca o plantă de prisos
diagnosticul societăţii
nu încape pe reţetă
lipseşte spaţiu de prescris
tratamente
apetenţa viruşilor
arde precum viermii rod
într-un fruct lovit

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăraţii

este singurul oraş ce are
împăraţi la fiecare capăt,
la capătul sudic cezarul
cu sânge rece taie şi spânzură
chiar şi timpul îl agaţă în cârligul pentru carne
la capătul opus sub un maldăr de cărţi
ce-i cotropesc teritoriu
un alt crai pune infinitul în fracţii,
în dimineţile reci
când nu are cu cine să se certe
judecă blând melancoliile,
stăpânii se respectă, nu se văd, nu-şi vorbesc
stau de strajă nelinistilor creatoare.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânda

cred că o să vină ploaia
i-am spus să-i aud cuvintele
probabil mi-a răspuns
cu faţa acoperită de umbre
am întins mâna norilor
dintr-un colţ al cerului
pasărea a ţipat
scurt
ora unu
a după- amiezii
de pe trotuar ne pândea
singurătatea

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

noaptea şiruri de gânduri
foşnitoare ca o sumă de hârtii rupte
frământă mintea,
imagini asemeni unor sâmburi striviţi între măsele
se pierd în obsesii
evadarea dintr-un labirint de cuvinte dă
gustul amar al iubirii pierdute
timpul arcuit sugrumă libertatea orelor
înroşite de coşmar
etichete albastre
ca o dimineaţă liniştită
le pun doar desenelor copilăriei.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

La capătul firului
sunt secunde pe care timpul le înrămează
spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei
desprinde silabe din carnea cuvintelor
se naşte strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge
întunericul iscăleşte vocale pe diapazonul vocii
clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare
stinsă în marea de foc a zborului

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de timp

mama iubeşte viaţa
dar o risipeşte
adresând aceleaşi întrebări
către Dumnezeu ce tace,
ea are
sarcini precise
măsoară cadenţa umbrelor,
lasă libere cuvintele
acestea o însoţesc pretutindeni,
sunetul străzii îl percepe ca pe un corp străin
de care se teme,
încurcă timpul
cu propriile obsesii,
într-o frământare continuă
scapă din îmbrăţişarea prezentului,
are puterea să-l aducă înapoi pe tata,
din
sicriul de nuc.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribeagule

pentru că nu te-ai gândit
la moarte
când ţi-ai făcut casa în vârf de deal
vei fi bănuit de nesăbuinţă
că dintre zidurile strânse
greu te vor scoate
între scânduri fiind
vei auzi glasuri ce acuză
că ai fost visător între stele,
îţi vor afla datorii şi pricini
copiii rătăciţi şi pe cei nenăscuţi,
câinii pe lanţ vor tăcea
dar ei nu vor avea linişte
până nu vor spune că ai fost de pripas
cu iubiri pierdute sub colbul de lună,
faptele bune se vor şterge,
nu vei fi singur te vor însoţi
norii din priviri mohorâte,
bocitoarele în cuvinte sărace te vor spăla,
ca nişte
becaţe la marginea drumului
ce scormonesc iarba,
ei vor da de pomană straiele tale
să nu te uite satul,
peste pânza albă când te vor trece
vor ca tu cuminte
să mergi în constelaţii
unde nici răsărit nici noapte
nu vei cunoaşte.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul gând

Singurătatea este asemeni

unei ploi o priveşti dar nu atingi cerul,

ai privirea în pământ,

zeii te văd cu îngăduinţă

poţi măsura certitudinea prin ochii lor,

fiecare cuvânt rătăcit îl regăseşti

pe buze divine ca o promisiune.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeţii se încumetă
să aducă lumina
îngroapă frica
în esenţe
pe cer nu au rău de înălţime
sunt demiurgi
vânează tristeţea
nu se tem de cuvinte
atenţi
să nu răstălmăcească
tăcerea din cripte

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

au evadat griji
frici nevoi
din spasmul nopţii
zilele se zbat în gânduri negre
lumina se destramă
bunul simţ
se ascunde
te sugrumă obsesii
galantarul este gol
pe cerul încărcat
stelele ard agramat
nobleţea este
la trecut
repetenţii în cer şi pe pământ
sfinţii în redingote
semnează tratate de pace
cu necuratul
noi mai respirăm?

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

pe tata l-a ţinut strâns
mama
şi după moarte
reţinută de frica de-a înălţa
aripile
într-o colivie de carton
ferecată
cu obsesiile primăverii
udate
cu lacrimi
în năframa
legată cu nori

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia...

ploaia m-a agasat întreaga zi,
m-am ascuns din calea ei
chiar i-am ocolit bălţile,
totuşi cu o răutate de copil răsfăţat m-a încolţit,
nu am avut încotro "ho parsivo
dă-te la o parte
nu-ţi pierde timpul cu mine,
du-te pe câmpii"
am spus eu falnic
ca un cocoş înaintea cuţitului,
ea grăbită ca o ploaie de vară
nici nu m-a privit,
cu nasul pe sus
aşa mi s-a părut
a trecut meticuloasă pe lângă mine,
nu înainte de a-mi poposi pe frunte
pe haine,
după ce şi-a desăvârşit lucrarea
a plecat
îngâmfată precum a venit.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestitorului

doreşti să te fereşti de omul spân
fals povestitor,
de veghe bancului de nisip,
poţi eşua ascultându-l,
timpul se înjumătăţeşte cu fiecare cuvânt al său
improvizat la capătul speranţelor,
monologul prelungeste hemoragia secundelor
ridică nivelul de adrenalină, indică prezenţa iluziilor sale,
martorii pierd apariţia emoţiilor sub bagheta sa,
retina veacului este plină
poveşti ieftine deşertate precum ai răsturna
tichii de mărgăritar.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discurs

nu pot să accept discursul tău
cuvintele tale mă strâng
îmi alungă liniştea
le simt cum ard respiraţia
năruie cerul
pretutindeni
orizontul îl văd pângărit
cu flăcări
ochii îmi sunt acoperiţi
cu diagrame
alcătuite din imagini
false
ce-mi tulbură zborul,
fă-ţi scară din cuvinte
să ajungi până la cer
te aştept să redevii om!

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Primele Ore
În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se aşterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieţii miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează oraşul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
îşi tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu - Etern de Înalt Cuvânt

Eminescu ar fi putut sa fie
şoferul lui Caragiale
dacă s-ar fi oprit din scrisul
genezei cu propriul sânge,
globulele albe
sfere luminoase
nu ar fi fost naşterea sa
continuă,
născându-se de o mie de ori
şi tot nu l-am înţelege
complet
astăzi scrie cu stele
şi tot nu-l auzim
în sângele literelor
sfere luminoase continuă geneza
nu, nu a venit timpul
el este pilotul eternului

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca năzdrăvană

banca flămândă
deschide uşa programării
neurolingvistice,
se filmează distracţia,
preotul oraşului hotărât
să marcheze momentul vine
cu tămâia,
crede că poate stopa risipa la curent
dă foc bisericii,
în scenă actorii fac saună
oferă sandviciuri contra cost
îşi etalează replicile zgomotoase
la întrecere cu ploaia,
trezesc populaţia
o scot de la dezinfecţii
şi-i propun mersul pe sârmă,
cu toţii să facem acrobaţii financiare
drept dovadă caseriile se transferă
în mediul online
ca un remediu la plictiseală.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu te-a înzestrat

Dumnezeu te-a înzestrat
cu un suflet minunat.
Dacă vrei ca să primeşti
de la viaţă ce-ţi doreşti,
învaţă ca să trăieşti!
Alungă din suflet teama,
alungă şi îndoiala.
Ca să-ţi împlineşti speranţa
alungă nesiguranţa!
Greutăţi multe vor fi.
Luptă şi vei reuşi!
Ai curajul să zâmbeşti.
La viitor să gândeşti.
Când fericirea-ţi iese-n cale
deschide larg braţele tale.
În inimă s-o primeşti,
cu tot ce faci să te mândreşti.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

poţi să te retragi
îmi spuse blând
să alunge neliniştea
din ochi
lasă-mi gândurile în noapte
ele vor respira
nu va plânge nimeni
pe covorul ce-l întinde
toamna pe umeri
singurătatea păsării de colivie
îmi va deschide calea nopţii
am părăsit camera
cu tăcerea aşternută

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!