Grădinile copilăriei

Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile se prind în stele
şi cern fiori din zările albastre.

Pe aripile unui dor cuminte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.

Şi îngerii din cer mă înconjoară
să mă ridice-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care-n suflet le aştept să vină.

Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
şi în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiţi, cu frunze care cântă.

În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 04.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (3 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinile copilăriei

Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile înfipte-n stele
mi-aduc fiori din zările albastre.
Pe aripile unui dor fierbinte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.

Iar îngerii îndată mă-nconjoară
şi mă ridică-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care le aştept smerit să vină.
Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
şi în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiţi, cu frunze care cântă.

În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri...

gol în suflet şi în gând,
singur printre astre,
voi privi născând
zorile albastre,

ce vor lua cu ele,
dacă vor mai fi,
visurile mele,
visuri prea târzii...

poezie de Aurel Simionescu
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa părintească

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străvechea casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o ştiam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo uneori,
pe locul ei găsesc o altă casă,
care se-nalţă mult mai arătoasă,
însă răceala ei îmi dă fiori.

Ai dispărut şi tu, iubită mamă!...
Te-ai dus precum copilăria mea,
şi poate acum priveşti de undeva,
simţind cum gândul meu-napoi te cheamă.
Nu vezi?, betonu-a invadat grădina,
iar printre ziduri pomii se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
să caute-ntre ziduri reci lumina.

Mai şti?, de tata-s puşi, sub clar de lună,
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
muncea să-avem ce trebuie pe masă,
în fiecare zi din săptămână.
Iar tu îl aşteptai cu masa pusă
şi îl priveai cu ochi adânci, ca marea,
ca să-i aduci în suflet împăcarea
şi liniştea pe chipul său transpusă.

V-ati dus, şi el şi tu, iubită mamă!...
Şi fraţii mei apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
mă-ntorc acasă bântuit de teamă.
Rămân în drum şi mă întorc grăbit,
plângând copilăria mea trădată
şi casa părintească dărâmată,
neştearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta

Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăceşte
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniştitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Vrăjiţi mi-s ochii sub catifeaua nopţii,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorţii pe toţi ne sfidează,
Ştiind ce ne aşteaptă-n destin.

Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută poveşti de iubire sub stele,
În vii şi noi scânteieri.

Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceţi culcuş sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?

Ca o divă printre stele vechi şi caste,
Flori de foc în nopţi de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.

Ce-ar fi cerul fără stele
Şi pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Şi viaţa fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Şi Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viaţa fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce eşti Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?

Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Şi iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor îngerii să-mi dea copilăria

În casa-mi din pădurile virgine
Ades coboară îngerii tiptil,
Cerându-mi să devin iar un copil
Să am deschise porţile divine.

Vor îngerii să-mi dea copilăria
Pierdută undeva-ntr-un anotimp,
Când nu ştiam ce e acela timp,
Crezându-mă egal cu veşnicia.

Şi vor cu ei spre stele să mă poarte,
Să ne jucăm, să fiu copil din nou,
Dar Domnul le răspunde cu ecou
Că pot visa la stele doar din carte.

Şi-atunci mă lasă îngerii-n tăcere
Şi se întorc la Tatăl lor din Cer
Şi îi aud, din casa mea, cum cer,
Să-mi dea copilăria la-nviere!

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Am să te iubesc cu ochii închişi,
plutind printre valuri şi pescăruşi.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre şi visuri.

îƫi promit o mie şi una de nopƫi,
cu poveşti dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa străbună

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străbuna casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o ştiam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo, uneori,
în locul ei găsesc o altă casă
ce se înalţă mult mai arătoasă,
însă răceala ei... îmi dă fiori.

Ai dispărut şi tu, iubită mamă! –
te-ai dus precum copilăria mea
şi mă priveşti acum de undeva
când dorurile mele te recheamă.
Betoane grele-au invadat grădina
iar pomii strânşi în ele se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
să caute-ntre ziduri reci lumina.

Au fost sădiţi de tata-n clar de lună
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
pleca la muncă să avem pe masă
ce trebuia..., pentru o viaţă bună!
Tu, mamă, l-aşteptai cu masa plină
şi îl priveai cu ochi adânci ca marea,
ca să-i alungi din cuget întristarea,
în suflet să-i aduci numai lumină.

V-ati dus, şi el şi tu, iubită mamă!...
şi fraţii mei, apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
mă-ntorc acolo bântuit de teamă.
Privesc din drum şi mă întorc grăbit
plângând copilăria mea trădată
şi casa părintească dărâmată,
neştearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am eu...

Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Şi povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.

Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Şi să fiu de cer aproape
El pe umeri mă ducea.

Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.

Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Şi pe el apoi plecară
Tatăl meu şi maica mea.

Am rămas să am pe lume
De părinţi lăsat un nume,
Demn pe care-l vor purta
Fiul meu şi fiica mea.

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica pământului

Ating foc.
Cireşii încă ascultă melodia lentă a pământului.
Sub ei prind rădăcini.

În fiecare zi, la aceaşi oră,
îmi ridic braţele
şi ele,
rădăcinile mele,
încep să danseze printre straturi.

Nici un dans nu este uitat.
Mă hrănesc cu muzica pământului
în timp ce din ramurile mele se scurg cuvinte.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi şi stele

lângă mare mă aşez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându-mă atent
sunt doar inimi... cam rebele!

aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranţe de-nceput

si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat

ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie

paşii mei pe plaja udă
nu se mai intorc curând
te sărut fierbinte vară
repede ai dispărut

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii în lumină

trăiesc transcendenţa tristeţii din umbră
voalează suferinţa căderii în moarte
elanul comprimat rupe tăcerea sumbră
sunt consecventă visului în lume să mă poarte.

reflexii albastre ca arcurile se întind
peste noiane de gânduri ardente, febrile
atmosfera de cenaclu o port iar în gând
poeme din suflet se măsoară în zile.

m-au trezit lumini m-au mângâiat pe tâmple
şi au estompat coşmarul nopţii mele
aştept în viaţa mea minuni să se întâmple
cu fiecare gând ca să ajung la stele.

răsună în suflet cor de lumini multiple
prin valuri de simţire mă scufund la ele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralele

Visurile,
dune mişcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.

Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranţa,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016 (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu taxiul printre stele

Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.

Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime şi troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...

Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălţăm castele,
Pe furiş intrăm în vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pe ea, pe ea să o iubeşti!

Te-am alungat din gândurile mele,
Te regăseam în fiecare pas.
Te-am căutat întruna printre stele...
În mine-ai fost, mereu, suflet gingaş!

Printre atâtea trupuri efemere,
Sunt dorul unui suflet rătăcit
Care, nicicând, n-a încetat să spere
Că-n tine va găsi ce a dorit.

Îmi eşti altar şi templu deopotrivă,
Păcatele iubirilor îmi eşti.
Aud, în gând, o lacrimă ce-mi strigă:
"Numai pe ea, pe ea să o iubeşti!"

Piatră nu sunt, deşi mă voi o stâncă,
Nu sunt nemuritor pe-acest pământ.
Durerea mea-i atâta de adâncă,
Că nici Iubirea nu mai pot s-o cânt.

Degeaba-s zămislit din praf de stele,
Întregul Univers s-a năruit.
De aşteptări, poverile mi-s grele,
Cu amintiri nu poţi fi fericit!

În drumul meu sihastru către Cruce,
Mă-ndrept cu amintirea ei în gând.
Acolo unde trupul mi se duce,
Vor fi doi ochi, iubindu-mă, plângând...

Daniel-Petrişor Dumitru

poezie de Daniel-Petrişor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins peste iubirea noastră

Din flori de gheaţă
Culese de pe Lună,
Ţi-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Şi voal miresei mele.

Din flori de gheaţă
Culese de pe Lună,
Ţi-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Şi voal miresei mele.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

Ne-a măcinat
prin viscole simţirea
Şi secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au aşternut
Troiene de amintiri
Şi-n gerul unei nopţi
Al unei nopţi albastre
Am îngheţat
Printre atâtea iubiri.

cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări venite din trecut

Se-adună roua, devenită brume,
pe frunzele căzute din castani,
iar timpul reîntors depune ani
pe raftul cugetărilor postume.

Desprind din ele retrăiri uitate,
le readuc prin veacul legendar
să regăsesc în visul meu hoinar
parfumul amintirilor păstrate
prin vechile albume retrezite
din umbrele iubirilor târzii,
ce se revarsă-n fiecare zi
cu tolbele-ncărcate de ispite,
să mi le toarne seară după seară
în sufletul pătruns de infinit
sub vraja sacră-a unui dor venit
cu neuitări ce dau pe dinafară.

Pătruns de ele-adun nemărginirea
din clipele pe care le-am cernut
peste chemări venite din trecut
cu odele ce-mi cântă nemurirea.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie verde

(poeţilor Traian T Coşovei, Mariana Marin şi Ioan Flora)

trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
mă învaţă să sper ca să nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.

sclipiri de smarald cresc în ochii plânşi
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeţi ai speranţei la cenacluri strânşi
cu sufletul de doină şi versul minunat.

am lăsat în urmă toţi anii mei
câţi au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aştept să treacă prin mine cântând.

melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!