Numai pe ea, pe ea să o iubești!
Te-am alungat din gândurile mele,
Te regăseam în fiecare pas.
Te-am căutat întruna printre stele...
În mine-ai fost, mereu, suflet gingaș!
Printre atâtea trupuri efemere,
Sunt dorul unui suflet rătăcit
Care, nicicând, n-a încetat să spere
Că-n tine va găsi ce a dorit.
Îmi ești altar și templu deopotrivă,
Păcatele iubirilor îmi ești.
Aud, în gând, o lacrimă ce-mi strigă:
"Numai pe ea, pe ea să o iubești!"
Piatră nu sunt, deși mă voi o stâncă,
Nu sunt nemuritor pe-acest pământ.
Durerea mea-i atâta de adâncă,
Că nici Iubirea nu mai pot s-o cânt.
Degeaba-s zămislit din praf de stele,
Întregul Univers s-a năruit.
De așteptări, poverile mi-s grele,
Cu amintiri nu poți fi fericit!
În drumul meu sihastru către Cruce,
Mă-ndrept cu amintirea ei în gând.
Acolo unde trupul mi se duce,
Vor fi doi ochi, iubindu-mă, plângând...
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel-Petrișor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prietenul de pe Pământ
Iubirea mea, tu ești minunea
Ce-mi luminează-un Univers!
Mai bună-mi pare (astăzi) lumea
Ești Armonie-n cânt și-n vers.
Căci sunt îndrăgostit de tine,
Ești trup și suflet și ești gând.
Prin ochii mei pătrunzi în mine,
În ochii tăi eu mă scufund.
Porți chip angelic de fecioară,
Ai trupul unui trandafir.
Sufletul tău este-o comoară,
Sunt mai bogat că un emir.
Când am plecat prin galaxie,
Cu destinația Pământ,
Nu bănuiam ce-are să fie,
Că nu voi mai putea să cânt.
Mi-a spus-o însuși Creatorul
C-am să trăiesc câteva vieți,
Până îmi voi găsi amorul,
Pe mine (oare) mă aștepți?
"Nu tot ce zboară se mănâncă!"
Nici ce-i frumos este și bun...
Tu ești o lume într-o nucă.
Dacă te vreau, eu sunt nebun?
Cât e de importantă coaja?
Doar miezul trebuie să-l strâng.
Dacă te pierd, se pierde vraja
Și-atunci degeaba-ncep să plâng..
Iar de va fi că înc-o dată
Să mă renasc pe-acest Pământ,
Nu tu vei fi cea vinovată
De toate relele ce sunt!
Tu ești micuța mea prințesă,
Eu știu că vei rămâne vis!
Nu astă lume nu ne lasă...
Noi ne-ntâlnim în Paradis!
Ai fost și vei rămâne încă
"Prietenul de pe Pământ"
Când ești cu mine sunt o stâncă,
Când tu nu ești devin mormânt.
Dar noi suntem o galaxie
De sentimente și de dor!
Să te urăsc că ești Femeie,
Să nu-l ascult pe Creator?
Deși îmi pare crudă soarta,
Nu pot să fiu un răzvrătit!
Nu voi că eu să închid Poarta
Ce duce către Infinit!
Rămânem două emisfere,
Care își au propriul destin
Închis în trupuri efemere...
Tu mă aștepți? Eu am să vin?
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ADU-MI-TE APROAPE!
Adu-mi-te... Adu-mi-te aproape,
Minune întrupată, să-mi fii scut!
Sunt trubadurul care nu mai poate
Să îți aștepte ultimul sărut.
Am obosit, cântând prin căi lactee,
Să fiu de zei și îngeri ignorat,
Căci m-am născut spre-a te iubi Femeie...
De-acest păcat nu voi să fiu iertat!
În drumul meu sihastru către cruce
Am fost sortit, Aici, să te-ntâlnesc.
Adu-mi-te cât încă mai pot duce,
Povara unui suflet omenesc.
Căci mai 'naite poate-am fost o floare,
Pe care, sărutând-o, lăcrimai.
Sau poate că am fost privighetoare
Și cântecul din rai îmi ascultai.
Poate cândva ai fost, și tu, o stâncă,
Eu veșnic val care te mângâia.
Sau poate-ai fost prăpastie adâncă
În care-ai strâns toată durerea mea!
Poate ți-am fost, la zi de sărbătoare,
Un dar neprețuit, iar tu - altar.
Sau poate doar o frunză oarecare
Din cel mai maiestos trup de stejar.
Ești, sigur, zămislită din lumină.
Nu vreau să mai rămân un singur gând.
Sau poate amândoi suntem de vină,
Că viețile petrecem rând pe rând.
Te-am regăsit, Acum, în astă lume.
Și-n acest rai, pe globul pământesc
- Unde Destinul ne-a adus anume -
Numai de tine simt că-mi amintesc.
Minune întrupată în Femeie,
Adu-mi-te aproape să-ți fiu scut!
Și tot ce e, ce-a fost ori va să fie,
Să le topim pe toate-ntr-un sărut.
Daniel-Petrișor Dumitru
Daniel-Petrișor Dumitru în Cont Facebook (29 august 2020)
Adăugat de Daniel-Petrișor Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu sufletul
Suflet blestemat,
mult mai necăjit.
Mai însângerat
și mai împietrit.
Te-am purtat cu mine,
de rău te-am ferit.
Am dorit, cu tine,
să fiu fericit.
Suflet călător,
ai plecat în zbor
dincolo de nor.
Acolo, în nor
ești nemuritor.
Eu un sărman trup
în pământ mă duc.
Tu ai cerul sfânt,
eu, flori pe mormânt.
Tu rămâi în urmă
eu mă prefac humă.
Tu ai îngerii aproape,
eu, prieten, lunga noapte.
poezie de Dumitru Delcă (20 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când am plecat
Când am plecat, m-a părăsit credința
Și nimeni nu a fost să mă-nțeleagă.
Numai speranța mi-a păstrat ființa,
Și amintirea unui dor, întreagă.
De când am încetat să fiu o stâncă,
Cu toții vor să ia din mine-o parte.
Durerea mi-i atâta de adâncă
Și tu îmi ești atâta de departe...
Se sting și plâng iubirile din astre.
Tu pe un țărm, sufletul meu epavă.
Ni-s trupurile pline de dezastre
Și dorurile pline de otravă!
poezie de Daniel-Petrișor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am căutat
te-am căutat in tot albastrul mării
pe câmpul inverzit te-am căutat
te-am căutat in albul depărtării
si in pădurea de salcâmi de lângă sat
te-am căutat in casa de sub stele
te-am căutat in câmp de vânători
ești peste tot in gândurile mele
in noptile târzii si fără somn
te-am căutat... voiam să-mi fii aproape
la fel ca pân-acum.... dar in zadar
este târziu și știu că nu se poate
pe Cronos să-l inchid intr-un sertar
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericit
Sunt fericit pentru că-mi ești aproape
Și-ți mulțumesc că-n fiecare zi,
Oricât aș fi, de tine, de departe,
Doar chipul tău, zâmbind, mă va trezi!
Mi-ai dăruit Speranță și Lumină,
Când am crezut că Totul e pierdut.
Trupul și Sufletul, de orice vină,
Ca la-nceput, cu lacrimi, le-ai făcut.
Am început să Cred iar în Iubire,
Simt că trăiesc aievea pe Pământ;
Întregul Cer cuprinde-a ta privire,
Iar legământul nostru este sfânt.
Sunt fericit! Însăși Divinitatea
Ne-a-ngăduit Aici să ne-ntâlnim.
Apoi ne-a dăruit eternitatea
Ca niciodată despărțiți să fim!
poezie de Daniel-Petrișor Dumitru (13 februarie 2019)
Adăugat de Celeste Ariana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet
Suflet printre îngeri...
Dorm atâtea plângeri,
Plâns ușor.
Goana printre stele,
Plângeri efemere,
Dor de dor.
Clopot de lumină,
Trup trudind în tină
Și-n pridvor,
Lacrimă de jale,
Cânt întru cântare,
Călător.
Primul drum spre casă,
Voaluri de mătasă
Și tăceri,
Nimic nu rămâne
Pe această lume...
Triste seri!
Case părăsite,
Trupuri adormite
În pământ,
Viață trecătoare,
Dulce așteptare-
În cerul sfânt.
Totu-i amintire,
Ape cristaline
Lin trecând,
Sufletul de piatră,
Faptele de faptă,
Alegând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...și te-am aflat!
Te-am căutat tot cerul, nor cu nor și stea cu stea
Am răscolit pământul, cu munți, păduri și mare
Te-am căutat în râuri, în stâncă și-n fulg de nea
Din ușă-n ușă, am întrebat pe fiecare...
Unde n-am putut răzbate, am cerut ajutor:
Am trimis șoimul cu ochi ager în adânc abis
Și-un pinguin a străbătut al zăpezii covor,
Delfinul jucăuș a-nvins oceanul necuprins.
Într-un târziu, am obosit: și tainic, mi-ai șoptit:
Divinul glas era ecoul inimii mele:
"Nu cauți unde trebuie, ești pe un drum greșit!"
Sunt aici, nu eu te-am pus pe drumuri lungi și grele!
Și te-am aflat... în râs zglobiu și ochi puri de copil,
În grija fără margini a iubirii de mamă,
În liniștea ce mi-o picuri, în inimă, tiptil,
Ori de câte ori mă rog, mi-e greu sau îmi e teamă!
Ești în verdele de brad și în lumina caldă,
În aroma de cozonac și-n suflet de român,
În răsăritul auriu ce zilnic ne scaldă,
Căci pe tot ce-i bun și frumos, Tu, Doamne, ești stăpân!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi în lumină
Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat și mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.
Te-am căutat prin nopți și aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Și te-am găsit, iubirea, legănând!
Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Și te-am găsit, ființa-mi luminând.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul din vis
Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.
Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.
Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.
Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
Să-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.
Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.
Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.
Acum sunt fericit să stiu,
Că tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.
Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.
Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
Să fi a mea mireasă.
Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.
Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.
Aș vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă
De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine
Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină
Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram
Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.
În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ești tu, Alina
Ești floarea mea de liliac, Alina!
Ești liniștea din sânul unui lac...
Că te-am iubit, a mea să fie vina?!
Ori c-am rămas de dragoste sărac?!
Petalele de sângeri, crini și roze,
De le-ai avea în gânduri așezate...
Sunt gândurile mele parfumate,
Dar vezi?! De ele tu ești prea departe.
Vin să-ngenunchi, să plâng, iubita mea!
Și "La mulți ani!" să-ți spun de ziua ta...
Cum?! Nu ți-am spus cât ești de minunată?!
Frumoasă mea, am să-ți mai spun odată...
Superbă perlă, vin la malul mării
Cu pași de val... Și-n floare de cais
Îți învelesc iar glezna deșteptării,
Fiindcă iubirea mea a fost un vis.
Mirifică, într-un ocean de stele
Te-ai scufundat... Eu mă aplec smerit
Sub albă, ploaia ta de praf de stele,
Căci te iubesc! Dar tu m-ai părăsit...
Oh, "La mulți ani!". Cu mine-ntotdeauna...
Nu poți fugi de mine cât ai vrea
Eu m-am ascuns în inima-ți de piatră,
Etern în suflet să mă poți avea.
Mi-am dăltuit o inimă pereche
Și-aici în gara sufletului meu
Te-aștept Alina, te aștept o viață!
Te-aștept Alina, te aștept mereu!
În gânduri de-ai putea să-ți mai anini
Promisiuni și amintiri, iubire,
Tu n-ai cunoaște, vai, ai vieții spini,
Doar dragoste, doar vis și fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre stele mii, comete
Voi când o să-mi duceți dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!
Voi când o să-mi simțiți lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.
Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstrați vie ca și iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.
O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Și de o iubire sățioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un val străin într-o tăcută mare (răpsuns ascuns Aurei Popa)
Tu ești femeia amintirii mele...
Eu drumul vieții azi l-am rătăcit.
Abrupt și greu e drumul către stele...
Tu nu ai înțeles cât te-am iubit.
Mi-ai șlefuit destinul... Printre îngeri
Sunt umbre, de prisos rostogolite.
În zări de fum, pe buzele de sângeri,
Ne mângâie aducerile-aminte...
Iubirea ta-i un fruct în pârg tomnatic,
Te am în gândul meu un vis absent,
"Fără de vlagă, stins și acromatic"
Și... tot aștept "un val mai coerent".
Mă prind de creste înspumate-n taină,
Mă risipesc pe nisiposul drum
În timp ce plaja vieții mă reneagă.
Și-n urma ta eu rătăcesc acum...
Un val străin într-o tăcută mare
Atât de dantelată și de sumbră...
Sunt lotca vie tremurând sub soare,
Cânt scormonind în patimă adâncă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua polară
respiră o lacrimă
aprinde dureri
geamul e spart și timpul plecat
o masă, un om și o pană
zgârâi hârtia cu gândurile
printre vise, himere născute
suspină stele, cad și ele în hâul materiei nenăscute
va veni într-o zi tăcerea
când stele se vor stinge
e trist un drum rătăcit printre ele
eu căutam nemurirea
dar visul nu a fost decât un foc
lăsând în galaxie un loc în clipa inocentă a unui zbor
atunci am înțeles ce este murirea
atâtea stele azi și toate reci
mă apasă umbra unui gând
în hăurile unei lumi ce a plecat
vroiam să vin și nu mai vin
tu ieși în zori din faldurile unei clipe de amor
fugind pe ușa unui vis trecut și destrămat
în urmă doar un pat nedesfăcut
atât de rece și de gol
o noapte a trecut, a fost
eu am rămas pribeag și gol în humă și nămol
și te-am iubit femeie pe o plajă
sub stele mii,
de ce nu vii
un val te-a mângâiat ușor
sunt eu sau totul este ireal și trecător
într-un început ce nu s-a mai sfârșit
da, ai fugit
tu stea polară
eu am rămas tăcut și gol
un visător în cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de ducă
Duce-m-aș la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.
Duce-m-aș la tine-n suflet
să mi te compun romanță
printre șoaptele din plânset
să te am dulce speranță.
Duce-m-aș la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aștept
să apari, tu, înger blând.
Duce-m-aș la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu știam că-n Univers
ești dulceața de pe buze.
Duce-m-aș și m-aș tot duce
să nu știu că-ți sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele lui Dumnezeu
Mi-am dorit să mor aseară
Pe lumina unei mute
Pe un dar divin și calm
Ce-a venit să mă sărute.
Ah, dar nu am putut să mor
Dorul m-apăsa în coaste
Iar un câine bătea poarta
Să nu ațipesc plângând.
M-am apropiat de ușă
Mi-am dorit să ies afară
Să-mi arunc dorul spre stele
Și-amintirile cu tine.
Ah, te-am pus viu cu gândul meu
Nemiloasă-am fost cu tine
Te-am urcat pe crucea Toamnei
Și te-am răstignit străine.
Te-am dorit ca pe-un Isus
Dureros și plin de sânge
Un nevinovat ce plânge
În fața destinului.
Te-am dorit iertat de Domnul
Plin cu-al meu păcat și vină
Să mă ierte și pe mine
Că te-am aruncat in stele.
Să mă ierte Dumnezeu,
Că te răstignesc în versuri
Cu tot dorul și o pană
Ruptă din a mea durere.
Ah, cum mă poartă Duhuri rele
Cum mă scormonesc în vene
Să mă otrăvesc cu ele
Chinuindu-mă în răni.
Mi-am dorit să mor aseară
Sus pe crucea Cerului
Să-mi sting dorul și păcatul
Luat din mamă și iubit.
Să mă sting pe chipul Lunii
Arsă-n tălpi de stele mii
Să-mi pierd viața pământeană
Și-o iubire de nebun.
Măcar de-aș putea să tac
Să mă fac stâncă și frunză
Ori un Soare ce răsare
Fără gând de-a scrie versuri.
Măcar de-aș putea s-adorm
Pe lumina de la Lună
Ghemuită-n sânul Ei
Făr' de dor și-o limbă vie.
În numele lui Dumnezeu... doresc uitare!
... dar cu dorul.. ce mă fac?
poezie de Adelina Cojocaru (20 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de dimineață...
Te-am îndrăgit atât de mult
Te-am întâlnit și mi-ai plăcut
Din suflet să te scot nu pot
Pentru iubirea ta aș da tot.
E un sentiment de nedescris
Iubirea ce ți-o port în suflet,
Numai eu știu cât am plâns
Când mă gândeam la tine.
Îmi place viața lângă tine
Tu ma iubești și asta-i bine
Eu te iubesc de nu mai pot
Ești mai dulce ca un tort.
Tu într-una îmi răspunzi.
Ca pe mine mă iubești.
Însă eu nu te înțeleg
Și te fac mereu să gândești.
Numai cu tine aș vrea eu să trăiesc
Cu tine aș vrea să înfloresc,
Cu tine să îmbătrînesc
Și tot cu tine-n Rai să mă găsesc!
poezie de Eugenia Calancea (8 iulie 2017)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu suflet blând
Tu suflet blând
Ești acolo, eu aici
Toate gândurile bune
Le-ai luat cu tine.
Eu aici, tu acolo
Plâng mereu si tu sti bine
Mă privești și-ți pare rau
Mă atingi, nu simt nimic.
Încerci să imi ștergi lacrimile
Mâna ta prin fată imi trece
Trece și tu începi să plângi
Tu acolo printre îngeri
Mă astepți să vin și eu
Dar aici pe Pamânt e greu
Fără tine, fără noi
Fiecare zi e rece
Fără al tau chip blând
Zilele mele sunt pe sfârsite
Și împreună noi vom fi
Mereu printre îngeri
Pe vecie, amândoi.
poezie de Mirel Modrea
Adăugat de Mirel Modrea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de ziuă
Iubitule - astăzi - sunt fericită!
Nu știu cui trebuie să mulțumesc
Că, în sfârșit, mă simt - și eu - iubită
De cineva pe globul pământesc...
Te-am așteptat să vii de-o veșnicie,
- Nu mă-ntreba de unde te cunosc! -
Simt că trăiesc, abia acum sunt vie,
Din acest vis n-aș vrea să mă trezesc!
Dorințe-n viață n-am avut prea multe.
Aevea, doar în vis, te-am zămislit
Și te-am hrănit cu lacrimile-mi mute,
Pe care numai tu le-ai auzit!
Rămâi, iubite, -n mine până mâine...
În zori de zi, te voi elibera.
De vei pleca, te rog, mie nu-mi spune,
Lasă-mi, măcar, puterea de-a spera!
poezie de Daniel-Petrișor Dumitru (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!