Cioburi de visuri

cioburi de visuri pline de oboseală,
după rockul suspendat în aer,
se ascund într-un glob de cristal.
etichete se lipesc de picioare
după încercări eşuate de alergare în sus.
mai multe explozii din dragoste au coborât pe pământ
luând cu ele secretul frumuseţii.
pe cărarea neplecată rămasă-n torentul vântului
mai trec iluzii neîntrebate
şi luna mai deschide noaptea.
dragostea ucisă de atâtea ori, tot mai bate la uşă
ieşind din mătasea fluturilor
ca prima iubire din raiul albastru
aprinzând ispitele reci.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neizbăvire

o noapte prăbuşită într-un adânc
cu luna ascunsă în păr,
îngeri plecaţi cu ochi coborâţi,
bate vântul singurătăţii,
linia întoarcerii e înnodată
într-un Hades întunecat.

gândurile sunt umplute
cu plecări de strigăte sfâşietoare,
rănile de la capătul iubirii
inundă odaia gârbovită.

pereţii ţiuie născând goluri
ce se-nvârt într-o doară într-un singur sens,
şi iarăşi frunzele iluzoriu înfig în abis
năluciri despre visuri deşarte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem absenţi

Suntem absenţi din lucrurile noastre comune,
absenţi din acelaşi geam prin care intră lumea.
Ne bântuie însă aceleaşi tristeţe
ce umblă desculţă prin odăile noastre,
întunecând culorile zilei
şi devastând orele nopţii făcându-le albe.

Aceleaşi cuvinte mângâie lumina
şi aşază un freamăt pe aripi de fluturi.
Cioburi de stele se găsesc în cercul nostru,
ca nişte iscoade venite din veşnicie.

Adâncul cuminte e răscolit
de rezonanţa dintre viu şi neviu,
de orga vântului,
sau de telurica stea polară.
Călătorim invers ieşind din culori,
sfâşiaţi pe cărarea de cer
de melancolia plopului venit din alte ierni.
Prezentul curge într-un deşert,
gata gătit cu amprente de gol.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta nu poate fi

aceasta nu poate fi aievea
înfăţişarea e înşelătoare
o oarecare aşezare a coborât pe oameni
distanţa se măreşte de naşterea ierbii şi doare

toate vieţile au devenit la fel
între sus şi jos nu mai există doi
există doar unul
miezul nopţii e surd
ruptura nu-i lumină

pe această absenţă pedepsită de viaţă
ochii se lipesc de creier
cuvântul intră-n oglindă
şi uneori se face frumos ţintind luceafărul de sus
ieşind din tăcerea învelită în plastic

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Nu are nici un rost să fugi de Iubire.
Tot ce mintea îţi spune, este doar amăgire.
Mintea funcţionează după programe de supravieţuire
Şi îţi aduce argumente de ocrotire.

Mintea ia decizii documentate pe experienţele tale toate,
Respectă reguli de oameni inventate,
Te împinge să faci activităţi automate,
Dar, te reţine de la trăiri adevărate.

Inima, te ţine cu grijă în viaţă,
Are un creier, cu care îţi dă povaţă,
Îţi scoate oameni noi în faţă,
În tainele Iubirii, te iniţiază.

Inima, îţi bate cu putere când emoţia este atât de mare,
Că abia te mai ţii pe picioare.
Dă drumul fluturilor din stomac, să zboare,
Să îţi găseşti Iubirea, la orice depărtare.

Inima, este conectată printr-o cuantă energetică,
La inima Iubirii tale, multaşteptată.
Conexiunea nu poate fi desfăcută,
Ea poate fi doar, prin dragoste refăcută.

Dragostea, inimile pline de iubire le uneşte,
Doruri lungi şi grele potoleşte,
Iubirea cuantică o împlineşte,
Suflete pereche, într-un surâs contopeşte.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, glob de cristal

Iubire, globul de vis din cristal
Cu clipe, petale de ireal..
Te rostogoleşti şi micşorezi
de la an la an până mimezi..

Un monoton cu funebru de banal
In nevoile cu carusel de hamal..
Lăsând deja-vuuri reci de marmure
In cavoul cu plase de amăgire.

Asteptând sfârşitul cu florile
moarte, ce au fost ale iubirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată că sunt

Vinovată că sunt
o inspiraţie din amurgul toamnei,
o tulburare de contururi verzi,
o recuperare din suspinele rotite în sânge.

Vinovată c-am intrat în ochiul tău verde
sub cerul tău suspendat peste lume,
vinovată că sunt după geamul unde cad fluturi,
de trecerea galbenă a toamnei
cuvintele triste uitate prin parcuri,
obsedanţii pereţi singuratici,
ziua trecută prin începutul nefast
cu sărutul venit nechemat.

Vinovată că sunt neplecată de atunci,
din aşteptarea reinventată altfel,
unde cuvintele nereparate au trecut dincolo de mine,
eu oprind timpul în extaz pentru noi,
vinovată sunt, pentru amândoi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de plecare

e un început de plecare
din alintul gândului suspendat pe umeri
poala a rămas rece ferindu-se de vânt
golită de iluzii

trec prin geometria fără culori
înţepându-mi ochii cu unghiurile ei ascuţite
printre umbrele ce nasc monştri

câte un gând desenat pe-o floare
îl răstignesc în fiecare colţ gol

lumea adevărată trece absentă pe lângă timpul meu de nisip
lumina mi-a furat verticala
şi mă găsesc circular într-un triunghi isoscel
lovindu-mă de cele trei laturi

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portalul dintre vise şi real

M-am visat un amant normal,
într-un sac de folie neagră,
etichetat la picior:
"mort după tine
şi trişat în interiorul sărutului,
după chipul şi asemănarea ta".
Astfel cuvintele s-au eliberat,
printr-o sclipire mică de geniu,
ajutate de-un urlet prelung
şi sănătos.
Virtutea adevărului naţional
a fost cimentată,
într-un mortar de minciuni
cu întărire rapidă,
au pus gresie, faianţă, multe altele.
Alţii au venit cu toată lavabila,
încât n-am mai recunoscut nimic.
Asta ne-a ajutat în confuzia
natalului
şi împinşi elegant
în mijlocul unei turme
într-o agonică alergare.
Uneori,
câte unul renunţă la alergare,
ieşind din matricea virtuală
şi murind firesc,

sub copite...
în real.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am putea afla ce e în mintea persoanei iubite, relaţiile ar fi mult mai interesante şi, zic eu, longevive şi pline de iubire. Este greu, după relaţii eşuate, să fii sincer din prima şi să te deschizi complet, pentru că nu ştii dacă poţi avea încredere în persoana de lângă tine.

citat din George Papagheorghe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare albastru

Mă doare albastru,
depărtarea difuză
şi frunzele oarbe alungate de vânt.
Gândurile de reptile cenuşii,
ieşind din palme transpirate,
cicatrici glaciale pe încheietura mâinii
şi cuiele bătute-n roata de noroc.

Memoria e-un ochi devorator,
tăiat în felii, rănit în adâncime,
cuvinte reîncarnate se plimbă prin gând.

Sub lupă minutele albesc,
fulgerul rupe lumina sporadic.
Pupila arsă de real
se ascunde într-un vers.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa nu trebuie ucisă

După o lacrimă
urmează un zâmbet.
După tristeţe,
o bucurie.
După un prieten pierdut
vine altul neştiut.
După o dezamăgire,
apare o speranţă
care nu trebuie ucisă.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

deodată greierii nu mai cântă,
frunzele îşi pierd copacii,
într-o altă rotire praful se aşază pe geam.

alte culori despică lumina,
liliecii învaţă un nou echilibru
ascunşi printre stânci.
melcii tulburaţi nu mai ies la soare,
luna se deşiră murind în ochii mei.

cearcăne de toamnă se ascund în vie
tu eşti încă acolo, cu paşii tăi grăbiţi,
poteca de la capăt ce taie noaptea albă
vom regăsi-o poate, într-un decor, în vis.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arome viclene

luna bate cu degetu-n geam
nişte frunze urcă pe umeri
ispitele gem în pahare arzând
liniştea pleacă-n mătase de fluturi

cer cu uşi închise
arome viclene
sfinţi din icoane în haos
printre vitralii lumina virgină
nu vrea să devină adaos

prăpăd în inimi şi beznă-n priviri
cuvintele atârnă deasupra de gând
pe cupola plină de fum şi cafea
oraşul invadează-n lumini.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont rămas

orizont rămas la marginea orbitei,
viaţa ascunsă-n într-un galop,
prezent domolit dincolo de esenţa verii,
zâmbete sărate aduse-n prim-plan
de muzica pulsului neobosit.
ultimii atomi din înfrunzirea fugară
rămaşi pe vârful degetelor
s-au desprins într-un tremur albastru,
într-un decor pribeag şi-un gust amar.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă şi încă nu ţi-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
15.07.2019 inelele ierbii.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă şi încă nu ţi-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

o acceptare de alfa
cruciadele vor recompensă asupra albului
peretele îşi recompune liniştea din cioburi
literele vin în culori amestecate
asaltând pânza dimineţii
formând cuvinte neîntrebate

cerul răsturnat pe asfalt caută alt adânc
în care să rămân
Dumnezeu
în vagi nuanţe compune un peisaj obosit
aerul devine alergat de păsări
nu mai am ochi pentru vedere
nici nu mai suntem
au rămas visări aiurite rotite-n neştire
trecute prin mizerii din scamele lumii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul a plecat

aerul a plecat nerăbdător să te întâlnească.
tu eşti dincolo de pereţi
unde soarele bate într-o altfel de iarbă,
luna a scăpat secretul printre neguri şi umbre.

răsfoiesc ziua de azi cu imagini refuzate ieri,
din luciri fugare orizontul descreşte neauzit.
nu va fi nicio topire pe orbita mie hărăzită.

aripi de linişti vor stiliza aerul roşiatic
plecat printre fisuri de visare.
ochiul frunzei va încerca liniştea desfrunzirii.
mă aud în secunda furată timpului
pe drumul paralel, într-un dialog cu mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cealaltă parte

de cealaltă parte a stelei căzătoare
eşti suspendat între orizonturi,
migrând cot la cot cu destinul,
până la pierderea cerului cunoscut.

prin fanta îngustă ţâşneşte amarul
din viscolirea trezită printre răni.
ochii iubirii au adormit la graniţă,
acolo unde se termină albul.

prin fereastra crăpată nu trece nicio pasăre.
straniu joc de flăcări din sânge
e scris în poemul înarmat cu slăbiciuni.

cuvintele se întind dincolo de ziduri
spărgând aerul stătut
într-un ecou al dreptului de mâine.

pe nedrept luna se rostogoleşte în deşert.
prin târziu aleargă iluzii şi-o ameţire de cătuşe
pe sinuosul drum către abis.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga

cât de subţire e aerul ce-l respir
şi ce întreagă a fost luna agăţată de tălpi!
pe tavan a rămas ochiul verde,
între pereţi întârzierea încăpăţânată
de domesticire a eului de a intra în vis nesingură.
împreună cu mine am plecat ieri
şi singura frumuseţe îşi aşteaptă tristă sfârşitul,
muzica nu mai mută paşii,
cusut pe haine e golul de frunze,
argintul suspendat coboară în plete,
himerele revin în noapte.
sub geam amurgul întârziat e în trezire,
literele împrăştiate în albastru
îngălbenesc hârtia de scris.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte de poveste

Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanţ de stele vise poartă...
Lună, cât eşti de minunată!

În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalţă lin pe cer,
În ape pline de mister...

Când floarea nopţii se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Şi-n murmure şi şoapte calde
Harpa le duce mai departe.

Doar luna luminează calea,
A ei e taina... şi cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Şi suferinţa ne-o alină.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astral

O uşă se deschide
şi trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viaţă
creşte peste iarba topită.

Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleieşte aerul cu
zâmbete aruncate în stânga şi-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deşarte.
O ardere cu iz de cer
curăţă cămaşa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de fiinţe şi lucruri
o oarecare aşezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub paşii grăbiţi
spre astral.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!