Vrei?

Vrei să-mpărţim lumina amândoi
Strivind în palmă, din azur, cerneală?
Robiţi de patimi să-ncetăm, apoi,
Iubirii să-i mai cerem socoteală...

Să toarcem firul gândului în vers
Când zbatul vieţii ţese cu-ndârjire,
Poem de vis acestui univers
Bolnav de-atâta ură şi-nvrăjbire.

Cu mâini de rugă slobode-n cuvânt,
Să nălucim avântul şi simţirea
Şi, mântuită, carne-n templu sfânt,
Din rai să plângă peste noi iubirea!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?

Vrei să-mpărţim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept şi spin
Unind într-unul dor şi chin,
Să-ţi port eu floarea spre lumină?

Hrăniţi cu har, sub semn divin,
Ca trandafir într-o grădină
Vrei să-mpărţim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept şi spin?

Sub ploaie, ger ori zi senină
Tu să mă aperi de suspin
Ca-nlănţuiţi într-o tulpină
Cu tine una să devin.

Vrei să-mpărţim o rădăcină?

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Lasă, Doamne, ploile să curgă
Peste lumea plină de păcate,
Cu gângănii mici şi îngâmfate
Gurile să-şi umple, şi să smulgă
Iarba rea din inimi, şi s-ajungă
Să redea lumina ce răzbate
Către om dinspre divinitate!

rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lemnul Crucii

E vremea când natura se-nnoieşte
Când clopotele bat din ce în ce mai tare
Iar lemnul crucii iar se înroşeşte
Sub plâns amar şi trist de lumânare...

E vremea regăsirii şi-a iubirii
E vremea când se dăruiesc iertări
Mă iartă de-s sortită azi pieirii
Ca florile tăiate-n sărbători...

Voi reveni din nou la primăvară
În lemnul sfânt al crucii-nmugurind
Să nu uiţi doar s-aprinzi seară de seară
Iubirea mea-n lumina unui gând...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Priveşte cerul trist către pământ
Prin nouri de amar şi suferinţă...
Ţi-e pusă azi credinţa în cuvânt
Cuvântul însă-ţi cere stăruinţă,
Supunere, şi-ţi dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creaţie de Prometeu.
Iar viaţa însăşi un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Şi-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ţi joacă rima pe un zar!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Etern va lumina deasupra noastră
Mai mult decât o stea luceafăr sfânt
Incandescent lucind în und-albastră
Nepieritoare lacrimi de cuvânt.
Eram un pumn de grâu zvârlit pe-ogor
Sămânţă-nnobilată cu cerescu'
Ca-n România să-ncolţească-n dor
Un binecuvântat popor de "Eminescu"!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osândă

Se sparge-un mugur de lumină
Când ceru-şi desfăşoară foaia
Iar peste tufa de glicină
Din vorba ta se pune ploaia...
Şi parcă însuşi Dumnezeu
Mă ceartă-n ochii tăi verzui,
Că din ce sunt îl pierd pe "eu"...
De nu-s a ta,-s a nimănui!
Şi-ţi scriu cu mâna tremurândă
Pe-albastrul cerului un vers,
Iubeşte-mă, nu-mi da osândă
Tu-mi eşti întregul univers!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Tu mă desfaci petală cu petală
De parcă-i vrea destinul să-l descoşi,
Mă recompui, în vers, cu-a rugilor cerneală
Ce-o plâng mireni din ochii lor sfioşi.

Şi mă destrami, cum frunza se destramă
Sub palmele de brumă-n nopţi târzii,
Mă modelezi în lut păgân dând vamă
Din trupu-mi alb, iubirii, poezii.

Mă despleteşti cum nopţile de visuri
Se risipesc sub brizele din zori,
Şi mă aduni cu pumnii din abisuri
Să mă-mpleteşti, apoi, între culori.

Şi nu ştiu ce descântece rosteşti
De-ajung din muritoare un mister,
Ascuns în versul ce îl scrijeleşti
Cu unghia ta pe coaja mea de cer...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri în vers de poem

Eram, împreună, un vers
Din marele-al vieţii poem
Şi-n vechiul, ştiut, Univers,
Eram mai presus de suprem.

Puteam în străfund să privim,
Lumină de-acolo s-avem,
Cuvinte-mpreună să fim,
În inimi, adânc, să vedem.

Ce dulce şi tandru-mi părea
Sărutul pe umerii goi!
Ce caldă privirea-mi era
În versul din dansul în doi!

Am scris ne-ntrecutul poem
Purtaţi de-al iubiri avânt,
Iar azi, împreună, avem
Atingeri de mâini în cuvânt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi

Tu eşti cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărţim.

Tu creşti în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" eşti "eu"!

Ştiu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îţi scriu dorul meu.

Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciţi
Goniţi din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniţi!

poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei şoapte triste

Vino, mamă, când se crapă
ziua-n dungă aspr-a zării,
Să-mpărţim o mângâiere,
Rid săpat de urma sării.

Să-mi las dorul să colinde
Cărărui din palma ta,
Să-mi adun copilăria
Rătăcită pe-undeva...

C-o să-i fac pripon de şoapte
Timpului fără habar
Ca din nesfârşita noapte
Să te-ntorn la viaţă iar.

Să-mi mai dai, măicuţă, (una)
- Pe-a mea frunte - sărutarea
Când ţi-adoarme-n palme Luna
Şi mi-e somnu-adânc ca marea...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, străino?

Cine eşti tu, străino?
Oare ce vrei de mă priveşti
cu ochii tăi de vânt?
Ocupi oglinda-n care anii mei
îşi torc tăcut
amarul lor cuvânt...

Cine eşti tu?
Şi ce vrei de la mine?
Nu te cunosc!
Ori... poate te-am uitat?
Pe sticla rece fantomatic vine
o umbră peste chipul meu ridat.

Cine eşti tu?
Şi fata unde este,
ce altă dată spre mine surâdea?
A-mbătrânit oglinda
şi-o ceaţă trece peste
imaginea ce se reflectă-n ea...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Rugă de pasăre, sus peste ţară,
care se odihneşte numai când zboară.
Rugă de pasăre, care
numai cât cântă nu moare.

Rugă de iarbă abia răsărită:
cerul de peste ea să deie în floare.
Rugă de piatră -să fie zidită
în zid de templu, nu de-nchisoare.

Rugă-cântec, rugă-plânset, rugă-blestem
(naivă, credulă, nebună)
de aed care speră cu un poem
c-ar putea face lumea mai bună.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Zugravul anonim (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară! (Plecaţilor mei...)

Au înflorit caişii-i primăvară!
Iar dimineaţa râde printre nori,
Un tren îşi plimbă dorul într-o gară
Şi freamătă zefirul printre flori...
Când îngerii îşi scutură aripa
Vibrează-n muguri strune de viori,
Şi-ncepe bucuriilor risipa
Iar ceru-şi cerne peste noi mirări.
Se-ntorc din pribegie albi cocori
Păsări rătăcite într-o toamnă;
E vremea când se dăruiesc iertări
Şi învăţăm iubirea ce înseamnă.

Înflor caişii! Îţi spun de vrei să ştii.
Tăticule, e iarăşi primăvară!
Dar tu te-ai dus...
Şi n-ai cum să mai vii
Să-i vezi, mamico, cum or să-nfloară...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabisind litanii

O ţii-ntre pleoape vis de noapte bună
Şi o-nveleşti în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!

Şi inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu

Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-

Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopţilor pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdanţi

Îşi ţese moartea pânza în juru-acestei lumi
Iar îngerii se pierd, cu aripile arse,
Tribut plătit hidoasei cu lacrimile-n pumni
Când semnul neputinţei ni s-a-nfierat în oase...
Şi muşcă ura-n carne şi sângerăm blestem
Şi ochii nu mai văd lumina bunătăţii,
Din întuneric ies fantasme şi mă tem
Că suntem prizonieri în slujba "libertăţii"...
Cuvântul nu-i un scut, e sabia ce taie
În sufletele surde urechi de elefant
Dar surd e cel ce spatele de bună voie-ndoaie
Şi refuzând să vadă rămâne un "perdant"...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa iubirii

Prin neguri de timp
străbate spre mine,
un glas tremurat
înecat în suspine.
Rostogolire nebună
ca o pală de vânt,
o umbră desculţă
fantomatic cuvânt
Străbătând din neant
a tăcerilor vale...
Mă cheamă duios
mă cheamă cu jale.

- Ai iubire să-mi dai,
ori un strop de alint?
fericirea din nou
vreau s-o ştiu,
vreau s-o simt.
Vreau din nou să trăiesc,
nu vreau doar să exist.
Să învăţ să zâmbesc,
să dezbrac tot ce-i trist.
Să mă iert de uitare,
să accept că sunt viu.
Să strivesc ce mă doare
şi ce-am fost iar să fiu!

- Ce vrei tu nu găseşti
nicăieri pe pământ
Trebuie-ntâi să-l sădeşti
ca pe-un sâmbure sfânt
În al inimi lut,
şi să-l laşi a-nflori...
Nu să ceri împrumut
ce nu poţi dărui!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să fiu

Lasă-mă să fiu vis din miez de noapte
Ce cuprinde gândul tău insomniac
Lăsându-ţi pe buze gust de mere coapte
Şi în nări parfumul mov de liliac.

Nu-ţi cer mare lucru, doar să-mi dai un vers,
Aripi să mă-ntorc noaptea care vine
Şi clădind cu tine un nou univers
Să trăim poveşti de iubire pline.

Tu-mi mai dai o viaţă eu, iubire-ţi dau
Când răsare luna, şi mă sting în zori
Renăscând în vise ce-altfel rost nu-şi au,
Tinereţea plină de ghiduşi fiori.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Iar se varsă cerul, cu obidă-n noi,
Să-nece păcătoasele orgolii,
Din sufletele pline cu strigoi
Vezi vorbele zburând ca nişte molii!
Şi arde-n frunze,-n ciudă tot amarul
Blestemelor ce fierb în oameni răi,
Şi-i strigă vântului, izbăvitorul,
Să scuture de patimi ciumăfăi.
Şi peste toate, binecuvântare,
Bruma dimineţilor o cerne
Coborând cu totul în uitare,
În pacea toamnei care se-aşterne..

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din cuvânt

Ce iarnă stranie cade-n cuvânt...
De-un timp, ninge cu versuri peste noi.
Se-aud poveşti în vaietul de vânt
E primăvară-n lumea de apoi!

Un frig se lasă-n filele de carte,
Tăcerile cuvintele-au învins.
De-un timp încoace îngerii au parte
De glasul poeziei din cuprins.

Ce-şi plânge coala tristă neputinţa...
Că încă-o pană-n zori a amorţit;
Îşi poartă poezia nefiinţa
Spre cerul blând, azi, de poeţi spuzit!

Şi nu-i nici un descântec să desfacă
Tăcerea din poveştile nescrise,
Ideea de cuvinte se dezbracă
Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride (42)

Îşi tăcea cuvintele
albastru
în privirile
ce-mi scriau versuri
pe umeri
pe obraji
pe buze
aducând poezia în ochii mei
şi nici o mângâiere
nu avea moliciunea gândului
în care mă învelea

Privindu-l
am învăţat literele
unui alfabet al tăcerilor
deschizătoare de vise.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!