În lemnul Crucii
E vremea când natura se-nnoiește
Când clopotele bat din ce în ce mai tare
Iar lemnul crucii iar se înroșește
Sub plâns amar și trist de lumânare...
E vremea regăsirii și-a iubirii
E vremea când se dăruiesc iertări
Mă iartă de-s sortită azi pieirii
Ca florile tăiate-n sărbători...
Voi reveni din nou la primăvară
În lemnul sfânt al crucii-nmugurind
Să nu uiți doar s-aprinzi seară de seară
Iubirea mea-n lumina unui gând...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.