Pace
Iar se varsă cerul, cu obidă-n noi,
Să-nece păcătoasele orgolii,
Din sufletele pline cu strigoi
Vezi vorbele zburând ca niște molii!
Și arde-n frunze,-n ciudă tot amarul
Blestemelor ce fierb în oameni răi,
Și-i strigă vântului, izbăvitorul,
Să scuture de patimi ciumăfăi.
Și peste toate, binecuvântare,
Bruma dimineților o cerne
Coborând cu totul în uitare,
În pacea toamnei care se-așterne..
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.