
Păianjenul
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Acuma este tristă la fel ca alte mame
ce și-au pierdut copilul atât de mult iubit
și care mai zâmbește doar între patru rame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
În case se întâmplă atât de multe drame;
Ferestrele și ușa de dor au amuțit,
Păianjenul, la colțuri, compune caligrame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Pe haine și pe paturi e plin de praf și scame,
Iar florile din glastre, de sete, au murit;
Păianjenul se teme că va muri de foame...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat - Ediția a doua (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre păianjeni
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre război, poezii despre prezent, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre bani
Privesc...
Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.
Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.
Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.
Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!
poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre testament, poezii despre râuri sau poezii despre lumină
...un timp am locuit
... un timp am locuit în părul ei roșu mereu mirosind a pantene proV,
visele îmi erau voluminoase, ochii ei mari, verzi cum sunt mările caraibilor,
sânii ca turlele bisericilor rusești, buzele zaharisite a la turk, coapsele cum erau calele corăbiilor olandeze, pielea fină de parcă mângâiam un covor iranian,
și glasul ei adus din insulele africane stăpânite de portughezi,
un timp am locuit pot spune ireal de frumos.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre marină
Nu mă satur să privesc
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc.
Nu mă satur până mor
să mă mir de taina lor.
Să mă mir din ce răsar
macrimi de mărgăritar.
Să mă mir de unde vin
psalmii florilor de crin.
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
fiecare-n alt veșmânt
tors în taină din pământ.
Fiecare cu alt chip
tors din lut și din nisip.
Fiecare cu-alți fiori,
cu-alt parfum, alte culori.
Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
să privesc și să sărut
mâna care le-a făcut,
mâna ce le-a presărat
peste-o lume de păcat,
peste-o lume de noroi,
peste tine... peste noi...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costache Ioanid despre flori, poezii despre sărut, citate de Costache Ioanid despre sărut, poezii despre nisip, poezii despre mâini, citate de Costache Ioanid despre mâini, poezii despre culori, poezii despre crini sau citate de Costache Ioanid despre crini
Nedumeririle unui eretic (II)
Privește cerul
stă scris caligrafiat școlărește pe un zid
așa că-mi ridic ochii de la tencuiala scorojită
și privesc
vântul rostogolește norii ca pe ciulini
în spoiala albastră nici o fisură
nici o fereastră uitată deschisă prin care să poți arunca o privire
locul pare pustiu
părăsit
dar dacă într-adevăr au locuit îngeri în el
cum se face că nu a fost măcar unul mai rebel printre ei
unul cu spirit de poet
care să-l vandalizeze.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre nori, poezii despre erezie sau poezii despre albastru

Gând hoinar peste zăpadă
Gândul meu hoinar străbate
noapte neagră, fără stele,
coborând încet spre casa
unde zorile-am văzut.
Printre dealuri se abate
vântul care cântă jale.
Tinda case-i o ruină
ce se pierde-n amintiri,
iar ferestrele uimite
mă privesc ca pe-un străin.
În grădină, florile sub gheață
stau în așteptări necontenite,
să răsară-n primăvară
tinere și parfumate.
Gândul mă îndeamnă
peste pragul casei să pășesc
să privesc pereții
scorojiți de timp.
Dintre rame înnegrite
mă privesc tăcuți și cu dojană
cei ce au fost și nu mai sunt.
Ca un bulgăr de zăpadă
gândul mă lovește-n față,
aprind candela iertării
către cel urcat pe cruce.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre gânduri, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe sau poezii despre primăvară
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, citate de Rainer Maria Rilke despre moarte, poezii despre frică, citate de Rainer Maria Rilke despre frică, poezii despre cuvinte, citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte, poezii despre Soare sau citate de Rainer Maria Rilke despre Soare
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)
Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)
Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.
Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereu
sandalele de catifea ce îți sunt eu.
Mantaua ce o porți ți se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma și căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.
Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am convingerea că, dacă am putea organiza o întâlnire între toate vocile interioare care ne-au locuit cândva și le-am lăsa să se confrunte între ele, am asista la o gîlceavă socială care ar putea duce până în pragul unui razboi civil.
Ilinca Bernea în Legende Androgine, Matul (2004)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce

Un spaniol care n-a locuit în America nu știe ce este Spania.
citat celebru din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Spania sau citate despre America
Chipul omenesc nu minte niciodată; e singura hartă care înregistrează toate teritoriile în care am locuit.
Luis Sepulveda în Jurnalul unui killer sentimental
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre hărți

Cerul n-ar fi atât de dulce, dacă n-am fi locuit întâi pe pământ.
citat celebru din Richard Wurmbrand
Adăugat de IOana

Comentează! | Votează! | Copiază!
Certificate de naștere
Dintr-o dată s-a făcut liniște
s-a făcut liniște ca în odaia casei albastre
cu busuioc la icoană și acoperiș de țigle
în care copilul abia născut nu a mai auzit inima
care l-a însoțit nouă luni rotunde
s-a văzut părăsit și străin
înfrigurat în pântecele acesta nou și prea mare
ars de lumina puternică
și nu a știut decât că trebuie să audă din nou
muzica aceea care părea fără sfârșit
și a străpuns cu glasul lui de prunc viteaz liniștea casei
și inimile din jur pe care le-a ascultat rând pe rând
până a găsit muzica lui, doar o inimă era a lui
doar una era patria în care a locuit nestingherit
și în care nu se mai putea întoarce
așa încât ni s-a dat o altă inimă
pe care o putem părăsi, iubi și o putem frânge
pentru care putem muri
și căreia, câteodată, îi spunem "mamă"
iar când o numim așa, mama râde
cu ochii ei care fac pădurile să fie atât de verzi
ochii ei de tânără născând soldați
cu bucurie, durere, cu frică și suflet viteaz
trecând orice punte și râuri vorbitoare și munte semeț
cu fire colorate purtate de cel mai subțire ac
ținut între degetele ei care țes în fiecare noapte liniștită
în fiecare zi de pace,
inima mare a țării
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre țări

Piatra arsă
Se scurge-n noapte -o altă zi
pierdută-n pași lăsați pe drum
de nerăbdarea lui de-a fi
în casa ce-i, demult, doar scrum.
E vie, încă, -n mintea lui
și îi vorbește tot mai des,
dar el nu spune nimănui
ce, numai el, a înțeles.
Și merge, merge unde-a fost
o casă-n care a iubit,
iar viața lui avea un rost:
era atât de fericit.
Pășește, zilnic, pe un drum
cu ochii goi, privirea ștearsă,
și nu ar renunța nicicum
la clipele pe-o piatră arsă.
Acolo doar, privind senin,
spre Soarele ce dă-n apus
se simte, iar, de viață plin
în amintiri de nerăpus.
E-acolo el, e-acolo ea,
cu ochii înspre depărtare,
spre cerul care ar putea
să le aștearnă iar cărare
Pe care-n amintiri, în vis,
o vede și o vrea întoarsă
aici, la el, în Paradis,
pe-un ciot de lângă piatra arsă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre rai, poezii despre noapte, poezii despre fericire sau poezii despre cenușă
M-aș defini mai degrabă ca un autor în viață decât ca autor contemporan. Lucrările mele vorbesc de cele mai multe ori despre oameni care au o puternică legătură cu pământul pe care trăiesc. Un alt element cheie este Sudul, văzut nu ca loc geografic, ci ca dimensiune socială de care oricine poate aparține, fie că trăiește la Viena sau în Tunis. Un Sud locuit de oameni defavorizați care își revendică dreptul lor de a trăi.
citat din Michele Santeramo
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre vorbire, citate despre geografie, citate despre Viena sau citate despre Pământ
Menire
Privesc drumul și pădurea
Privesc cerul, privesc Luna
Privesc norii, privesc ziua
Oamenii trecând aiurea
Apoi cel căzut în mine
Se frământă și cuvântă
Scrie pe ceva, și uită
Umplut de amărăciune
Rând pe rânduri din ziare
Slove peste slove care
Mâzgălesc nu la-ntâmplare
Sângerând cerneala-albastră
Peste negrul de cărbune
Ce povesti și câtă lume!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre jurnalism sau poezii despre cărbune

Dumnezeu vinde marțipan
a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună
și nu am tăcere destulă
să caut un pod
o lumină
o scară
ce tristă e mama
e tristă de-aseară
nu plânge
nu știe
nu vede
nu vrea
privesc
o privesc
și mai văd
numai trei
tata
moartea
și ea
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre plâns sau poezii despre pictură

Și plec...
Te las de azi cu labirintul
În care-ți place atât de mult
Și plec acolo unde vântul
A dus iubirea mai demult.
Te las... Rămâi doar amintirea
Pe care nu mi-o mai doresc,
Și voi lăsa pe veci iubirea
În cufărul cu nefiresc.
Te las să fii doar călătorul
Ce-a locuit fără bilet,
Acolo unde-asteaptă dorul
Când geana-i udă de regret.
De azi îmi ești doar poezia,
Ce-am scris-o-n nopțile târzii,
Când mă jucam cu fantezia,
Visând la basme străvezii...
poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Diogene a locuit într-un butoi care nici măcar nu era a lui...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre Diogene
Diogene a locuit într-un obții care nici măcar nu era a lui...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!