Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?

Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îţi sunt ulciorul (de-n cioburi m-aş preface?)
Şi băutura-ţi sunt (de m-aş strica îţi place?)

Îţi sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.

Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ţi picioare-ţi cad mereu
sandalele de catifea ce îţi sunt eu.

Mantaua ce o porţi ţi se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma şi căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.

Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?

Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?
Îţi sunt ulciorul (de-n cioburi m-aş preface?)
Şi băutura-ţi sunt (de m-aş strica îţi place?)

Îţi sunt vestmântul ce va să te-mbrace,
cu mine sensul tău dispare.

Dacă m-am dus n-ai casă-n care
cuvinte să te-ndemne cu ardoare.
Din ostenitele-ţi picioare-ţi cad mereu
sandalele de catifea ce îţi sunt eu.

Mantaua ce o porţi ţi se desprinde.
Privirea ta ce-o simt pe-al meu obraz
atât de caldă o primesc, ce-n orice caz
mă va urma şi căuta cu mult necaz -
va pune pietre reci în poala care
le va purta înspre apus de soare.

Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îţi sunt urcior).
Dacă mă stric? (şi băutură-ţi sunt).
Sunt meşteşugul tău şi-al tău veşmânt,
cu mine rostul tău dispare.

În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ţi picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.

Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine –
şi-n asfinţit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.

Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaţa monahală, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ai fi

De n-ai fi lângă mine-ntotdeauna
De nu Ţi-ai pune mână peste-a mea
De n-ai fi tu să-mi dai puteri întruna
Aş rătăci şi nu Te-aş mai vedea.
Aş rătăci ca frunza pe cărare
Chiar arbore să fiu m-aş prăbuşi
Şi stea să fiu m-aş prăbuşi în mare
Cu mine, Doamne, Doamne de n-ai fi.

În inima ce tremură şi ţipă
Atâta moarte şi durere-am strâns
Că de-ai uita de mine pentru-o clipă
M-aş prăbuşi şi aş muri de plâns.

Rămâi cu mine, Doamne-ntotdeauna
Şi pune-Ţi mâna, Doamne, peste-a mea
Şi dă-mi puteri să Te slăvesc întruna
Să Te slăvesc şi să Te pot vedea...

poezie de Adriana Cristea (3 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tânăr sunt. M-aş dărui cu-nfiorare

Ce tânăr sunt. M-aş dărui cu-nfiorare
oricărui zvon ce calea mi-o aţine;
supus, în blânda vântului strânsoare,
precum în parcuri plante suitoare,
vrea doru-mi vrejurile să-şi anine.

Şi-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,
atât cât simt că pieptul se lărgeşte.
Căci este timp de drum să mă gătesc,
când din răcoarea-acestor maluri,
ziua în ţări fără de ţărmuri mă goneşte.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceri şi prefaceri

Ca să fiu cu tine, braţele-amândouă
le-aş preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aş preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ţi sărut în zori.

Să îţi fiu aproape-i oportunitate,
să îţi fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îţi sunt, trăiesc!

Să îţi simt suflarea, trandafir m-aş face,
să-ţi sărut urechea m-aş preface-n cânt,
şi -n amurgul zilei, ştiind că îţi place
să îţi mângâi părul, m-aş preface-n vânt.

Împreună, viaţa vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îţi fi-voi paznic.

sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Aş fugi numai de toamnă...
Evadarea din mine
Ar fi numai jumătate de adevăr...
M-aş desprinde ca frunzele
Şi m-aş legăna la orice
Adiere de vânt...
Aşa că încep să gândesc
La mare, la val, la port...
Mi-aş căuta ancora
În orice anotimp nefiresc
Şi m-aş întoarce în toamnă
Pentru cealaltă parte de adevăr,
Întru început veşnic...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tânăr sunt

Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea fiinţă,
şi în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea căţărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviinţă,

De orice armură fiinţa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgeşte,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele ţări spre care mă goneşte.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta compătimirii

Dacă nu mai pot de mâini, de picioare
sunt compătimit,
sunt tratat cu doctorii alese.
Dacă mă vindec şi zburd ca un mânz,
sunt tratat cu indiferenţă.
Dacă am cancer,
sunt ţinut pe palmă.
Dacă n-am cancer,
sunt pălmuit.
Dacă mor,
mă îneacă în lacrimi.
Dacă nu mor,
mă îneacă în lac.

M-au înnebunit de-a binelea
compătimitorii...
Pentru orice eventualitate,
fereşte-mă, Doamne,
de cei care se oferă
să mă jelească:
mi-e teamă că,
nedorind să-i dezamăgesc,
aş putea muri
din politeţe.

Aş putea muri
din politeţe...

poezie de Vasile Romanciuc (1991)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot Ţi-aş spune...

Doamne, de-ai veni acum, Isuse,
De-ai veni acuma să-mi vorbeşti
Printre-atâtea fapte nesupuse
Nu m-aş îndoi că mă iubeşti.
Nu m-aş îndoi ca eşti cu mine
Chiar de cred că n-ai ce aştepta
Şi împovărată de ruşine
Fruntea mi-aş pleca-o-n faţa Ta...

Am greşit şi Doamne, totuşi, totuşi
Tot la Tine voi striga mereu
Să-mi aprinzi în suflet flori de lotuşi
Şi în mâini să-mi pui un curcubeu.

Doamne, dacă-ar fi să vii acuma
Chiar dacă m-aş teme să-ndrăznesc
Chiar de Ţi-aş ghici în pleoape bruma
Tot Ţi-aş spune, Doamne, Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea (9 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aş preface într-o stea,
Zeiţa mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aş preface în strop de ploaie,
Tandra şi blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aş topi
Şi m-aş preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aş simţi
Raza ta de soare.

Căci tu eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti ca o lumânare
Ce arde veşnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine, mie, redă-mă

dacă aş fi om, m-aş arăta oglinzilor rugându-le să mă descojească de uscăciune
să mă desferece de minciună şi să mă redea curat ca pruncul
unei alte lumi în care să-înfloresc

dacă aş fi cuvânt m-aş scoate din toate dicţionarele
m-aş curăţa de toate sensurile nedorite
şi m-aş întoarce-n lume primenit şi lămurit

dacă aş fi gând m-aş ghemui strângându-mă până la nefiinţare
m-aş arunca în nemărginirea iubirii şi curăţat
m-aş întoarce printre celelalte gânduri

dar Doamne, ce să facă un om neom, cuvânt necuvântat şi gând negândit?
Quo vadis Domine?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-am fost atunci - dacă sunt acum

Dac-am fost atunci – dacă sunt acum:
tu peste mine îţi adulmeci drum,
nemărginită beznă făcută din lumină.
Şi-nalta frumuseţe ce-o torni prin univers
eu, cel necunoscut şi şters,
pe faţa mea o prind, deplină.

O! Noapte, dac-ai şti cum toată
fiinţa mea în zbor e preschimbată
când mă încumet să te-ajung!
Sprâncenele ce-n dublu arc se-ndoaie
nu pot să-ncapă-asemenea şuvoaie
de priviri pironite prelung.

Din Poeziile către noapte

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Sunt tot aici, nu am plecat
M-am transformat in alţi atomi
Si altă formă am luat
M-am risipit in cer si in văzduh
In razele de soare....
In stropii reci de ploaie
In verdele covor de iarbă
In frunze galbene-n zăpadă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici, dar nu iţi fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăieşti mereu
De s-ar putea......
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrăţişare
Atât cât vei trăi sub soare.
Sunt mama ta,
Nu voi pleca nicicând

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se doar voia Ta!

Mama mea, când m-a făcut,
n-a ştiut că sunt de lut.
A sperat că sunt din stâncă
şi că stânca n-o să plângă.

Am plâns mult, dar m-am oprit
şi lutul nu m-a-mpietrit,
lacrimile mele toate
de TINE au fost uscate.

Zice-o vorbă din bătrâni:
"Greul ne face mai buni
şi Dumnezeu nu-ţi dă cruce
pe care să n-o poţi duce".

Stai cu mine, Doamne, TU,
şi mângâie-mi sufletu',
că de-acum sunt pregătită
să înfrâng orice ispită!

De un timp mă rog aşa:
"Facă-se doar voia Ta!"
Primesc totu-aşa cum vine,
ştiind că-i trimis de TINE!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt eu

dacă m-aş întoarce
n-ai să ştii de unde să mă începi
cum să-ţi amesteci cuvintele
pe ce să mă ţintuieşti cu privirea
îţi va fi teamă să mă atingi
să mă săruţi
vei vorbi şi nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ţi va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
şi apoi nici n-ai să ştii
dacă eu sunt
acela întors
care ţi-a răvăşit cândva viaţa
singurătatea îţi e o prietenă bună
cel puţin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul
lasă-mă să te regret
prin antiiubire
prin antisărut
pe valurile acestea imense
care cresc invers
în antimateria sufletului
să te regret
tot atât de mult
precum te iubesc
până când mă vei reinventa

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa celor care iubesc apare un miracol: cu cât dăruiesc mai mult, cu atât mai mult primesc.

citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Şi în ochii Tăi sunt, Doamne, preţios.

Îţi mulţumesc căci m-ai păzit în viaţă
Tu ai fost cu mine la bine şi la rău
Mă strângi cu gingăşie în orice dimineaţă
În braţul Tău Preasfânt de Dumnezeu.

Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Şi lacrima cu drag mi-ai şters de pe obraz.

Îţi mulţumesc că ai fost mereu cu mine
Speranţă, Doamne, îmi eşti pe al vieţii drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Şi eşti aşa de răbdător cu noi, milos şi bun.

Îţi simt prezenţa Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocroteşti cu mâna-Ţi iubitoare
De Golgota şi visul veşniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.

Tu eşti în orice loc, în foşnetul naturii
În roua dimineţii şi în sunet de cântări
Îţi mulţumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiţi cu binecuvântări.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Sunt ca un steag înconjurat de zări.
Simt vânturile care vin din depărtări;
le voi trăi în timp ce lucrurile jos nici nu se mişcă;
uşile se-nchid încă domol şi-n sobe-i tăcere;
nu tremură încă ferestrele şi praful e des.

Eu ştiu de pe-acuma furtunile şi sunt zbuciumat ca o mare.
Şi mă desfăşur şi-n mine m-avânt
şi mă desfac din mine şi sunt
singur în furtuna cea mare.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărţii întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum m-aş schimba

Oricum m-aş schimba
nu, nu te uit nicicând
suavă dragă lumină
din început pe pământ.

Tot ce-ai promis, fără greş
el a ţinut,
de când sfărmatu-mi-ai inima
lin, nedurut.

Fulger fugară figură
de mine zărită, întâia.
Tăria fiindcă-am trăit
slăvesc gingăşia.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tânăr

Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea fiinţă,
şi în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea căţărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviinţă,

De orice armură fiinţa-mi desgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgeşte,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele ţări spre care mă goneşte.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!