Cinetică iarna / icter de zăpadă

Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
şi guri ce mestecă ochii
în permanenţă.

Jacheta îţi aparţine
la fel şi conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau şi ei
mai coloraţi ca niciodată
mai cocheţi decât zorii
mai frumoşi decât norii
mai aşchii decât o ţeapă.

Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
şi gura ta e oxigen şi larvă
şi apă şi nalbă şi rabdă
mestecând omlete dimineaţa.

Urăsc Soarele ca pe o bucată
spălăcită de tumoare
venită drept cadou
venită drept pretext
asemeni unui text
comprimat în 2 cuvinte
atrofiate.

Te fredonez până-mi crapă buzele
deşert de sunete desert
cu melci în gât
cum mergi eu cânt
scuzele.

Să iasă morţii din pământ
nimic n-opreşte al meu cânt
rostit în fulgii de zăpadă
rând pe rând când o să cadă.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori îndrăgostite

Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă

Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei

Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc

Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen a plecat şi ea mai departe cât putea de repede şi deodată au întâmpinat-o o mulţime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin şi luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ şi cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen şi-a adus aminte ce mari şi meşteşugiţi fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau şi mai mari, şi mai fioroşi, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau nişte arici mari şi urâţi, alţii păreau nişte mănunchiuri de şerpi încolăciţi, care îşi întindeau capetele în toate părţile, iar alţii erau ca nişte ursuleţi bondoci şi zbârliţi; toţi erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina ninsorilor de altădată

Erai înger de zăpadă
ori o flacără-ngheţată
din cer fulgii stau să cadă
să te nască-nc-o dată

Ca pe-o flacără-ngheţată
ochii mei te şlefuiesc
de lumina ta se-mbată
şi-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te şlefuiesc
lacrimă gata să cadă
dintr-un ochi neomenesc
cade-un înger de zăpadă

Ca o flacără-nlăcrimată
ninsoarea mugur de fată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpadă

Brusc, odaia devine bogată,-n vreme ce pe fereastra dinspre golf
Fulgii de zăpadă se tot adună-n faţa trandafirilor roz
Într-o tăcere mare, colaterali şi incompatibili:
Lumea este mai imediată decât ne-închipuim.

Lumea e mai excentrică decât credem noi,
Incorigibil plurală. Decojesc şi desfac
O mandarină, scuip seminţele şi simt
Că în beţia lor lucrurilor le place să fie diferite.

Iar flăcările focului se-încolăcesc sonor cu lumea
Şi-s mai răutăcioase şi mai voioase decât am putea noi bănui –
Pe limbă pe ochi în urechi în palme –
E mai mult decât sticla-între zăpadă şi trandafirii fabuloşi.

poezie de Louis MacNiece,1907-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fulgilor

Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat
Ore-ntregi te-am căutat
Printre fluturi de zăpadă.

Asist singur la alba paradă
Şi plâng... şi plâng neîncetat
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat.

E pustiu şi în a nopţii pradă
Pe tine iar te-am aşteptat
Inima de dor mi-a suspinat
Vrea atât de mult să te revadă
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoşi.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuşi se joacă doi copii voioşi.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton şi moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Şi se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreţ
Şi arde din nou ca o văpaie.

poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi mai trist...

ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui

faceţi linişte

o linişte atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasuri de copii pe stradă

Fulgii firavi de zăpadă
Grăbiţi au început să cadă,
Iar aleea de copii e plină
Deja au început să vină
Veseli, roşii în obrăjori
De mână cu-ai lor fraţiori.
După ei o săniuţă trag
Bătrânii îi privesc cu drag
Şi ce gălăgie e pe stradă
Printre fluturi de zăpadă.

poezie pentru copii de Alina-Georgiana Drosu (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinele merg unite

Precum fulgii de zăpadă îşi unesc cristalele,
Când din cer încep să cadă, poleind ogoarele,
Tinerii, la promenadă, poartă verighetele
Să le fie drept dovadă, c-au unit destinele.
Cristalele sunt topite de razele soarelui,
Destinele merg unite şi-n grădina raiului.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

AMINTIRI...

Ningea atunci, mi-aduc aminte bine
La braţ mergeam prin fulgii de zăpadă,
Probleme fără-nsemnătate discutam cu tine
Fraze goale sau cuvinte-n şaradă.

Străzile erau pustii. Lumea dispăruse
În seara când visând călătoream,
Priveam la tine, cu gândurile duse
Şi cine ştie la ce, la cine mă gândeam.

6 noiembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demografică

Azi au pornit din înaltul
Cerului, fulgii să cadă,
Noi vom popula iar satul...
Dar cu oameni de zăpadă.

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râu de lacrimi

Jocul fulgilor de nea
Coboară-ncet din cerul sfânt,
Ţara face din zăpadă
Omul dârz, cu chipul blând.

El e omul de zăpadă
Lângă alţi fârtaţi ai săi
Care vin ca să voteze
Sângeroşii, câinii răi.

Rânjesc toţi şi chiar fac tumbe
Până, Doamne, sunt votaţi,
Apoi electorii dalbi
Rând pe rând sunt urinaţi.

Se topesc. Asta-i răsplata,
Jocul fulgilor de nea
Sfârşeşte în râu de lacrimi,
În tulbure, ţara mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea fulgilor de nea

Când fulgii dezleagă tăcerea
Şi stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,

Iar munţii îşi scutură creasta
Ducând avalanşa-n trecut,
Pădurea îşi plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,

Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,

Şi încă mai ninge spre seară
Uşor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,

Când fulgii dărâmă tăcerea
Pe uliţi se-aude vuind
Un cântec ce-alungă durerea
Şi totul devine colind.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul s-a oprit!

Cinci degete se împrăştie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosaşi se duc la apă
Dimineaţa pluteşte ca un puf de păpădii,
Mă aşez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineţii
Te întreb: Ţi-e cald sau ţi-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuţi din căuşul palmei cu cinci degete.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară şi albă

era atât de uşoară şi albă
încât părea o zăpadă
(?!) - când
să îi cadă fulgii pe mine
s-a topit... s-a tăcut...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, de Sfântul Andrei

Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănaţi, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!

Ninge şi fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subţire
Şi moale, nespus de frumoasă...

Ninge cu fulgi mici şi deşi,
Din nouri de toamnă, aleşi,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranţă, îl ţeşi!

Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaş, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expertiză culinară

sora mea din altă fantasmă
prigonită cu farduri
scrutează sângele în faruri
cu mii de baruri în sertare
aduci secătoare daruri
dulci ca Naum
fulgi peste hotare
balauri

un clovn se apropie de geam
cu noaptea în palmele de porţelan
fiecare deget e luna
şi cu unghia furtuna
bate în termopan

nu erau crengile de lut
nici plăgile de necusut
în serile cu ochii mari
cu razele drept ochelari
nici tu nu apăreai

umbrele nu mor niciodată
sunt zeităţi cu inimă de piatră
o citadelă împăiată
cu arterele în lampă

omenia creşte într-o vază spartă
şi nu mai există decât turbă
la mine e întreaga trudă
las din când în când
un felinar să curgă

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgul năzdrăvan

Printre nori de zăpadă
Îmi apari tu chip frumos
Am ieşit acum în stradă
Să prind fulgul cel pufos

El pe faţă se lipeşte
Fulgul este năzdrăvan
Mă sărută se topeşte
Nu m-a văzut de un an

Altul alb micuţ si iute
Cât bobul de zahăr alb
Zboară-n aer se învârteşte
Face în văzduh un colb

Vântul rece el porneşte
Fulgii fug aleargă-n stradă
Fugii pe zăpadă o iubesc
Soarele-i pitit în noi să-i vadă

Prind în palma mea un fulg
Şi mai mulţi vor ca să vină
Repede în curte fug
Îi adun lângă casa în grădină

Roşu mi-e obrazul ca de jar
Fulgii ce se topesc pe gene
Sînt îndrăgostită iar
Chiar de fulgul năzdravăn

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)rămânerea

N-am să-mi las decât o teacă,
cu obrăjori frumoşi ca ai tăi.
Să închid soarele odată
Printre pereţi şi vânătăi.

Iubesc pădurea ca un dendrofil
zâmbetul satiric de trandafir,
cu păr de crin cicatrizat
şi stins în amintiri.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu m-a inspirat nimic altceva să cânt decât femeile. Când cânt, fiecare notă e erotică, e o iubire care se descarcă într-un final, ca în amor.

Johnny Răducanu în Esquire (septembrie 2007)
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!