Vântul s-a oprit!
Cinci degete se împrăștie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosași se duc la apă
Dimineața plutește ca un puf de păpădii,
Mă așez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineții
Te întreb: Ți-e cald sau ți-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuți din căușul palmei cu cinci degete.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.