Rondelul fulgilor

Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat
Ore-ntregi te-am căutat
Printre fluturi de zăpadă.

Asist singur la alba paradă
Şi plâng... şi plâng neîncetat
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat.

E pustiu şi în a nopţii pradă
Pe tine iar te-am aşteptat
Inima de dor mi-a suspinat
Vrea atât de mult să te revadă
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasuri de copii pe stradă

Fulgii firavi de zăpadă
Grăbiţi au început să cadă,
Iar aleea de copii e plină
Deja au început să vină
Veseli, roşii în obrăjori
De mână cu-ai lor fraţiori.
După ei o săniuţă trag
Bătrânii îi privesc cu drag
Şi ce gălăgie e pe stradă
Printre fluturi de zăpadă.

poezie pentru copii de Alina-Georgiana Drosu (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge pe aleea pustie

Şi ninge cu fulgi uriaşi
Pe aleea îngustă, pustie
Se şterg ultimii tăi paşi
Ce trist, ce-amară ironie...

Sufletul meu e fără glas,
Iubirea-i o urmă pe zăpadă
Şi de mai bine de un ceas
Îmi plâng durerea-n stradă.

Sunt cu-a mea singuratate
Ce-mi ţine-acum companie
Un pian cântând în noapte
Formează cu fulgii simfonie.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oraşului

Oraşul e pustiu, îngândurat
Şi-n el mă simt ca un străin.
Dorul de tine nu mi-l alin,
Iar ploaia rece m-a udat.

Nopţi întregi te-am căutat
Braţul meu nu ţi-e cămin,
Oraşul e pustiu, îngândurat
Şi-n el mă simt ca un străin.

Şi plâng... şi plâng neîncetat
Singur, c-un amar suspin.
Nu mai sunt al tău destin
Din viaţa ta m-ai alungat
Oraşul e pustiu, îngândurat.

rondel de Alina-Georgiana Drosu (21 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă de iarnă

Vrem zăpadă, vrem zăpadă
Vrem să fie alb pe stradă!
Vrem să ningă, vrem să ningă
Fulgii faţa să ne-o-atingă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme mohorâtă

În jur parcă-i Apocalipsa
Şi inima vrea să te revadă.
E târziu, iar îţi duce lipsa,
Te caută pe fiecare stradă.

Cad stropi uriaşi pe trotuar
Şi peste sufletul meu trist
Te caut, dar ştiu că-i în zadar
La peisajul plumburiu asist.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 aprilie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgul năzdrăvan

Printre nori de zăpadă
Îmi apari tu chip frumos
Am ieşit acum în stradă
Să prind fulgul cel pufos

El pe faţă se lipeşte
Fulgul este năzdrăvan
Mă sărută se topeşte
Nu m-a văzut de un an

Altul alb micuţ si iute
Cât bobul de zahăr alb
Zboară-n aer se învârteşte
Face în văzduh un colb

Vântul rece el porneşte
Fulgii fug aleargă-n stradă
Fugii pe zăpadă o iubesc
Soarele-i pitit în noi să-i vadă

Prind în palma mea un fulg
Şi mai mulţi vor ca să vină
Repede în curte fug
Îi adun lângă casa în grădină

Roşu mi-e obrazul ca de jar
Fulgii ce se topesc pe gene
Sînt îndrăgostită iar
Chiar de fulgul năzdravăn

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul din sufletul meu

Inima mea e doar un cimitir
În care pe tine te-am îngropat.
Şi-atunci când mă aflu în delir
Plâng şi te caut, caut neîncetat!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie doar de tine

Şi nu am nevoie de somnifere, tu eşti cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deşi te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ţinut cu capul în nori.
Şi nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, braţele tale ştiu cum să mă aline
Şi ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor şi plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiţi au trecut
Că ai fost motivaţia mea, tot ce mai drag pe lume am avut.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie pe stradă

felinare pe stradă
şi-au pus peruci albe
paradă în nocturnă
imită stele pe cer
un gând fuge rebel
la tine se-agaţă
de ramul de viaţă
pacifist intimist
artist drumul de gheaţă
departe răsfaţă ochiul
ascuns în urechea unui fir
de aţă pe geam cos flori
din culori de fiori
uite-ţi cămaşa până la brâu
cu râuri din râu şi borangic
fulgii peltic se iau la sfadă
luminile străzii
intră-n tornadă
ca pâinea de albă
creşte zăpada
cu a ei lucire de
plină iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele tale

Cad pe trotuar fulgii timizi de nea,
Buzele noastre sunt unite într-un sărut
Ca în fiecare an când vremea e rea
Braţele tale puternice îmi sunt scut.

În acest peisaj suntem personajele principale
Cad fulgii. Încă o mie şi-ncă o mie
Eu m-am ascuns în braţele tale
Fiind purtaţi pe a iernii simfonie.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mil, hai pe balcon

Mil, hai pe balcon să vezi pe stradă
Cum trec muieri cu crupe de paradă,
Cum trec muieri cu crupe de paradă

Nu fi umil, nu vezi săltând pe stradă
Sâni de muieri aliniaţi ca de paradă,
Sâni de muieri aliniaţi ca de paradă

Grăbeşte-te, Mil, să prinzi pe stradă
Muieri purtând breton ca la paradă,
Muieri purtând breton ca la paradă

De ele să ne-apropiem furiş pe stradă
Să ne surâdă fă-le, Doamne, din paradă!
Să ne surâdă fă-le, Doamne, din paradă!

Şi astfel unul dintre noi va cădea pradă
Rânjind la moartea din rânduri de paradă,
Rânjind la moartea din rânduri de paradă

parodie de Constantin Ardeleanu, după Cezar Ivănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele nopţii

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde,
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.

Două umbre, albicioase
Ca şi fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Şi se sting ca două stele,
Care-n nuntă, uşurele,
Se cunun căzânde jos.

Într-un cuib de turturele
Ca şi fluturii de-uşor
Saltă Eros nebuneşte,
Îl dezmiardă, l-încălzeşte
Cu un vis de tainic dor;

Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-a nopţii mire
Cu fantastica-i şoptire,
Le resfiră, până mor.

Când pe stele aurie
Noaptea doarme uşuel,
Câte mime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasă-ncetinel!

Dar aşa ni e destinul
Vitreg prea adeseori.
Unui lumea-i acordează,
Iar pe altul îl botează
Cu-a lui rouă de plânsori.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele negre
Oameni grăbiţi pe stradă
Copaci desfrunziţi

haiku de Mihail Mataringa (24 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te-am tot căutat, dar nu am dat de tine. Pentru că eşti unic. Nu puteam să te regăsesc în altcineva.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (7 mai 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vechea stradă

Pe vechea stradă, de-altă dată,
Mă poartă paşi-mi osteniţi,
E amintirea estompată,
Şi-i colb pe umeri gârboviţi...

Castanii de pe vechea stradă,
Cu triste crengi ce parcă plâng,
Prin ceaţă lasă să se vadă,
Faţade ce sub ani se frâng,

Ferestre cu obloane trase,
Ce poartă taine-n dosul lor,
Anume parcă ca să lase,
Să încolţească vechiul dor,

Trăit în anii tinereţii,
Alături de făptura ta,
Ce dat-a dulce-amarul vieţii,
Pe care nu îl pot uita,

Căci vechea stradă de-altădată,
E martor mut al vremii când,
Păşeam cu inima curată,
Un singur trup, un singur gând...

Iar azi tu eşti în altă lume,
Pe vechea stradă merg zdrobit,
Şi strada parcă n-are nume,
N-are-nceput, n-are sfârşit...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ploaie tristă-n noapte

Eu sunt doar o umbră-n noapte,
Oraşu-i un peisaj trist, funerar
Şi plouă, plouă... ce singurătate
Căzând stropii grăbiţi pe trotuar.

Vântul împrăştie-n jur melancolia
Glasul clavirului grăbit se stinge
În oraşul pustiu se-aşterne vijelia
Şi peste-al meu suflet se prelinge!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O transformare

O rază caldă de lumină
Venea din norul argintiu
Ea prevestea o zi senină
Cerească într-un oraş pustiu

Pe strada cu parfum de tei
Imense mumii clădiri petrificate
Drubadurii dispăru şi ei
Felinarele au fost stricate

Nimeni nu este pe stradă
Un ecou injurii vorbe stricate
Mă simt vânat ca o pradă
Cu hainele de epocă îmbrăcate

Îmi amintesc de o paradă
Copii şi oameni ce râdeau
Cu lume multă laolaltă
Se salutau şi se distrau

Umbra castanilor o dată
Acum cimentul care frige
Să mă îmbăt să o fac lată
Gândul de la asta îmi fuge

Eu am ieşit la o plimbare
Şi vreau să uit ce am văzut
Răsădesc în stradă o floare
O transformare aşa n-am crezut

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă

1

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbuşesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâşie pământul şi vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?

Acum e clipa aia măreaţă, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ţi coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Şi luna de durere pare acuma suptă

Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc şi stelele, şi vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc

Hai, sfâşie-mi cămaşa şi caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi şi mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ţi-o cerşesc.

2

Se pregătesc copacii să Înflorească iară
Din florile de gheaţă or să se nască miei
În visul tău cu fluturi cu tine să mă iei
Acum când vine iarna ca altă primăvară

Şi ţine-mă în braţe, tu eşti aşa fierbinte
Zâmbeşte-mi, nu sunt sigur, dar cred că mă iubeşti
Îţi dau tot Universul cu struguri de doreşti -
Cuvinte mai frumoase nu mai îmi trec prin minte

Tu eşti plină de taine şi mă îmbeţi cu şoapte
Suntem atât de singuri noi doi în recea noapte
A început să ningă... şi părul mi-a albit

Salcâmul de la stradă... cum scârţie-amărâtul
Ce soartă tristă are. Nu l-a cuprins urâtul?
Trosneşte de durere că nu este iubit.

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit de tânăr

Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă şi visam frumos:
Că te ţin de mâna şi mergem pe jos.

Că foşneşte frunza când îţi pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr,
Chiar şi ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă-nece.

Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus,
Nici nu mai ţin minte dacă ţi-oi fi spus,
Şi când ţi-am prins sânul m-am înfiorat,
Era mic şi dulce şi m-a îmbătat.

Altădată, Tina, te-am văzut pe stradă,
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă…
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.

poezie de Ioan Lilă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate pânzele...

Te-am aşteptat în colţ, la florărie, te-am aşteptat pe gard, la cimitir, te-am aşteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete şi-un fir de trandafir.
Te-am aşteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am aşteptat la mall, la mic dejun, te-am aşteptat o zi, un an-lumină, te-am aşteptat de Paşte, de Crăciun.
Te-am aşteptat în gară la Sinaia, te-am aşteptat la Pontul Euxin, te-am aşteptat, cu toată hărmălaia, în linişte, la un pahar de vin.
Te-am aşteptat pe muntele Găina, la Sighişoara şi în Retezat, te-am aşteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am aşteptat prin peşteri şi prin vreme, te-am aşteptat la ţărm de îndoieli, te-am aşteptat cu toamna-n crizanteme, te-am aşteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am aşteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am aşteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, preţul cu discont.
Te-am aşteptat cu toată aşteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăieşti, speranţă, şi nu mai are sens să te aştept.

poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!