Strigăt în pustiu

strigăte de durere tremură în voce
cuvintele-s înlănţuite de tăcere
boala m-a atacat ca o fiară feroce
zile sănătoase sufletul le cere.

am cărat poveri cu coloana slabă
crucea destinului parcă-i de plumb
timpul mă transformă într-o gloabă
multe în viaţa mea aş vrea să schimb.

liniştea şi pacea întârzie-n pustiu
şi parcă rugăciunea nu mă mai ajută
zadarnic îi cer morţii să vină mai târziu
s-a cuibărit în mine cu faţă nevăzută.

şarpele durerii încolăcit pe oase
împrăştie venin pe gânduri frumoase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etapă stresantă

şarpele durerii s-a încolăcit pe oase
mi-e greu să merg, să urc, să zbor
atingerile lui sunt veninoase
voi lupta cu el până am să mor.

car cu mine un geamantan de întrebări
timpul nu-mi răspunde a amuţit
şi cerul pretinde o seamă de schimbări
soarele meu se îndreaptă spre asfinţit.

timpul care a trecut mi-a lăsat semne
şi fiecare noapte este o mare treaptă
dar steaua mea-i pe cer să mă îndemne
să îmi duc destinul pe calea înţeleaptă.

port în conştiinţă doar gândurile demne
pe care le transpun senină în faptă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă târzie

(lui Ninel şi Mihaelei)

mi-e dragă viaţa plină de iubire
şi-i mulţumesc mereu lui Dumnezeu
pentru lumina cernută-n simţire
pentru înţelepciunea de tezeu.

nu m-a lăsat răpusă de tristeţea acerbă
de şarpele durerii încolăcit pe oase
am înălţat spre cer o romanţă superbă
să bucur stele cu acorduri duioase.

mi-e drag romantismul de suflet candriu
de zile cu prieteni pline de magie
am câştigat cu moartea un pariu
că voi capta în suflet aripi de veşnicie.

mă îmbracă lumini cu sclipiri de safir
rătăcind prin lume ca un boem zefir.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea-n simbioză

obsesia morţii sfredeleşte în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârşit
uneori mă bucur de gânduri senine
ţâşnind din adâncuri zburând spre zenit.

n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.

nimic în viaţa mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu ştiu ce să-i mai cer
creştetul meu e-acoperit de-un nimb
şi iluminarea nu este un mister.

azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi şi înfrângeri m-am călit mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri insomniace, noctambule

sunt multe nopţi la rând de când nu dorm
poate că visul a ajuns prea greu de dus
nu pot să cred că treptat mă transform
într-o nălucă. să bântuie prin lume după Isus.

caut pacea, liniştea, iubirea, mântuirea
caut gânduri limpezi proaspete echilibrate
seninul universului care aduce împlinirea
a sute de speranţe ce au însemnătate.

cerul îşi etalează splendoarea străveche
Luna se plimbă agale cu nimb argintiu
cu alaiul ei de stele care stau de veghe
să nu se simtă nimeni printre ele pustiu.

pe oceanul cunoaşterii am cucerit o leghe
unde viaţa şi moartea într-o luptă le ştiu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kundalin

păcatul primordial îl port în chintesenţă
am muşcat şi eu din fructul oprit
şarpele înşelător face-n mine prezenţă
cu plăcerile vieţii mereu m-a ispitit.

soarbe miresmele pure ale sângelui meu
s-a încolăcit pe suflet strânge cu putere
senzaţia halucinantă am simţit-o mereu
că întruchipează gânduri, vise, mistere.

este Kundalini doarme pe inima mea
se hrăneşte cu iubire cu lumina intrinsecă
în grădina crinilor rouă dulce bea
prin pădurea de gânduri îşi face potecă.

tot universul meu să-l controleze vrea
armonia din altarul rugăciunilor disecă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vreme rea

E vreme rea şi parcă, vai,
Viaţa este tot mai grea
Şi nu e grea fiindcă n-ai
Atât de multe câte-ai vrea
Ci fiindcă-n colţul tău de rai
Prea des se stinge liniştea.

E vreme rea şi parcă, vai,
Controversată-i liniştea
Şi însăşi pacea care-o ai
Trezeşte-n duh neliniştea
Că-n colţişorul tău de rai
Se împietreşte miriştea...

E vreme grea şi parcă, vai,
Atât de multe-ar fi de spus,
Nu despre câte ai sau n-ai
Ci despre pacea lui Isus
Şi colţişorul tău de rai
În care-o altă pace-ai pus...

E-o vreme grea şi parcă, vai,
Trăieşti mai rău ca în trecut
Şi nu fiindcă ai sau n-ai...
Ci doar fiindcă-ai întrecut
Măsura colţului de rai
Şi pacea nu te-a petrecut.

E vreme grea şi totuşi, parcă,
Nu înţelegi de ce e greu!
Nu simţi cum duhul se descarcă
De dragostea lui Dumnezeu
Şi colţul tău de rai încarcă,
Cu sine, întregu-şi empireu?!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (7 decembrie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu redivivus

Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână

Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare

Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis

Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea din sânge

Tot mai nalt, creşte înalt
Torsul mândrului bărbat
Într-o inimă purtat,
În alta este-ncuiat.

Lacrimă şi mângâiere
Plănuiesc întru tăcere,
Una-i mama cu durere,
Alta-i floarea care-l cere.

Una fierbe-n sânu-i dor
Cât e soarele-n pridvor,
Alta vrea ce alte vor:
Izvor nesfârşit de-amor.

Totu-i pulbere, hău mare,
Valuri, zbor, cutremurare
Îşi dă seama ca bărbat
Ce e vis, ce e păcat...

Aşa gânduri se combină,
Devin de Florii lumină
Mişcând greu pacea din sânge:
Cine râde, cine plânge?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii frumoase

înfrunzesc în mine gânduri cu miros de primăvară
în inima s-au dezgheţat izvoare de inspiraţii
raze mistificate adânc în mine se coboară
ca în condeiul mânuit de vaste motivaţii.

am însămânţat voioasă seminţe de gânduri
un lan de floarea soarelui voi răsări setoasă
de lumina care zâmbind trece prin ziduri
şi pune peste zile amprenta preţioasă.

poemul iubirii l-am umplut cu sevă
din mărul cunoaşterii ocrotit de furtună
nu ştie de revoltă de nebuloasă grevă
emoţii frumoase în mine se adună.

glasul pământului se desprinde din lut
se urcă prin mine trece în absolut.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii întunecate

moartea jonglează cu mine în fel şi chip
un joc dur ciudat şi greu de înţeles
dar eu din gânduri albe speranţe înfirip
mereu să mă poarte pe drumul ales.

nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o pedeapsă
căci în multe feluri adesea am greşit
credinţa luminează, aprinde o sinapsă
conlucrează cu lumina de la răsărit.

tot mai des la moarte îmi este gândul
sunt pe lista ei la un număr impar
ştiu că o dată îmi va veni rândul
de splendorile vieţii să mă separ.

duc lupta cu cu boala cu timpul perfidul
dar cu sufletul aprofundez un angelic tipar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri înaripate

stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureşe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.

privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.

nopţi de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăştie miresme în eter.

stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro

e seară, e târziu
pentru clipa
ce azi a uitat să mai vină
un medic a murit în spital
obosit, chinuit de viaţa asta bolnavă
bat clopote peste timpuri
se scurg anotimpuri
zac pe ţărm, ascult paşii
unul, doi... apoi tăcere
se scurge în durere o lume
păşesc printre gânduri
ce viaţă, ce chin, ce destin
ascult viaţa cum plânge
ştii, e prea mult sânge
curge şi curge pe pereţii unui spital
rătăcit într-o lume bolnavă
discut cu mine, cu tine, cu cine nu vine
nu înţeleg nimic, nici nu am ce
în absurdul cotidian
timpul se schimbă
orele ceasornicului atârnă haotic
peste cearcănele universului
întorc privirea
să nu mă lovesc de voi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie lichidă

soarele bucuriei e ascuns după nori
tristeţea sfredeleşte în profunzime
m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori
n-am ştiu că boala e plină de cruzime.

plânsul mi-e aproape, lacrimi eliberează
sufletul şi mintea de gânduri obtuze
linişteşte inima care din greu oftează
se zbate să ridice zâmbetul pe buze.

chem Sfântul Duh în mine să-mi dea pace
energii sănătoase să-mi reverse în trup
tristeţea s-o închidă sub zece capace
de marea deznădejde să pot să mă rup.

să nu mai apară gravă, nebună, vorace
bucurii să freamăte ca albinele-n stup.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune în vânt

mă transfigurează voluptatea suferinţei
dar am îngerii mei care mă consolează
iubirea de lumina din adâncul fiinţei
atrage şi noaptea străluciri de rază.

sufletul meu trece prin proces revolut
aşteaptă în tăcere iertarea lui Hristos
sunt o scânteie ruptă din focul absolut
ard gânduri care nu -mi sunt de folos.

mă mângâie lumini când sunt slabă şi tristă
stresul şi oboseala le alung cu versuri
şi atunci când lacrimi umplu o batistă
din adâncul meu izvorăsc înţelesuri.

Doamne Ţie îţi încredinţez sufletul meu
fă din mine o stea să dăinuiesc mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spirit evanghelic

nu risipesc vorbe nu le-arunc în pustiu
cuvintele-s comoară si eu o preţuiesc
dezvolt un spirit luminos cu sentimentul viu
că numai iubind viaţa pot să mă sfinţesc.

Cristos îmi este reazem la bine şi la greu
m-a vindecat de boala cruntă nemiloasă
învăţătura lui m-a ridicat mereu
din calea deznădejdii mocirloasă.

am brodat evlavioasă mirabile lumini
şi am zidit în suflet fermecată iubire
m-am simţit acasă chiar şi printre străini
un colţ de rai e fiecare colţ din amintire.

am învins şi moartea cu colţii ei haini
nu mă va răpune căci cred în nemurire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii emoţionante

admir valsul vântului cu trandafirii
miresme de parfum mă învăluie lin
stropi calzi de ploaie cad în legea firii
arborii se fericesc sub cerul calin.

splendori răcoroase freamătă pe alei
vara împrăştie ritmuri molipsitoare
s-a umplut oraşul cu miresme de tei
fantezii în floare urcă spre soare.

poveştile verii sunt cu happy end
natura ne invită la roade savuroase
ieftine fericiri găsesc la second hand
viaţa se desfăşoară cu emoţii frumoase.

romantismul verde este mereu în trend
transformă în slove clipele preţioase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Septembrie s-a reîntors de parcă
ar vrea să mă ducă spre undeva
pe un câmp, pe un lac într-o barcă
într-un semn atârnând de o stea.

e-un început de toamnă în toate
sub soarele ce freamătă domol
în piept se zbat inimi furate
pe străzi cerşesc actori fără rol.

adio vară mi-ai luat şi cocorii
spre unde pleci cu-al tău miraj?
a revenit bruma ce scutură norii
şi eu parcă pierd din curaj.

semptembrie cu zvon de ceaţă rece
e toamna în oase şi viaţa mea trece!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramele gliei

iarna n-a plecat, ninge cu griji iar
Carpaţii se acoperă cu nostalgie
muguri de brazi tremură n-au habar
că-n trunchiuri este criză, nevralgie.

rănite florile de măr şi de cireş
îşi aştern podoaba pe îngheţat pământ
grindina le loveşte dar n-au nici un greş
frigul înăspreşte orizontul sfânt.

inundaţii mari acoperă Moldova
râurile se răscoală pline de durere
în sufletul meu plânge slova
aş vrea să schimb ceva dar n-am putere.

ninge cu drame ninge cu catastrofe
plâng de moarte literele în strofe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lalaşinţ

Pomi condamnaţi la tăcere
Stau aliniaţi aşteptându-şi sentinţa.
Peste ei ţipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
ţipăt de bătaie, durere şi pustiu.
Raţe, gâşte se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colţuri se aud bârfe,
şoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză şi nu mai ştiu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domneşte pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
şi ţâşneşte spre stele printre culori de alb şi albastru, pe cer…
Şi ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Şi ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeţia înălţimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
Fire creată de Dumnezeu!
Fire rea, fire bună.
Tăcerea coboară în sufletul meu,
Tăcere nebună!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Structuri de jar

viaţa mea se prezintă în mii de nuanţe
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
care ard în voie fragile speranţe
doar vise cuprind din nocturne jocuri.

pentru fericire mi-a rămas poezia
cuvinte în lumină brodez neântreruptă
steaua mea sublimă îşi cerne frenezia
să duc cu boala aspră energică luptă.

ritmuri şi arome le cuprind flămândă
miresme din grădină îmi învăluie simţul
flăcări din soare parcă stau la pândă
să aprindă timpul - îi tremură jilţul.

amintiri cu marea prin suflet colindă
dar s-a rătăcit în vreme rea drumeţul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!