Rugăciune în vânt

mă transfigurează voluptatea suferinţei
dar am îngerii mei care mă consolează
iubirea de lumina din adâncul fiinţei
atrage şi noaptea străluciri de rază.

sufletul meu trece prin proces revolut
aşteaptă în tăcere iertarea lui Hristos
sunt o scânteie ruptă din focul absolut
ard gânduri care nu -mi sunt de folos.

mă mângâie lumini când sunt slabă şi tristă
stresul şi oboseala le alung cu versuri
şi atunci când lacrimi umplu o batistă
din adâncul meu izvorăsc înţelesuri.

Doamne Ţie îţi încredinţez sufletul meu
fă din mine o stea să dăinuiesc mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de cer

ard ca o torţă cu flacără toridă
parfum de poezie respir în plămân
după ploaia de lumina sunt avidă
nu vreau departe de cer să rămân.

ape au trecut peste sufletul meu
dar nu au reuşit că să mă stingă
sunt o scânteie ruptă din Dumnezeu
povara bătrâneţii n-o să mă frângă.

pe tabla de şah mai fac o mutare
fac o rocadă între rege şi turn
pun la adăpost gânduri solitare
şi mă închin pioasă la Saturn.

credinţa mă ajută să fiu tare
ca un cântec din clopot nocturn.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte de vrajă

noaptea se strecoară în cântec de greieri
pe cerul mirat stele dansează o polcă
din lanul de gânduri, tu poete să treieri
poemul cu grău... vis hipnotic de votcă.

să străbaţi exaltat ca luna universul
să întâlneşti la porţi lumini îngereşti
la vernisaj de astre tu să prezinţi versul
care îţi aminteşte mereu să iubeşti.

ştii iubirea de viaţă o imensă livadă
ramuri pline de rod se-apleacă la pământ
pelerini îl gustă sunt miraţi să vadă
minuni care cresc pe hotarul sfânt.

rădăcina iubirii e o sacră plămadă
în adâncul glie se încălzeşte-n cânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

am fremătat intens nu am trăit în van
ci-am cumulat lumini în inimă şi suflet
a strâns splendoare gândul năzdrăvan
zboară mereu spre cer pe aripi de sunet.

m-ai făcut treptat iubite să-mi dau seama
că sunt precum o salcie la margine de lac
mă ondulez cu graţie ştiu să alung teama
de furtună, mă oglindesc în ape după plac.

chipul meu adesea se transfigurează
cân primăvara mugurii veseli răsar
când un pitpalac în mine fredonează
un cântec liniştit să nu mai tresar.

iubirea ta iubite în suflet vibrează
îmi luminezi destinul cu harul solar.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesii vitale

cuvintele iscusite au contur albastru
ca nimbul îngerilor care mă veghează
revelaţia sublimă mă poartă prin castru
pe-un murg înaripat care mândru nechează.

Mozart mă transpune într-o primăvară
simfonii îmi revelează raiul absolut
lumini angelice atent mă înconjoară
sufletul se încarcă de miraj revolut.

îmi descopăr rădăcinile din univers
sunt soră cu munţii cu codrul cu oceanul
lumi infinite le cuceresc prin vers
metafizică transfigurare îmi oferă elanul.

traversez cu cuvântul tot internetul
obsesii vitale îmi compun portretul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parte sunt din Univers

Pierdută-n tăcere într-un unghi din Univers,
o rază de stea îmi luminează sufletul imers
fără de voie în adâncul neştiinţei, pervers.

Sunt doar un simplu vers dintr-o poezie
în continuă expansiune, grevată de fantezie,
unde întreg Universul vibrează de frenezie.

E totul mişcare deşi pare un static moment,
viitor căutăm, plecaţi fiind din trecutul ardent,
în galop călărim secunde din al nostru prezent.

Sunt cuvântul ales din versul de-acces
către poezia ce viaţa a scris cu succes,
umilă aştept sentinţa ultimului proces.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidire

Zidită-n liniştea credinţei,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar şi preţul
Durerii mele-i de prisos.

Sunt crucea peste care paşii
Atât de aspru judecaţi,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriţi, nu încercaţi!

Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.

Din lanţuri voi slăbi prin moarte
Şi gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,

Jurând pe falsele credinţe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greşala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!

De-acum, biserică creştină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Şi mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaşte-n duh şi har!

Sunt candelă... Cu mir sfinţeşte
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ţi braţul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove de recunoştinţă

mulţumescu-ţi Doamne pentru ceea ce sunt
un poet romantic plin de amintiri
dragostea sublimă mă face să cânt
lumini jucăuşe îmi râd în priviri.

slove de recunoştinţă le înalţ pe raze
şi le însămânţez pe câmpul mirean
între Alfa şi Omega se înverzesc fraze
candori angelice mă umplu de alean.

mulţumescu-ţi Doamne pentru ceea ce simt
toamna mea se îmbracă cu arămiu costum
sufletul înaintează chiar de-i drumul strâmt
spre steaua mea care va dăinui postum.

mulţumescu-ţi Doamne pentru ceea ce sunt
amprente luminoase vreau să las prin cuvânt.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare definitivă

Noaptea mă mai consolează încă,
împart cu tine inima să nu ajungă în beznă,
iertarea din suflet este definitivă
ca şi timpul care trece nepăsător
prin ochii tăi trişti în oglindă.

Mă rotunjesc în cercurile lumii
încerc să-mi ocrotesc lumina
şi-mi caut locul
în dragostea care m-a rostuit de la început
dincolo de cuvinte,
crezul meu este din ce în ce mai viu,
sunt ca o pasăre care-şi hrăneşte puii
dintr-un zbor fără prihană.

Şi când totul e destinat sfârşitului
cresc din mine alte aripi
fără frângeri,
doar viaţa şi un poem dăruit ei
cu iubirea mereu apropiată de suflet
mă străbate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Set de valori

filozofia vieţii o despic în patru
şi mă gândesc la Isus răstignit pe cruce
când oameni au creat cel mai mare dezastru
de a trecut şi cerul prin neagra răscruce.

sunt şi eu păcătoasă am rănit demiurgul
cu gânduri blestemate cu deşartă râvnă
inima mi-a sângerat s-a înroşit amurgul
şi sufletul s-antunecat cuprins de ţâvnă.

dar sunt mai bogată decât toamna trecută
cu un set de valori din spiritualitate
nu ştiu de plictiseală nu sunt abătută
lumini dumnezeieşti ghidează în totalitate.

mă dezleg de păcat în cânt de alăută
sufletul iar să vibreze de senzualitate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
şi-mi netezesc calea către Dumnezeu.

stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc aşa cum vreau eu.

sunt miliardară în gânduri boeme
conştiinţa mea este ca un muzeu
îngeri mă învaţă să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele şi luna mă veghează mereu.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini în lumină

sunt cucernică, sunt puternică
timpul e mereu de partea mea
gânduri visătoare de romantică
despletesc lumina de la mândră stea.

soarele mă încarcă de energie
păsări mă învaţă zborul prin senin
sunt mereu flămândă de reală magie
nutrind ca viitorul să fie calin.

o viaţă nu-mi ajunge lumea s-o iubesc
dar aspir Paradisul adânc în piept
anotimpuri de iubire se împământenesc
bătătoresc cu visul drumul cel mai drept.

prosper în credinţă, demiurgul slăvesc
am prins rădăcini în lumini de concept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilogie

prin lumea asta mare sunt doar un pasager
să adun splendori, lumini râd în retine
cu gânduri de iubire construiesc în cer
un loc al veşniciei pe tărâmuri senine.

fluturi de iubire şi-au făcut culcuş
în inima mea blândă şi evlavioasă
gândurile-s versuri, freamăt de arcuş
sufletul meu să cânte romanţa duioasă.

cu fiecare vers mi-asigur nemurirea
voi fi precum o stea fără de moarte
plâng de fericire sensibilă-i gândirea
lumini dumnezeieşti mă poartă departe.

credinţa-n Dumnezeu innobilează firea
sublimu-i univers înţelepciuni împarte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În punctul sacru

scânteia răsărită din credinţa sfântă
aprinde focul sacru în care ard abisul
iubirea nesfârşită în lume cuvântă
căci printr-o minune mi-am împlinit visul.

sunt sora florilor prietenă cu fluturi
supusă naturii şi legilor ei sfinte
în sufletul meu, Doamne, să te bucuri
cu nădejdea-n tine am crescut în minte.

sunt rudă cu stejarii din codrul de munte
vântul adie-n mine ramuri verzi de poeme
soarele cordial mă mângâie pe frunte
razele topesc sub scoarţă suspine blesteme.

trăiesc cu evlavie spre-aducere aminte
pururi să strâng în suflet luminile supreme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acorduri de orgă

o lume absolută o pot crea în mine
dar mereu melancolia mă transfigurează
accesul la putere trece prin serpentine
tăria sufletească mai creşte câte-o fază.

nu m-am îndepărtat nicicând de Alma Mater
istoria ca Karma de pământ e legată
leagănul uitărilor este un triplulater
în lumina razei fericirea se dilată.

prin păcatul meu nu-l trădez pe Cristos
este o lunecarepe un aisberg de dor
un glas de orgă mă ridică de jos
sunt suflet zămislit de Ziditor.

sunt ca o catedrală cu arcuri şi boltă
un duh mântuitor în mine se dezvoltă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În carusel planetar

mă-nvârt mereu în planetar carusel
când este toamnă când este primăvară
când vara mă formează suflet vesel
să zburd cu fluturii iubirii pe afară.

trec şi prin iarnă ca natura tristă
dezgolită de splendorile mirene
cu inima răcită cu nasul în batistă
cu mii de doruri de-a dansa cu sânziene.

timpul se-nvârte rapid se repetă tradiţii
particip surprinsă la miracol solar
trec şi cu sufletul prin patru solstiţii
viaţa sub soare este supremul dar.

sunt poet al mirărilor fără farstiţii
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu har.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu scrib

Primesc dictări din cer şi picur în cuvinte
Miresmi de îngeri gata înflorite...!
Şi din uimiri tăcute, miruri sfinte
Îmi umplu noaptea cu lumini cernite.

Sunt scrib neangajat şi fără leafă,
Sunt un mecanic care schimbă rime!
... Când mai greşesc iau una după ceafă
Şi mă ascund de mine prin mulţime.

Greşesc mereu şi-un vers parcă e şchiop,
Mai pierde din vocale şi vorbeşte gol,
Precum în frunte: un ochi e mai miop
Şi nu ajunge zborul dintr-un stol!

Dar ce să fac, eu sunt un simplu scrib
Şi n-am monezi de schimb să mă răscumpăr,
Sunt sclavul zilei sau stăpân de trib,
Sunt fructul lumii pregătit să sufăr.

Mă biciuie tristeţea şi asud în lacrimi,
Când obosesc mă reazăm în Cuvânt...!
Miresmi de îngeri înfloresc în patimi
Împrăştiind iubirea pe pământ.

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină pentru sufletul meu

mai îndură-te de mine Dumnezeule Doamne
împovărată sunt de batrâneţe şi de vremi
vreau să mă scutur ca arborii de toamne
să fiu pregătită atunci când mă chemi.

atunci când am căzut mereu m-ai ridicat
mai sus decât eu mi-am putut imagina
cu mii şi sute de splendori m-ai fermecat
curcubee, scumpe ploi mi-au spălat paragina.

uneori m-ai făcut să simt că am aripi
că pot zbura şi eu între pământ şi cer
ca păsările libere, m-au învăţat a ciripi
şi m-au însoţit cu triluri prin raiul prosper.

cu spiritul credinţei cred că nu voi risipi
iertările, învăţăturile pe care ţi le cer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină

Din cerul de lavă scânteie un fulger,
s-aşază peste beznă-ndurarea.
Cu chip neprihănit, palid, un înger
Pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.

Se-mprăştie bezna cum se ridic-o ceaţă
Scânteia astrului aprinde încăperea:
Oh! Doamne, ce lumină şi dulceaţă
Transfigurează tainic chipul şi durerea!…

În patima Ta, Doamne, ceru-i mai aproape,
Sufletul e prohod şi întrebare,
Mir îmi adastă în gânduri şi pleoape
Când lacrimi picură din lumânare.

Trupul Tău, Hristoase, poposind în moarte,
Sub giulgiu odihneşte cu cântări preasfinte.
Pleoapa Maicii Tale din icoană se zbate
Cu aripi de porumbiţe istovite.

Îngerul bun îmi scutură durerea
La dumnezeiasca strajă spre dimineaţă.
S-aprind în altar lumini. E Învierea,
Lanuri de mâini se-ntind să ia Viaţă.

Hristos a înviat! Fii fără frică…
Troparele învierii se toarnă în lumină.
Moartea e-nvinsă. E Sfânta Duminică.
E Dumnezeiasca Liturghie Bizatină.

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!