Bucurie lichidă
soarele bucuriei e ascuns după nori
tristețea sfredelește în profunzime
m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori
n-am știu că boala e plină de cruzime.
plânsul mi-e aproape, lacrimi eliberează
sufletul și mintea de gânduri obtuze
liniștește inima care din greu oftează
se zbate să ridice zâmbetul pe buze.
chem Sfântul Duh în mine să-mi dea pace
energii sănătoase să-mi reverse în trup
tristețea s-o închidă sub zece capace
de marea deznădejde să pot să mă rup.
să nu mai apară gravă, nebună, vorace
bucurii să freamăte ca albinele-n stup.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Simfonia care oftează
tristețea de toamnă iar mă împresoară
cerul deasupra parcă este de plumb
clipele sunt grele ca pietrele de moară
izvorul meu susură lângă lan de porumb
o lumânare mi se aprinde-n piept
sufletul meu îngenunchiază iar
chem prin rugăciune astrul înțelept
să mă umple de lumină și de har
pe marea speranței navighez haotic
fără să știu pe unde ancora s-o cobor
aproape de laguna cu verdele exotic
să-mi fie cald și iarna frigul să-l dobor
e noapte în suflet simfonia oftează
pe harpa cerului atârnată de rază
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța prieteniei
prieten drag parcă te-aștept de-o viață
să-mi stai aproape la bine și la greu
să fii mereu un surâs, o povață
să fii un reazem dârz, un pod pe defileu.
prieten drag speranțe să-mi oferi
să-ncununeze fruntea plină de sudoare
fii cuvântul magic când mă cuprind tăceri
petale de iubire să cerni de încântare.
prieten drag când tristețea mă doare
să fii un leac să vindece chinul
în sufletul tău să întâlnesc candoare
ce poate să destrame în adânc suspinul.
prieten drag cu gânduri o splendoare
îmbogățești timpul îi oprești declinul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra speranței
secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colțul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.
în umbrele tristeții curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e și el ca tot omul copleșit de probleme.
povara bătrâneții singură o duc
boala mă încolăcește parcă-i șarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
așteptând primăvara cu cântul de harpe.
soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de vers
privesc cu ochiul frunții ca un ciclop
veacul amăgirilor cu munți de speranța
am înfipt în glie rădăcini ca un plop
frunzișul de gânduri să capete nuanță.
îmi extind destinul în magic Univers
în palmele căuș să adun stele
din inima credinței curg lacrimi de vers
mă spovedesc la Lună cu păcatele mele.
îmi reproșează că n-am iubit destul
lumea aceasta cu demoni vagabonzi
de zei incompetenți pământul e sătul
și tremură lumina în îngeri pudibonzi.
sufletul se zbate în carnale corzi
Doamne iertarea te rog să-mi acorzi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă
Mă scol dimineața și strig
Și plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Și lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Și plâng până nu știu nici eu
De poate odată să-mi treacă.
Cu lacrima-n suflet Ți-ascult
Cuvântul și plâng înainte
Mă doare de plânsul cel mult
Și inima asta cuminte.
Și plâng când mă culc și mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Și-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de noapte
tristețea curge-n mine ca un râu de lavă
îmbătrânesc și-n trup toate oasele dor
am uitat de zâmbet de simțirea suavă
hulpave flăcări ard aripi de amor.
stelele-mi sunt aproape ca să mă anime
strălucesc în noapte cu un singur scop
să-mi călăuzească visele prin lume
în jocul cu cromatici sunt un caleidoscop.
iubesc în mii de rime viața îmi e dragă
ca lumina ochilor când nu lăcrimează
splendorile naturii mai pot să mă atragă
luceafărul iubirii încă mă mai scanează.
timpul convertește gânduri știe să le aleagă
înțelepciunea-n suflet adânc o formează.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e toamnă
Tu nu-nțelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt și ploi,
Ce la tristețe mă condamnă
Și gânduri pline de noroi...
Și soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.
Poate nu știi, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup și suflet, toată, zac!
Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărmul visului
iese soarele din mare se luminează întreg pământul
pescăruși pe țărmuri mă învață să zbor
pe plaja cu săruturi se domolește vântul
cuprins de mirare cu substrat de amor.
iubesc spiritul năvalnic îndrăgostit de viață
de magica lumină plină de căldură
cuprind farmecul zorilor de dimineață
zilnic demiurgul de mine se îndură.
ultra violetele zburdă de energie
pătrund în oase în inima deschisă
pentru oda bucuriei pentru nostalgie
chem îngerul să-mi dea fericirea promisă.
pe țărmul visului e alean e magie
povestea mării este mereu rescrisă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune albastră
scoboară-te Doamne cu soarele în mine
să ardă din adâncuri păcatul metafizic
descătușează-mă de teamă și suspine
transfigurează-n rază dorul fizic.
să nu mă lași pe drumuri de-ntuneric
steaua iubirii să-mi stea mereu în cale
reflexele de Paradis să crească numeric
să nu știu de tristeți de clipe abisale.
învață-mă să am doar revelații divine
lumini îngerești să-mi vibreze în trup
să trăiesc la nesfârșit fericiri senine
fagurii dulci ai timpului să fie-n stup.
înalț spre tine Doamne albastră rugăciune
un loc în univers poetic mereu să-l ocup.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger o să-mi coase rana
Îmi plâng zăpezile sub tălpi
și inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu și frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?
Zadarnic rup cu mâna
țurțurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
și-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.
Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolți din nou
la prima liturghie a dimineții.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru primăvăratec
viața își extrage energia din iubire
țesătura luminii sufletul îmbracă
timpul mi-e prieten mereu mă împacă
dacă vre-o problemă mă scoate din fire.
rapsodia primăverii la inimă ajunge
arterele sangvine nu țin cont de orgolii
mintea se liniștește în parfum de magnolii
dragostea în doi tristețea să alunge.
crește fericirea când sufletul e calm
jocul amintirilor liniștea aduce
grădina bucuriilor farmece produce
natura-i înțeleaptă ca un divin psalm.
aș vrea să trăiesc echilibrul perfect
gândurile-n fapte să aibă efect.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea vieții...
Știam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar știu că tu ești vesel și zâmbești pe undeva,
iar eu supărarea și tristețea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ți-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreține.
Am încercat și eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toți ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
și-aș vrea veselia să revină în inima mea.
poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise dorite
E toamnă afară, e toamnă și-n inima mea
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat și nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezești simțurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă și-n ochii mei
Și mi-e dor, atât de dor de vocea-ți blândă,
Căci doar tu tristețea din inimă poți să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi știe să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă și-n sufletul meu
Și mi-e dor, atât de dor de șoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă și-n trupu-mi rece
Și mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristețe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă și-n gândul meu
Și mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ți ating inima și sufletul... azi și mereu,
Sperând să-mi îndeplinești visele dorite...
poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții întunecate
moartea jonglează cu mine în fel și chip
un joc dur ciudat și greu de înțeles
dar eu din gânduri albe speranțe înfirip
mereu să mă poarte pe drumul ales.
nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o pedeapsă
căci în multe feluri adesea am greșit
credința luminează, aprinde o sinapsă
conlucrează cu lumina de la răsărit.
tot mai des la moarte îmi este gândul
sunt pe lista ei la un număr impar
știu că o dată îmi va veni rândul
de splendorile vieții să mă separ.
duc lupta cu cu boala cu timpul perfidul
dar cu sufletul aprofundez un angelic tipar.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucru sfânt prietenia
cu prieteni lângă mine viața are sare și piper
e dulce ca mierea de salcâm și tei
în superbul anturaj umbrele tristeților pier
suspinele le poartă vântul departe de alei.
cu prietenii aproape simt fiori amețitori
sufletul mi-e mângâiat inima se liniștește
când plutesc pe valuri când plutesc pe nori
uit necazul și durerea cugetul se odihnește.
elixirul fericirii beau din cupă de cristal
o ciocnesc cu voie bună cu prietenii mei dragi
timpul parcă mă ridică pe un piedestal
secundele-s dulci cu aromă de fragi.
lucru sfânt prietenia alină conștientul pustiit
e oază verde în deșert e zbor lin spre infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe color
lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori
din ceruri se revarsă îndestulată prană
sufletul se desfată cu azure comori.
perle de simțire strălucesc sub geană
mirările mele-s amalgam de fiori
lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori.
pământul trudește pentru dulce hrană
soarele se zbate să scape de nori
naturi își etalează splendoarea mireană
oamenii au pe chip zâmbete de flori.
lacrimi de curcubeu am pus pe rană
se colorează timpul cu vesele culori.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de vară
soarele așterne o poveste de vară
se strecoară adânc în sufletul meu
un cântec magic pe strune de vioară
răsună pe ceruri îl fredonez și eu.
prin slove de aur timpul trece grabnic
poeți seceră lanuri de gânduri pe ogoare
mi-s dragi cuvintele cu sensul pașnic
sunt purtate de vânt din floare în floare.
mi-s dragi slovele ce devin bucurii
să vibreze în piept tandre, cordiale
în flux de credință cu tente azurii
ca să estompeze momente abisale.
nu vreau să știu nicicum de nebune furii
să-mi răvășească visul din sfere astrale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans erotic
apropierea mod firesc al iubirii
atingeri, mângâieri ca o apoteoză
pasiuni suave cu ritmul unduirii
gânduri romantice înfloresc ca o roză.
focul divin pătruns adânc în trup
încălzind hrănind sufletul flămând
mierea iubirii preparată ca-n stup
extazul organic prin sânge-alunecând.
șoapte la ureche ca un cântec duios
stelele nopții vibrând pură magie
dansul erotic un avânt grandios
mintea să-și creeze propia regie.
timpul prieten pasional, frumos
dă vieții frenezie si multă energie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea despărțirii
Mireasma florilor de lotus se stinge,
o pată roșie pe draperiile tremurând delicat.
Toamna revine.
Las să-mi cadă rochia de mătase subțire
și, goală, plutesc singură
în barca de orhidee.
Cine poate duce o scrisoare dincolo de nori?
Doar gâștele sălbatice răspund,
scriind enigmaticele lor ideograme
pe cerul serii
când razele de lună plină
tocmai inundă
camera dinspre răsărit.
Fiecare floare, după felul ei, se desface, flutură
și se scutură.
Apa, urmându-și firea,
după ce-a fost separată-n stropi mici, recade,
adunându-se iarăși în locurile joase.
Creaturile aceleiași specii
tânjesc una după cealaltă;
în schimb, tu și cu mine
rămânem departe,
iar eu am devenit mai înțeleaptă
pe drumurile inimilor sfărâmate.
Nimic nu poate dizolva tristețea
și nici nu o poate face să dispară.
O clipă a alungat
toată bucuria din ochii mei,
iar următoarea mi-apasă greu pe inimă.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să-mi fii acum aproape
Aș vrea să-mi fii acum aproape, să-ți sărut ochii plânși și triști,
Să-mi sprijin fruntea iar de tine să mă conving că mai exiști.
Și-n taină s-mi ascund tristețea în zâmbetul ce ți-a-nflorit
Pe buzele ce-ntrun sărut, trezesc fiori din vremea-n care ne-am iubit.
Aș vrea să vezi că-i primăvară și iarăși florile-ți zâmbesc,
Iar din cenușa astăzi stinsă renaște totul și-i firesc.
Copacii iarăși au păduri cu tril de păsări în perechi,
Ce consfințesc metamorfoza acelor ritualuri vechi.
Eu incă te aștept sub luna ce-a tăinuit iubirea noastră,
Lăsând să curgă râuri multe din apa limpede albastră.
Aș vrea să-mi fii acum aproape să-ți mângâi părul răvășit
Și-n taină să strivesc sărutul cel pentru care te-am iubit.
Iubire vino singur, nimic din amintiri tu să nu ei cu tine,
Cu cât vei fi mai blând cu cu-atâta totul e mai bine.
Și vom chema din largul mării pescarii drumul să ne-arate
Ca să lăsăm în urmă totul iubindu-ne cât mai departe...
Cu drag din drag te voi chema mereu în marea veșnicie
Acolo ca și-aici, iubire ca a noastră nu poate să mai fie,
Sărut lângă sărut am pus în mantia ce trupul tău îl înfășoară
Și aș începe iar și iar să îți sărut ființa toată ce azi mă înfioară.
Aș vrea să-mi fii acum aproape,
Mi-e dor de tine, pentru a câta oară...!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!