Cu moartea-n simbioză
obsesia morții sfredelește în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârșit
uneori mă bucur de gânduri senine
țâșnind din adâncuri zburând spre zenit.
n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.
nimic în viața mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu știu ce să-i mai cer
creștetul meu e-acoperit de-un nimb
și iluminarea nu este un mister.
azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi și înfrângeri m-am călit mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.