Scrisoare despre zădărnicie

Iubite, se scutură salcâmii în ploaie de miresme.
Ireversibila clipă mă taie pe creştet c-o întrebare adâncă-
Dacă povestea luminii de noi ne-a sculptat zădărnicia curgerii definite,
atunci cum am mai putea reclădi zborul unei iubiri adevărate?
Vezi, dintre toate câte sunt pe pământ, cel mai aprig
e dorul de minunile trecute prin sângele nostru bătrân...
(Mai ştii când ţi-am spus că Cioran afirma că-n viaţă nu poţi înainta
decât regresând în amintire?)
Aşa a fost, iubite şi cu visul nostru ucis în muntele singurătăţii ce
mi-am ales.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii că toamna macii mor?

Mi-ai spus, iubite, în scrisoare
Că-n veci iubirea ta nu moare
Şi-o porţi cu tine în eter
Când zbori cu aripi de oţel.

Când zbori peste un câmp de maci
Iubirea-n torţe o prefaci
Să-ţi luminezi prin nouri calea
Şi pe pământ să vezi cărarea

Nu vezi de-acolo, de departe,
Cărări prea multe,-ntortocheate?!
Şi dacă-n lan sunt mii de maci
Ce cale îţi alegi? Ce faci?

Iubite, vezi să nu greşeşti
Căci pe pământ te rătăceşti...
Eu azi mi-am pus în piept un mac
Şi într-o torţă mă prefac!

Mai ştii? Ţi-am spus la început...
E doar un joc! Nu m-ai crezut?
Nu ştii că toamna macii mor?...
Rămân doar amintiri... şi dor!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre tăcerile lumii şi tăcerea din inima ta

Iubite, tăcerile de la marginea lumii acesteia
au făcut coadă la uşa albastră din inima mea
şi noaptea durerilor toate s-a adăpostit la mine-n perdea.
(Mai ştii când mi-ai spus că visul nostru n-o să se spulbere
niciodată şi că numai cu mine ai trăit veşnicia?)
S-a făcut tăcere în gropile nevăzute ale singurătăţii
Şi m-am întrebat ca şi Blaga odinioară într-o Scrisoare de-a sa - "Doamne,
Doamne de cine m-am lepădat?"
Mi s-au strivit încheieturile zborului şi am plecat

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite,

pictează-mă în culorile nemărginirii
supreme
când sufletele nostre boeme îşi vor da
ultima lor întâlnire
spre moartea nebună,
ceea ce n-ai ştiut niciodată este
că-n mâna mea stângă ţi-am pecetluit
o cupolă arzândă de gânduri sihastre,
pentru a mă cunoaşte o nouă viaţă
prin Calea Lactee,
lacrimile mele de femeie te-au cizelat
în cel mai iubit bărbat de pe pământ,
în infinitul mării albastre mi-am ascuns
zâmbetul,
ca să pot să te cânt asiduu, în univers,
uite, chiar din versul acesta firav,
ţi-am şlefuit o altfel de nemurire,
cu tine am fost cea mai frumoasă,
dar şi cea mai tristă fiinţă lumească,
am înălţat castele de nisip prin iluzii
de viaţă atroce,
până când inima mea avea să-ţi invoce
nimicnicia,
din scoici de tăceri am adunat perle de patimi,
ca să-mi auzi paşii, când fi-vei singur
pe plaja pustie,
ţie ţi-am dăruit mantii de stele
într-o aprigă vreme, când tu mă iubeai cu toată
dragostea străbunilor noştri...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabilă, senzuală iubire

noi doi iubite nutrim acelaşi vis
să trăim fericiţi până la senectute
o poveste de dragoste împreună am scris
zilnic ne încearcă emoţii absolute.

mirabilă trăire-i iubirea dintre noi
pasiuni şi patimi vibrează în inimi
raze ne-au mângâiat ne-au alintat ploi
ne-au fost ghizi în viaţă sfinţii heruvimi.

iubite eşti vioara iar eu sunt arcuşul
cântecul nostru zilnic are un scop precis
să-i înveselească destinului urcuşul
pe muntele credinţei pe cărări de vis.

în braţele tale iubite mi-e culcuşul
şi mă simt protejată departe de abis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept...

Aştept să cadă firul ierbii
Sub stratul crâncen de omăt
Şi-n sufletu-mi să pască cerbii
Durerii-n care mă desfăt.

Nu storc nimic dintr-o privire,
Ce nu mai poate lumina,
Acum, eu mă despoi de tine
Pentru prăpădul ce-o urma.

De la un timp, e doar tăcere
În asprul sorţii legământ
Şi-ţi voi sorbi absurda vrere
Şi dincolo de-al meu mormânt.

Să ştii, atunci când fi-voi astru
Pe bolta care ne-a vegheat,
Că-n visul nostru strigă-un maslu
Dintr-un altar atrofiat.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când iubeşti persoana care te ucide, nu mai ai de ales. Cum poţi să fugi, cum poţi să lupţi, când asta i-ar face rău persoanei iubite? Dacă viaţa ta ar fi tot ce ai putea să-i dăruieşti celui iubit, cum ai putea să nu i-o dai?

Stephenie Meyer în Zori de zi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Nu plânge iubite
Lacrima-i un păcat
Ce mângâie
Iar ochii ce acuză
Sunt şi mai frumoşi
Nu plânge iubite
Şi uită ce-a fost
Neştiind ce vom fi
O pereche
Sau numai atât
Ce-am putea
Recunoaşte
Nu plânge iubite
În vise de crezi
Şi în cerul
Ce stelele cerne
Dintre patimi
Şi dureri.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tinereţe

mi-e dor de noi iubite, de cum eram
când eram tineri şi plini de speranţe
când prin lumea largă senini hoinăream
şi în visul nostru nu erau discrepanţe.

când noaptea ne plimbam fericiţi pe sub stele
pe ţărmul mării multiplicam săruturi
şi îi construiam iubirii noastre castele
aştepând îndrăgostiţi sublime răsărituri.

mi-e dor de noi iubite de tinereţea noastră
când afişam zilnic fericirea pe faţă
când imaginam zborul pe-o pasăre măiastră
şi soarele iubirii ne-atingea a povaţă.

azi căsnicia noastră a intrat în rutină
împărţind bine şi rău pe a timpului patină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt?

Câte vise împreună am ţesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut,
La ora asta unde sunt?

Câte mărunţişuri am discutat?
Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat,
La ora asta unde sunt?

Câte şoapte secrete ţi-am spus
Şi toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ţi-am adus,
La ora asta unde sunt?

Câte imaginare căi întrevedeam
Şi câte ode şi poeme îţi făceam în gând,
Dar toate speranţele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?

Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus,
Versuri, melodii şi şoapte sublime
Din inimă oare s-au dus?

poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi, artist vizionar, "a făcut piatra să cânte" (cum a spus el însuşi), i-a dat pietrei inerte viaţă şi a făcut piatra să zboare: el nu a sculptat fiinţe şi obiecte, ci a sculptat esenţe; el nu a sculptat păsări, ci a sculptat zborul; nu a sculptat îndrăgostiţi care se sărută, ci a sculptat sărutul; nu a sculptat finitul, ci a sculptat infinitul; nu a sculptat clipa, ci eternitatea.

aforism de George Budoi din Arta şi artiştii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (24 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă închide-n amintire!

Dacă nu mă mai cauţi,
Nici florile nu vor avea viaţă.
Nici visul nu se prinde aidoma luminii,
Nu mă închide-n amintire!
Noi suntem un destin comun,
Nu încerca să-mi ştergi,
Frumuseţea atingerii divine.

Eu am să plec cu fiecare pată de lumină,
Acolo unde nu voi mai putea să pierd,
Sărutul unei nopţi stelare,
Când tu eşti marea mea speranţă,
Când tu eşti visul meu de-o viaţă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ninge...

Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!

Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!

Aud nesfărşitele-ţi şoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!

Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, cade frunza...

Iubite, nu fi trist, nu plânge-n urma mea
N-am să mă-ntorc, deşi mi-s paşii grei...
S-a frânt destinul nostru, pe cer s-a stins o stea
E toamnă, cade frunza şi plouă pe alei!

Şi simfonia ploii, când norii se cernesc,
Să îţi aline dorul de-ţi aminteşti de mine,
În cântecul viorii eternul,, te iubesc''
Să-mi fie amintire fierbinte despre tine!

Rămâi acum cu gândul la zilele cu soare
Când culegeam din lanuri toţi macii înfloriţi
Din roşul de petale clădeam iubirea-floare
Şi ne trăiam povestea de miri îndrăgostiţi...

Aripi de fluturi, parcă, ni se zbăteau în piept
Când ne plimbam de mână pe-aleea cu castani
Dar plouă acum, iubite, şi vântul dă concert
Iar noi... cu aripi frânte... trăi-vom peste ani!...

Şi când din nori de spumă zăpezi ne-or troieni
Cu părul nins de doruri ne-om aminti poveşti...
Te-oi aştepta, iubite, în vise să-mi revii,
Voi fi la tine-n gânduri acolo unde eşti!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj duios

(lui Alexandar Petrov)

te rog caută-mă mai târziu iubite
când lacrimile tale vor ajunge pe buză
când dorul tău se va scurge pe frunză
să freamăte vara poveşti înverzite.

până atunci te recompun din vis
cu ochi de stea mă apropii de tine
în mătase albastră îndrăgostit de mine
pajişti cu licurici mi te-au descris.

amintirile noastre sunt treceri prin viaţă
astăzi osteniţi cărăm crucea în spate
azi nu ne mai dorim decât sănătate
am străbătut geruri şi apusuri în ceaţă.

te aştept iubite încrezător şi calm
ca o mângâiere din litere de psalm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost în viaţa mea...

A fost în viaţa mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, ştii, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e ruşine
De tot ce-n viaţa mea s-a întâmplat.

M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima şi scut şi cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Şi de aceea azi sunt vinovată...

Mă-ntreb de simt şi dragoste şi ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...

Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aş face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, să mă ascund.

Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot să-ţi spun la mine să rămâi.

De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viaţa mea?
Tu ţi-ai ales, tu ţi-ai ales iubite,
Să ai, să ai atunci pe-altcineva...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă- mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dragostea ta

Spune- mi iubite că mă iubeşti,
Cum iubeşte albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă doreşti,
Cum cerul e dorit de soare.

Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzeşte spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.

Sărută -mă iubite pe ochi şi pe gură,
Iubeşte-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Şi să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puţin senine.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am scris cu sufletul

ne-am scris cu sufletul, iubite
în multele poeme
nemurite
va trăi şi iubirea noastră
cu noi şi dragostea
a existat
eu şi tu nu am plecat
din iubire
doar toamnele
- nebune copile -
s-au furişat la noi în fire
şi sângele nostru
ca un fluviu carmin
a urcat în esenţe
de cord trufaş
ca un zbor
fecund şi dureros
veghind vrăjmaş
la echinox
în ploi sinucigaşe
şi blestem
se închide acum, iubite
o toamnă bântuită
de lumină
şi jocul nemilos, pâgân
se-nchide cu sânge
fremătând
al iubirii nostru poem.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!