Prin Boteşti...

Prin Boteşti râde râul Moldova
Şi-i tăcere astrală la voi,
Îmi declin în durere iar slova
Şi-aş mai vrea să colind prin zăvoi.

Să mai dregem cărarea mirată
Cu ai noştri prea scunzi paşi apăsaţi,
Să ne-ntoarcem rumeni acasă
Din pădurea înaltă de brazi.

Să-mi mai spui o veche poveste
Cu eroi preacucernici şi zâne,
Bunica în prag să ne-aştepte,
Cu bucata fierbinte de pâine.

Să se simtă iarăşi cum toamna
Readună chemări în ierbar,
Să gustăm harul vieţii din cana,
Preasfinţită cu prinos de nectar.

În căsuţa cu trudă zidită
Să ne spunem cuvinte curate,
Să mai fiu pentru voi fericită
Şi să ardă lumina de fapte.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind poetic

Pentru oricine daruri mai aşteaptă
Port slova cea mai caldă şi mai dreaptă!
Voi colinda mereu cu bucurie, tot omul bun
Care mai vrea să ştie ce e metafora fierbinte
Din slova dor, din dalbele cuvinte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngerii-şi zideau cenacluri
Peste prispa cea de lut,
Prin cireşii scrişi în salturi,
Se croia un început.

Noi fugeam dinspre durere
Şi-n destinul de pe umăr
Greierii ţeseau poeme
Ca să-nvăţ anii să-i număr.

Spre copilăria-mi castă
Aripi înălţau trofee
Şi din hrana îngerească
Sclipuiam averi boeme.

Astăzi golul se întinde
În căsuţa cu cerdac,
Moartea a-nceput a râde,
Prin cireşi, îngerii tac.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

Cărări mătăsoase de umbre şi stele,
Tăcere de sticlă şi dulci frământări...
Atâta ninsoare din noi se ridică...
Troiene de alb şi troiene de flori.

Un vânt ne aduce ninsori la fereastră,
Din ochiul de sticlă, gemând, ne-ntrupăm,
O dulce-amintire, ne-ntoarcem acasă,
Să fim iarăşi prunci, la părinţi, învăţăm.

Se-aude în sobă cum focul trosneşte
Butucii tăiaţi din pădurea de brazi
Şi bradul, cu ramuri de vis străluceşte –
Poem de iubire în ochii mei calzi.

Se-aud colindând prin ger, prin troiene,
Copii în cojoace, cu biciuri brăzdând
Tăcerea şi somnul vieţii eterne,
Mustind fericire pe noul pământ.

Craiasa Zăpezii la geam se arată,
De geruri, cu părul ades despletit...
E iarnă şi ninge... şi vine Crăciunul,
Pământul cu haina de alb s-a-nnoit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de cuvinte

mai presus de cuvinte e un sărut de muză
un acoperiş de stele cu lumină argintie
cântecul vieţii să răsară pe buză
luna îmi zâmbeşte freamătul mi-l ştie.

ninge cu fală în Ardealul meu drag
ninge şi ninge în Muntenia mândră
prin viaţă iarna mai trece un prag
îmbrăcată cochet în blană de vidră.

ninge cu colinde din Banat în Moldova
neamul se pregăteşte de sărbători vrăjite
pe aripi de poveste se înalta slova
în case e cald cu iz de nuci prăjite.

mai presus de cuvinte e iubirea divină
când cad mă ridică în tandră lumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să-mi scrii

Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt aşa cum ştiu c-au fost

Aştept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător

Aştept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aş vrea să-mi spui că incă n-am murit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendenţă

S-aude-o doină pe câmpie
Şi fluieră un dor nebun,
În jarul cel de iasomie
Se zbate micul meu cătun.

I-aud pe fraţii mei cuminţi
Cum chicotesc prin iarba deasă
Şi cum se roagă unor sfinţi
Să nu plecăm de tot de-acasă.

Dar freamătul s-a-ntunecat
Pe cea câmpie înverzită
Şi timpul scoate la mezat
O prea târzie, albă clipă.

Ne spunem vorbe-ntortocheate
Şi ne privim prin lacrimi stinse,
Bunica-i tristă şi ne-mparte
Povaţa unei vieţi învinse.

Se pare c-om urma şi noi
Cărarea mult bătătorită
Şi-om fi în sat, bieţi muritori
Pe-o rece toamnă desfrunzită.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba fierbinte

iarba e veche
înaltă
până la tăcere
până la cuvinte

ca sarea tăioasă
străpunge prispa casei
fierbinte

până la prăsele
până la norii
de-aducere aminte

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa de mail

În căsuţa de mail
Ce îmi e atât de dragă,
Te aştept de-o viaţă-ntreagă
Vreau să te strecori tiptil.

Ca o dulce adiere,
Ca un susur de izvor
Vreau să te strecori uşor,
Dacă inima ţi-o cere.

Am făcut curat în ea
Este loc şi pentru tine
Să rămâi, dacă vei vrea
Şi să-mi spui că-ţi este bine.

Aş fi tare fericită
Asta de s-ar întâmpla,
Vreau să mă simt ocrotită,
Şi să-mi găsesc LINIŞTEA!!!

poezie de Mariana Simionescu (9 februarie 2017)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa de mail

În căsuţa de mail
Ce îmi e atât de dragă,
Te aştept de-o viaţă-ntreagă
Vreau să te strecori tiptil.

Ca o dulce adiere,
Ca un susur de izvor
Vreau să te strecori uşor,
Dacă inima ţi-o cere.

Am făcut curat în ea
Este loc şi pentru tine
Să rămâi, dacă vei vrea
Şi să-mi spui că-ţi este bine.

Aş fi tare fericită
Asta de s-ar întâmpla,
Vreau să mă simt ocrotită,
Şi să-mi găsesc LINIŞTEA!!!

poezie de Mariana Simionescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere-n poeme...

Ţipă gânduri nude de a ta tăcere,
Iarna-aceasta ninge dalbă mângâiere,
S-a decis-n ceruri Însuşi Dumnezeu
Să răsară-n toate visul-curcubeu.

Din absurda cale ce ne-a fost tocmită,
Brazdele răstoarnă clipa-nţelenită,
Şi se strâng cazarme de absurde fapte,
Se croiesc stindarde-n slovele curmate.

Din potopul fulgilor-ameţiţi de stele
Se declamă iarăşi un desiş de iele.
Tremur de lumina-ţi ce-o alungi abstract
Şi-ţi descânt absenţa-n plânsul nesecat.

Strigă-n van luceferi, dezvelind amnare,
Sângele meu umple din senin, pahare,
În fărâma vieţii mă culegi treptat,
Prin zăpada nouă îngerii-au săpat.

Voi pleca devreme dintr-un trup plăpând
Şi-ţi voi cerne dorul în poemul blând.
Tu vei vrea să numeri fluturii de veghe
Prin săruturi ninse de-ntristări pribege.

Vei striga prin hăul lumii nevăzut
Tot altarul-matcă, unde am zăcut
Şi vei şti că-n albul con de vreme
Orchestrează mâna-mi noi şi noi poeme.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, a venit iarăşi toamna...

iubito, a venit iarăşi toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem trişti ochii sub geane,
ne dor uscaţi de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopţii
prin ceaţa ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăşi toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din şiroaie

încet încep iarăşi să cadă,
din pomii trişti, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăşi toamna,
în urma ei păşeşte iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noştri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiţi de-un alb subţire,
ne vor durea păreri de rău
şi-argintul meu, şi-argintul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche pâine a lumii e credinţa

Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată fiinţa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusinţa,
Cu destinul vieţii: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Pun toată bucuria în roua dimineţii,
Nimic în cale nu are putinţa
Să răstălmăcească visul tinereţii:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noştri îngeri cu toată silinţa,
Recunoştinţa naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credinţa.

Prin ea Domnul alină treptele de dor,
Frumoasele biserici ne-nalţă conştiinţa
În Grădina Maicii celui Nemuritor
Unde pâinea sfântă a fost şi e credinţa.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabe în ecou

Pe obraz îmi curg jurăminte
Şi mi-e dor de un gest nepătat,
Scrutează-mi aceleaşi cuvinte
Peste evul în care-am jucat.

Nu mai am chemările în ecou
Să-ţi mai flutur silabe eterne
Şi-aş mai vrea, iubite-erou
Să-mi îngădui suave poeme.

Mă apasă prea multe dureri
Şi o mare de spasme s-aude
Peste lumea ciunţită de ieri,
Felinarul iubirii surâde.

Ia-mi mâna în palmele tale moi
Şi iartă-mi paloarea învinsă,
Adu-mi în clepsidră înapoi
Fericirea, zeiţă distinsă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn,
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel încercat vede Trezirea

1. Este hotărât din vreme
ceea ce trebuie să vină,
m-am rugat pentru lumină
să mi-o dăruieşti prin semne.

2. M-am rugat pentru Trezire,
fie-mi ruga ploaie deasă,
mai dă-mi Doamne, mai dă-mi zile
şi mă cheamă apoi acasă.

3. Şi prin crucea de cuvinte
să trec dincolo de fire
şi să-Ţi mulţumesc, Părinte
că mă-ncerci pentru Trezire.

4. Este hotărât din vreme,
Slova dulce din Scriptură
să mă ardă, să mă cheme,
rob la patimi, Tu mă fură.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne facem, Doamne?

Întinăm cuvinte,
Spunem la intamplare
Fără să ne pese,
Vorbe care dor.

Întinăm iubiri,
Nu contează care:
De iubit, de frate, de parinţi, copii;
Întinăm mai grav.... dragostea de ţară.

Ne întinăm credinţa,
Pentru care moşii şi strămoşii noştri
Şi-au dat a lor viaţă,
Pe altarul ei.

Întinăm pe Domnul
Prin purtarea noastră,
Prin nesăbuinţă, vorbe, fapte rele;
Intinăm cuvinte, iubiri si credinţă
Dragostea de ţară.

poezie de Angelina Nădejde (17 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Sufletul tau functioneaza cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
aA mea e din flacari curate.
Totusi vom mai merge impreuna
O buna bucata de pamant,
O buna bucata de cer,
O buna bucata de luna.
Vom fi fericiti pentru iarba
Si pentru lac,
Vom slavi drumul drept cu cate-o gura
Si vom tine un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitura.
Ne vom lua dupa umbra mea
Care merge inainte.
Ne vom lua dupa primul gand,
Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte.
Pana ne va iesi in cale
Sfanta Vineri
Sa ne spuna printre altele
Ca nu mai suntem tineri,
Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacara,
Nici lemne pentru fum.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind pentru... suflet

Deschisă ţi-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori şi până-n sară,
Iubita şi frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorţişoară!

Am să te cânt şi-n umbră... şi-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete şi şoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta şi-n faţa caldei vetre
Ca ieri... şi azi... şi mâine... şi... mereu;
Tu să te laşi cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom sfinţi prin cuvinte

Cu dragoste vom atinge veşnicia nepromisă
Şi vom culege flori de suflet fericit
Noi suntem adierea nopţii în lumina lumânării vii
Vom ajunge la un consens al vieţii
Şi vom străbate fiecare clepsidră a timpului
Cu lacrimi de cerneală pe o cutie veche
Lumina este cea ce ne va cununa cu lauri
Lumina este singura cale spre Divin
Numai crezând în lumină, vom fi îngeri
Numai visând la cele sfinte
Ne vom sfinţi prin cuvinte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!