Seară de vară
Se strâng rotocoale de nori peste cer
Și tună-n mânia-i, salbaticul jder...
Alunecă râuri de fulgere-n noapte...
Se-aud în tăcere doar ramuri de șoapte...
Și plouă... Și plouă... Se strâng la picioare
-În șuvoi de săruturi, amare izvoare...
Simțim fierbințeala în clopot de sânge
Și plouă întruna... Și plouă... Ajunge!...
Cad bulgări de sticlă sub clopote grave...
Se sfarmă pedeapsa naturii bolnave...
Noi plângem cu lacrimi de ploaie... Potopul
Ne-a luat prunci și case, speranța, norocul...
Sub grinzi sfărâmate de dalta pieirii,
Ne ducem pedeapsa, cerșind omenirii,
Fărâme de suflet... Pe cer, iese luna...
Se termină ziua, sfârșește furtuna...
Sub cerul speranței, altar vieții suntem...
Mai plouă cu vise... Adesea, mai plângem,
Dar veșnic credința ne e scut și faclă,
Cu Domnul vom trece prin foc și prin apă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.