
Poem
Poemul e un răsărit
Mesager perpetuu
El înfruntă
Cu succes asfințitul
Numai că să nu apună
De nici un fel
Părtaș evident cu îngerii
Este poemul
Ar putea fi o filă
În cartea vieții de apoi
Aidoma unei sintagme
Cu versuri sacre
Implementate de arhangheli.
poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Pisc
Poemul acesta
Trebuie să încânte
Fiindcă este
Expresia
Unei străfulgerări
De inspirație
Poemul acesta
E plin de culori
Fiindcă-i
Ecoul unui
Curcubeu nesfârșit
Poemul acesta
Va deveni sacru
Fiindcă-i
Purtat la ceruri
De îngeri sfinți.
poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul
Poemul e un festin
Cu tentă de preaplin
La care toți venim
În stadiu de sublim.
madrigal de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pedant
Pe cerul ancestral
La răsărit de eden
În punctul de extensie
Se întrezărea muza
Prin cortina străvezie
Revărsând cu emfază
Testul de paternitate
Freamăt ancestral
Tocmai predispus la rai
Ca vector emergent
Suspect de misterios
Poemul în devenire
Pedant și paradisiac
Între logic și endemic
Înger zvelt cu aură
Strălucire ce fascinează
Mesager trepidant
Cu frisoane ideatice
Și spasme vibrante
Prefigurând nemărginirea
Translator de lumina
În geometrie variabilă
Cu nuanțe senzitive
În versuri eterne.
poezie de David Boia (22 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

- poem (vezi și poezie)
- Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul.
definiție clasică de Ilarie Voronca (1929)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul zilei
Un răsărit luminos
De excepție
Ce va umple goluri
Cu spirit și măiestrie
Cu meșteșug și vigoare
Sinonim cu infinitul
Un fenomen serafic
Care se impune
De sine strălucitor
Odisee perpetuă
Departe de incidentul
Oricărui asfințit
El nu se înclină
Nici nu se pleacă
Și nu crede în sfârșit
Pentru că nu are final
Și suie și se-nalță
Tinde numai spre zenit
Ca un înger
În straie apriorice.
poezie de David Boia (8 iunie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare
Pentru cei mulți
Poemul acela era translucid
Numai cei inițiați
În arta poetică puteau descifra
Câteva sensuri de interpretare
Alți primeau meditații de la cei inițiați
Și așa rezultau
Variante multiple
Înțelesuri numeroase
Prin care trecea lumina conștiinței
Lăsând poemul să prindă viață
În mintea copiilor
Să se cultive și să rodească
Aprioric peste ani
Sămânța compozițiilor
De certă valoare.
poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii revin
Revin îngerii acum
Aidoma în munții noștri
În grafică color
După ce au fost alungați
De noi și de ai noștri
Din porniri păgâne
Din rele credințe
Coboară acum
Peste piscuri
În zboruri sacre
În zale de lumină
În zile de sărbători
Cu zel și elan
I-am așteptat
Dintotdeauna
Ca să revină
De pretutindeni
Din spații juxtapuse
Din hiperspații
Dar mai ales
Să revină din eden
poezie de David Boia (9 iulie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul meu ca un tren
poemul meu ca un tren pe firul epic
metafore-pilde și cuvinte curioase
cu locuri la geam
poemul meu ca un tren personal
oamenii se urcă
împart o bucată de vreme
zâmbesc și coboară uneori cu speranța
că poate se vor mai întâlni
poemul meu ce nu mai apare
îndrăgostiții privesc întruna la ceas
probabil se gândesc
că n-am să mai scriu despre trenuri
și aceasta este ultima șansă
să cutreiere lumea
din mersul imaginației mele
poemul meu ca un tren al întoarcerii
un bătrân întrebând controlorul
de orașul acela mic dintre munți
de prima sa dragoste
poemul meu
... î n d e p ă r t â n d u s e
destin șerpuind prin orizontul lacom
și totuși, nimic nu este pierdut
mai există trenuri rapide
ce trec prin vămile cerului
și eu, cel care unge roțile cuvintelor grele
cel care așază șinele
pe drumuri neștiute de hoții de trenuri
poemul meu ca un tren flămând de timp și distanțe
accelerează neobosit
și eu, cel care se oprește mirat
la țărmul unei eternități fără trenuri...
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul
Poemul e ca frunza,
Aidoma poetul,
Și mângâie ca unda,
Când doarme exegetul.
Arar varsă preaplinul
Spre inimile-avide,
Addendum la suspinul,
Ce-a modelat cuspide.
O frunză-n derizoriu,
De armonie pură,
Nervură de ivoriu
Discurs și anvergură.
Subtil ne-aduce-aminte
Că-n anotimpuri viața,
Mai scutură cuminte,
De frunze dimineața.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii este poemul suprem scris de divinitate.
David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

- înger
- Îngerii nu au umbră, ei sunt lumini sacre.
definiție aforistică de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

E cununia ultimului flutur...
Sub talpa toamnei a murit o frunză!
Salbaticele roze capu-și pleacă,
Abastrul cer și-a ridicat o pânză
Și-ndepartare se aude-o toacă!
O fi la mănăstirea nezidită?
Acolo niciodată nu se plânge,
Cu-n înger, liniștea e logodită
Și numai bocetul de mamă-ajunge!
E corul de călugări că e nuntă
Și ard trei zile lumânări de ceară,
Cobzarii au tăcut, doar azi nu cantă
Că frunza a pierit spre-apus de seară!
E cununia ultimului flutur
Căzut din cartea cu poemul vieții,
E nunta Ancăi cu tăcerea-n scutur
Și-n dar, îi scrie versuri toți poeții.
(În memoria unui Om, poetei Anca Maria David!)
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil. Poemul suprem al creației umane.
David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limbă
Cu limbă de viață
Am croșetat
Cât mai obiectiv
Versuri sacre
Pe cuvânt de onoare
Numai așa
Pot face
O scară angelică
Până ceruri
Accesând
De urgență
Nemurirea
Serafică.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul tău
când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
și ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
și de ziua care va veni
citește-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ți-l va scrie vreodată
deși l-ai așteptat la fiecare răscruce
de drumuri și de nopți
când întunericul te ademenea între ape
și străzile îți îngropau urmele pașilor în cenușă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ți se risipea în ecouri de gheață
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea și în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinți
și în fiecare inimă care părea că mai bate
lipește-ți poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
și nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faceți, domnule Arghezi?
Dimineața mă scol ca fiecare
și-mi pregătesc poemul de plecare
Beau apoi cafeaua lactee
împreună cu vreo femeie
Pe care ieri-noapte
am iubit-o cât șapte
Și totuși nu-s prea lămurit
acesta-i poemul spre infinit
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectivă
Ca să poți potoli risipa
Și manifestări de obidă
Deschide ferestre spre cer
Spre adevăruri ingenui
Cuvintele cu tâlcuri sacre
Transpuse cu înțelepciune
Tu să le îmbini relevant
Cu sintagme logice
Ia amendamente de rezervă
Ca să poți compensa erorile
Produse în versuri sau în proză
Dezvoltă eseuri autentice
În scenarii de valoare
Intră în dialog cu patrimoniu
Despre reverii și ascensiuni
Respiră libertăți care te inspiră
Caută o scară de valori și urcă
Intransigent la virtuți serafice.
poezie de David Boia (24 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Editare
Fii antenă parabolică
de mare efect și fidelitate
ca să poți accede spre eden
așa am recepționat cândva
un semnal de sus
atunci am luat zorile la trap
și amiezile la galop
pe șaua unui poem etern
purtat de vânturi astrale
numai așa voi putea depăși
sincopele existenței precare
cu amplă euforie
și cu sintagme ideatice
de copil sacrosant
așa voi putea lua examenul
veacurilor viitoare
numai cu ajutor îngeresc
voi putea găsi soluții viabile
pentru străbaterea
multor milenii stelare.
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când poemul răsare din inspirație ai atins maximul de poezie.
citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!