E cununia ultimului flutur...
Sub talpa toamnei a murit o frunză!
Salbaticele roze capu-și pleacă,
Abastrul cer și-a ridicat o pânză
Și-ndepartare se aude-o toacă!
O fi la mănăstirea nezidită?
Acolo niciodată nu se plânge,
Cu-n înger, liniștea e logodită
Și numai bocetul de mamă-ajunge!
E corul de călugări că e nuntă
Și ard trei zile lumânări de ceară,
Cobzarii au tăcut, doar azi nu cantă
Că frunza a pierit spre-apus de seară!
E cununia ultimului flutur
Căzut din cartea cu poemul vieții,
E nunta Ancăi cu tăcerea-n scutur
Și-n dar, îi scrie versuri toți poeții.
(În memoria unui Om, poetei Anca Maria David!)
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionica Bandrabur. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.