Editare

Fii antenă parabolică
de mare efect şi fidelitate
ca să poţi accede spre eden
aşa am recepţionat cândva
un semnal de sus
atunci am luat zorile la trap
şi amiezile la galop
pe şaua unui poem etern
purtat de vânturi astrale
numai aşa voi putea depăşi
sincopele existenţei precare
cu amplă euforie
şi cu sintagme ideatice
de copil sacrosant
aşa voi putea lua examenul
veacurilor viitoare
numai cu ajutor îngeresc
voi putea găsi soluţii viabile
pentru străbaterea
multor milenii stelare.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe faţă

Pentru noi
pământenii
şi nu numai
conştiinţa pură
ar putea fi
cel mai
puternic
atribut
conştiinţa pură
ar putea fi
şi cel
mai puternic
complement
conştiinţa pură
ar putea fi
scop în sine
dar mai ales
călăuză
după model
îngeresc
pentru noi
cei trecători.

poezie de David Boia (17 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic
Spre Eden.

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Poemul e un răsărit
Mesager perpetuu
El înfruntă
Cu succes asfinţitul
Numai că să nu apună
De nici un fel
Părtaş evident cu îngerii
Este poemul
Ar putea fi o filă
În cartea vieţii de apoi
Aidoma unei sintagme
Cu versuri sacre
Implementate de arhangheli.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea fetei

Ea reprezintă chezăşia vieţii
Poate elixirul existenţei
Accesată în mod ostentativ
Ar putea să riposteze
Rămâne o atracţie de efect
Prin domeniul ei intim
În puzderie de nuanţe
Se accede acolo mai ales greu
Când cavalerii dau năvală
Se duc instinctiv la atac
Apoi se recurge la o selecţie
Selecţia se face din instinct
Cetatea fetei orişicând
Merită cucerită aidoma
Cu flori şi devotament
Cu patos şi multă iubire
Pentru fascinaţia ei imensă
Ar fi chiar atracţia universală
Ca să poţi cuceri cetatea fetei
Mai întâi trebuie să te predai
Apoi să capitulezi în faţa ei.

poezie de David Boia (15 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut şi noi venim prea târziu la ospăţ.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părţile şi în toate felurile,
şi să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuţele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofiţerul comandant vrăjmaş,
dar şi cu gândul, cu înţelesurile noastre mai liniştite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau maşini de calculat,
pentru cei ce ne învaţă să facem unităţi industriale care să funcţioneze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutăţile şi toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmaciul

Când s-au aprins
Primele stele în univers
El a dat noi directive
Aşa că atenţie
La mersul aştrilor
Numai cei iniţiaţi
Vor putea citi în stele
Mersul vremurilor
Numai minţile luminate
De înţelepciune divină
Vor putea dezlega
Enigmele acestei lumi
Numai îngerii ne pot spune
Taina acestui univers.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Am luat inima
de pe piatră
să pot formula
poeme pur sânge
din sintagme abstracte
în febrilă fierbere
în drum spre eden
şirul de eroi trecea prelung
mai lung
decât un şir de galaxii.

poezie de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriindu-mi tristeţea

Pronia cerească mi-a luat demult soţia,
Acum mi-a răpit şi fiul.
Cei doi ochi nu-s uscaţi încă,
Inima mea îşi doreşte moartea.
Plouă şi ploaia este absorbită de pământ,
O perlă se afundă în adâncul oceanului.
Scufundă-te în mare şi poţi găsi perla,
Sapă în pământ şi vei găsi apa.
Numai oamenii se întorc la sursa primară, acolo jos.
Pentru eternitate. Ştim asta.
Mă strâng în mine – spre cine m-aş putea întoarce acum?
Emaciat, o umbră în oglindă.

poezie de Mei Yaochen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E drept că în coadă s'ar mai putea găsi praf cosmic, dar nici acest praf nu ar putea face vre'un rău Pământului. Unii astronomi ne ameninţă cu "neprevăzutul", dar ori şi când suntem la dispoziţia "neprevăzutului", nu numai în preajma sosirii cometei Halley, la 18 spre 19 mai 1910.

Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea să fiu...

aş putea să fiu un buchet
imens de flori
ce Dumnezeu l-a desenat
în mii de culori
aş putea să fiu de ieri de azi de mâine
bucata ta de pâine

aş putea să fiu o pasăre în zbor
să vin la tine când ţi-e dor
aş putea să fiu izvor cu apă rece
să-ţi fiu setea care trece

aş putea să fiu un cer senin
aş putea să fiu un surâs pe buze un suspin
născut din al tău venin

aş putea să fiu...

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-am putea...

De-am putea să fim eroi
Învingându-ne pe noi,
În ograda orişicui
S-ar găsi numai statui!

epigramă de George Corbu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vuiet

Fostele
Iubiri
Vise ideatice
Stau la rând
În studio
Aşteptând
Să fie resuscitate
Cu sârg
Să fie difuzate
Pe unde
Până când
Vine scadenţa
Cum necum
În termeni
Euforici
Prelungi
Cât veacurile
Viitoare
Tăinuite
În milenii.

poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător în viitor

Un călător de pomină,
Călare pe situaţie,
Pleacat din şaua muntelui
Taie sprînceana dealului,
Trece de cei ce bat cîmpii
Aidoma gândului versatil,
Fără putinţă de tăgadă,
Purtat de legea dorului aprins
Dă rotocoale planetei,
Apoi se despride vijelios
Srăfulgerînd Calea Lactee
Cu ascendent astral,
Mult peste imaginaţie
Depăşind în zbor lumina
Posibil să devină invizibil
Dar existent cu firea,
În sistemul său de referinţă
În goana lui terfiantă, el
Absoarbe imensitatea dură
Cu pofta lui persuasivă
În drumul spre rendez-vous
Cu viitorul mult râvnit
Un punct la infinit
Ce va putea fi atins,
Dar numai asimtotic!

poezie de David Boia (28 iulie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea

De-aş putea să te rup din cer,
De-ai putea să fii tu, steaua mea?
Să te-aşez într-un galben eter,
Să te pot privi, să te pot umbla.

De-aş putea să te cânt mereu
Într-o rapsodie fără de sfârşit,
De-ai putea din tu, să fii numai eu
Şi să nu mai pleci, să devii zenit.

De-ai putea să-mi fii nopţile târzii,
Fără să adorm, să te pot visa?
Făr' să mă trezesc, să te pot privii,
Cât te-aş mai iubi, cât te-aş mai avea?!

poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului
ţi-aş fi ultimul Dumnezeu updatat
aş putea să îţi scriu
cum e să mori
din viaţă în viaţă
sufocat de neputinţa regăsirii
pentru că respiraţiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aş putea putea
de ce nu
să îţi povestesc draga mea
cum e să te faci că eşti viu
milenii după milenii
şi ceilalţi să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îţi scriu
despre toate aceste nimicuri
şi plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a fiinţa sau nu
ar putea părea puţin ciudat
nu-i aşa
să primeşti o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
şi Poştaşul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să ştii...

aş putea să îţi scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
şi am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopote sacre
Dau zvon sui-generis
Semnal spre eden

haiku de David Boia (22 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului
ţi-aş fi ultimul Dumnezeu updatat
aş putea să îţi scriu
cum e să mori
din viaţă în viaţă
sufocat de neputinţa regăsirii
pentru că respiraţiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aş putea putea
de ce nu
să îţi povestesc draga mea
cum e să te faci că eşti viu
milenii după milenii
şi ceilalţi să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îţi scriu
despre toate aceste nimicuri
şi plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a fiinţa sau nu
ar putea părea puţin ciudat
nu-i aşa
să primeşti o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
şi Poştaşul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să ştii...
aş putea să îţi scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
şi am uitat că de fapt
noi n-am existat

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispită sacră

Fără stare
şi fără preget
m-am poziţionat
la răsărit
ca să văd splendoarea
dimineţii de apoi
caut neîncetat
în stare de extremă urgenţă
un loc plin de lumină
plus inspiraţie elocventă
şi iarăşi caut febril
un loc undeva
la răsărit de eden
de unde s-ar putea
accesa raiul îngeresc.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Haideţi cu noi la ceruri
Strigau îngerii sacrii din zbor
Şi tu şi el şi ea şi fiecare
Depăşind frecvent faze fatidice
Împliniţi porunca iubirii
Trecând peste sintagme de ură
Aplicaţi activ legea dreptăţii
Cu sentimente de înălţare
Pentru slava Celui de Sus
Implementaţi adevărul în suflet
Pentru slava voastră viitoare
Până la zenit să proiectaţi lumină
Adunaţi comori pentru suflet
Şi veţi avea acces spre eden
Cu îngerii în mod desluşit.

poezie de David Boia (17 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar putea

De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Şi luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aş mai iubi.

De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aş fi venit.

De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ţi pun acum.

De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit

De-ar putea sărutu-n noapte
Şi-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu şoapte,
Poate, poate, voi veni.

De-ar putea să fie soare
Şi lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!