"Vin acasă, mamă!"
mi-a spus copilul apoi
a plecat
anul acesta, pe douăzeci și șapte noiembrie
este al șaisprezecelea an în care
vârsta lui a rămas neatinsă
eu număr în continuare vârstele chiar dacă
de acolo, din cer, el
îmi spune să tac în plânsul meu,
cu iubire
(ar fi împlinit 28 de ani Andrei Cristian dar,...)
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
mă întrebai mirat de ce mai scriu
ți-am atins firele de argint vreme de douăzeci și șapte de ani apoi
în tăcere
am început iar și iar să împing câteva litere către tine
ai întors spatele și ai plecat
n-am plâns pentru că litere au devenit pietre au luat culori cu nuanțe diferite
mi-am închipuit că ridic un munte de răbdare
poate că jumătate e frustrare
tac și acum rostind numai pe tastatură literele
tot prind culoare iar tu
tot plecat tot plecat...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am îmbătat cu aer
de câte ori clipa mi-a oferit durere
visez și acum cercurile de apă din jurul fericirii
în care
m-am înecat
am tușit apoi
m-am bucurat de o falsă eliberare
pentru că
nodul încercărilor se desfășura în continuare
am văzut cum tălpile răspundeau inimii
ridicând mâinilor cruci care
le întorceau palmele spre cer și atunci
limba buzele ochii
cereau în rugă îndurare
și acum cer
au rămas desenatori profesioniști ai unei vieți
în care
filele nu cad, oamenii rămân în scaunele lor
în jurul unei mese ținute în taina inimii
în fiecare seară
prin mine
atunci
se plimbă orbii cu toate cârjele pământului
pe care
le aud
ca într-un cântec cu un singur ton
e un tropot de armăsari
mi-a spus tata că sunt gândurile
neliniștirii mele
l-am ascultat cuminte și-am început
să-i domesticesc vorbindu-le
nu mă ascultă. eu repet întruna
până când
se va îndura Dumnezeu
să mă adune în palma Sa
pentru o veșnicie
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnia
sunt insomnia propriului timp
chiar dacă
ilizibil fiind
sau poate chiar inexistent
lasă urme de ceară
pe crucea numelui meu
în care
literele alcătuiesc
geometria unui spin
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am trimis și anul acesta, ca și anul trecut, ca în toți anii, cea mai frumoasă zambilă pe care mi-a dăruit-o primăvara. Iar în luna mai, când s-au împlinit anii de când a plecat dintre noi, i-am descărcat pe mormânt, ca în fiecare an, tot liliacul grădinii mele.
Otilia Cazimir în Scrisoare către o prietenă - Dor de Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar * * *
când te-ai născut era soare
când ai venit acasă
a nins
când ai plecat
înserarea își întindea brațele
să mă spânzure pe eșafodul singurătății
atât să rămână din povestea ta, copile?
atât mi-a rămas din galopul nebun al inimii tale
din bucuria bătătilor tale în porțile uterului?
atât mi-a rămas să aștept
din toată acea nebunie a fericirii de a fi mamă?
absurd îmi pare totul acum și totuși
merg mai departe către niciunde
zâmbind amintirilor
când nu mai ești
nimicul își întinde
odată cu înserarea
brațele
să mă declare
absolutul vinovat al neputinței umane
pot accepta
la suprafața formei în care mă agit inutil
dincolo de formă
rămân același tropot de neputință
în durere
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Existențial sunt în continuare nedumerit
convins că m-a adus barza
priveam cu dragoste din balcon cuibul
așezat strategic într-un stâlp de lemn
iar zborul lor îmi era cunoscut
aproape că m-aș fi aruncat în gol de la etajul 7
dacă tatăl meu nu mi-ar fi spus răstit
ceaușescu e tatăl tău
și nu trebuie să dai precum el din mâini
până la urmă chiar o să zbori
după ce mama mi-a zis că sunt copilul cerului
că dumnezeu e singurul meu tată
am auzit de darwin și teoria evoluționistă
apoi ea a plecat prea devreme la El
și m-am înscris la cercul de ateism
să dezleg misterul materialismului dialectic
iată că statul nu mai clocește oul lui columb
dar sunt în continuare lipsit de orizont
iar după ce dumnezeu a făcut cerul și pământul
(în sfârșit au fost de acord într-o ședință și cu asta)
se spune că de restul s-au ocupat chinezii
fără să mai ceară nimănui licență
nici măcar lui dracu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ramas doar...
Ai crezut
că viața a uitat,
pe colțul mesei,
sufletul meu,
dar pentru tine.
Absent,
l-ai luat în palme.
Miez rămas
din felia de pâine
elegant tăiată,
ovală chiar,
pentru ospățul
indiferenței...
L-ai modelat rotund,
uitând
de finețea mișcărilor.
Nepriceput,
l-ai sfărâmat pierzând,
firimitura
nespusei iubiri.
Privești acum,
în vidul de trăiri.
Mă cauți...
Am plecat de mult.
Inutil gest
rămas suspendat,
între două drumuri...
Vezi!
Poate găsești
fărâma de prietenie
agățată timid,
de trecut.
Mai amară,
mai rece,
mucegaiul cuvintelor
golite de sensurile,
adevăratei iubiri.
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că "Ziua Judecății de Apoi" este supusă numărului 7 și că ea survine după șapte ore, șapte zile, șapte săptămâni, șapte luni, șapte ani. Poate chiar să survină peste 7 minute. Atunci plătești datoria karmică; amenda pentru încălcarea Legii.
Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reușită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Complete Game of Life and How to Play it : The Classic Text with Commentary Study Questions Action Items and Much More" de Florence Scovel Shinn este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Shelley: Mă dau afară?
Marvin: Poate că are legătură cu vârsta ta.
Shelley: Dar am douăzeci și șapte de ani!
Marvin: Dar douăzeci și șapte de ani sunt echivalentul a cincizeci și nouă în cazul unui iepuraș Playboy.
replici din filmul artistic Iepurașul casei
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceai încropit
să-mi lași aprinsă candela pe masa
sub care umbră-ngenunchiată-
am adormit.
scriam o literă subțire...
gând-ul încet încet m-a părăsit.
am luat atunci cuțitul de pe cana,
în care ceaiul a rămas neîncropit.
cu abur și durere, neguri aspre,
cuvânt cu litere mai groase-
am scrijelit.
a văzut tata
masa și cristalul,
lăsat cuminte sprijinit de zid,
cum a-nmulțit lucirea-i sinuoasă...
oglinda
în imagini strâmbe-a amuțit.
m-am revăzut în ani
mergând agale,
pe-alei
în toamna nașterii de firi...
naive umbre
rătăcite-n jungla omenească
beau ceaiul. e amar.
acum e încropit...
cuvântul a rămas
acolo unde gândul,
mâna mi-a purtat către cuțit.
tăblia-ascunsă-a mesei
încă tace.
mângâi în liniște deplină,
acel cuvânt prea rar descris umanului...
cel scrijelit...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coroana de-azur
Copilul din mine ar vrea să alerge
Spre norii de foc ai iubirii rotunde
Copilul din mine a uitat să respire
Din seva de gând a tăcerilor blânde
Copilul din mine plânge-a durere
Speranța atinge cu fruntea și clipa
Se-apropie floare de crin să-l aline
Esențe curg râu de lumină oglindă
Copilul din mine privește în hăuri
Un punct luminos îl desparte de aer
S-arunce-n pământ doar pumnul de stele?
S-adune în palme raza firii s-o crească?
Simt aer, lumină cascadă de zâmbet
Un cerc de lumină mă-nvăluie tandru,
Simt ace de gheață spărgând infinitul
Coroană de-azur se-mplinește spirala
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce joc, Doamne! ce joc!
forme geometrice haotic lăsate să cadă
în centrul unui creier pe care-l poartă omul
iubire și ură
bucurie și tristețe
flux reflux
și pasărea care plutește deasupra umbrelor
acoperindu-le neîncetat
cu viață
rostogolite de ape
pietrele intră în joc
odată cu umbra Mâinilor Tale
în deplină rugăciune care,
îți slăvește Numele
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva versuri neindexate
Mi-am mângâiat
soția în mare grabă
dar tot am pierdut
douăzeci și opt de lei
apoi
de șapte lei
am contemplat cerul
albastru ca o sută
în sfârșit
mi-am alintat copilul
preț de zece minute
ceea ce mi-a adus un prejudiciu
de doisprezece lei și cincizeci de bani
cu siguranță
viața ne-ar pricinui
incalculabile pierderi
dacă din fericire
nu am trăi atât de puțin.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Am vârsta ta pentru că te aștept de atâta vreme și tu ai vârsta mea, pentru că inima îți e plină de dragoste ca și a mea.
citat clasic din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urma șarpelui pe cărarea albă
cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
și ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic
oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
și a muri ca un copac
pe verticala așteptărilor copilului
așa că
deschid larg porțile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine
la fel ca o fântână cu șapte inele
solia golește de sine orbitele goale ale degetelor
apoi
Totul
se umple
cu Dumnezeu
orbitele goale ale degetelor se cuprind
și cuprind
icoana cuvântului dintâi
Mama,
uite cum se aprind candelele mărunte
singure!
spune copila
ceva mai târziu femeia
cu ochii din cărbunele prezentului
într-un acum promis a ne fi
iubire
mama răspunde copilei
fără credință totul e nimic
sau urma șarpelui pe cărarea albă a bucuriei de a fi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fără căpătâi
omul acela pare atât de îngust încât
mă întreb
unde ar mai avea loc să bată
o inimă
gogyohka de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incandescentă
lacrima lui Dumnezeu
mă înfioară
uneori devine atât de incandescentă
încât
ajung să rup din mine ploile
pentru a o domoli
copilul cu ochii din culorile vieții
se furișează în gânduri
le destramă unul câte unul până devin
o singură sferă
sfera timpului sfera pasului
sfera devenirii în care
rătăcesc odată cu lacrima lui Dumnezeu
pentru a-mi regăsi centrul
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conflict interior
E tare gheața, știu și nu ne este bine,
E tare gheața, știu n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig: Par proștilor puternic.
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau cel puțin naiv încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv și nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!
Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!
Așa că, mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm...
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebată ce crede că înseamnă să primească o palmă peste fund, orice femeie răspunde că acesta e un gest vulgar, inacceptabil. După un minut de gândire, se corectează și spune: Depinde cine este cel care mi-o dă!
Cristian Andrei în Cine m-a făcut femeie?
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzați că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ți-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând dorești; sunt la dispoziția ta!
Lucian: Dar nu mi-ați spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauți. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, stați liniștit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noștri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Știu, am înțeles; dar nu s-ar putea să mă scăpați de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu mașina dumneavoastră, deci, ce-aș putea păți? În plus, aș dori s-o conduc pe domnișoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca și cei doi body-guarzi repartizați ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceți?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde ești acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai așteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau niște telefoane, apoi vei putea pleca liniștit cu domnișoara; nu veți mai fi însoțiți în seara asta. Ești mulțumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulțumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!