Existențial sunt în continuare nedumerit
convins că m-a adus barza
priveam cu dragoste din balcon cuibul
așezat strategic într-un stâlp de lemn
iar zborul lor îmi era cunoscut
aproape că m-aș fi aruncat în gol de la etajul 7
dacă tatăl meu nu mi-ar fi spus răstit
ceaușescu e tatăl tău
și nu trebuie să dai precum el din mâini
până la urmă chiar o să zbori
după ce mama mi-a zis că sunt copilul cerului
că dumnezeu e singurul meu tată
am auzit de darwin și teoria evoluționistă
apoi ea a plecat prea devreme la El
și m-am înscris la cercul de ateism
să dezleg misterul materialismului dialectic
iată că statul nu mai clocește oul lui columb
dar sunt în continuare lipsit de orizont
iar după ce dumnezeu a făcut cerul și pământul
(în sfârșit au fost de acord într-o ședință și cu asta)
se spune că de restul s-au ocupat chinezii
fără să mai ceară nimănui licență
nici măcar lui dracu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre draci
- poezii despre tată
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.