Minima oglindire

sânge grăind
pe limba visării
tăceri
înţelesuri dorm
aeriform
drum de ieri

nicăieri
tu mă vinzi
(de amor
grai de zbor)
în oglinzi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra noastră apele de treceri

Ştii bine, femeie, mirările nu ni se albesc
dincolo de lutul acesta
ronţăit în gingii de păcat,
dragostea-i bătrână, i-au căzut dinţii..
Prin carii de clipă-i privim cu elogiu
limba de şoaptă-n iubind
pe-aceeaşi limbă grăind
în piept orologiu...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu râde citind înainte

[voiculesciană]

Îţi vizitează ochii tristeţi de ploi mărunte,
Pe aurul zâmbirii argintul lor îşi lasă...
Ce diavol, Doamne,-i clipa ce pacea ne apasă,
Sisifică-i secunda suind-o iar în munte...
Dar când se va preface şi azi în amintire
Şi mâine-a fi de păsări în viaţă singur cânt
În vieţuire noaptea s-o soarbă din potire
Vei şti atunci în sânge un drum ce-i timp înfrânt.
În imnul nefiinţei de Sus enigme-n tot
Luci-vor pe-a ta carne cu zborul în ruine
Aeriform cuvinte din taniţe le scot
Şi iată! Veşnicia în moartea noastră vine...
În rest aceleaşi umbre, fântâni ce-s de lumină
Când lor te-alegi pe cale, înmiresmată-n vină...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Twilight
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenciar ideatic

E frica păsării să nu mai zboare
iar îngerul cu umbra lui se bate...
Din respirări mirarea ne străbate
aeriform amorul să coboare.

Pe chipul tău enigme ţii şi poate
vei deveni-n distanţei ierni o floare
pe geam la Dumnezeu, când nu mai doare
fiinţa, lut în negrele capoate.

Scăldaţi în apa dulce de mistere
cu întrebarea cea mireasă-n gând
ne este-n sânge strigătul negând
a noastre existenţe austere.

Mai trece vis, în viaţă făurind
din bezna grea de cuget hram jelind

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din o lacrimă pe cer

îmi e din soare şoaptă ignifugă
iar luna-n noapte reazemă pereţii
în a nefi, biserică a vieţii
îmi stai zidită-n mici bucăţi de rugă

din şarpe-n măr tocmită-n taina ceţii
în văzul minţii lenea te subjugă,
la dumnezei de mâine iarăşi slugă
pe nins cu sânge unde-au scris poeţii

te ştiu din zarva umbrei, nălucindă
pe strâmte spaţii, scurse-n nicăieri,
icoana coastei mele din oglindă

în stih flămândele învăpăieri
aveau o linişte de timp, să-ntindă
pe cer o lacrimă-nvelind tăceri

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de tine

a noapte
calea mi se urcă pe umbre
din omida amurgului de tine
zboară întunericul singurătăţii
la mormântul iubirii vin
amintiri cu înţelesuri stelare
şoptind
în lumânări lui departe

altfel
era acelaşi drum fumegând
de praf de zăpadă
în iarna suită pe trup de pământ
doar atât
că fără tine

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu nimicuri

Pe zbor se sprijină imens de clipe
din larva unui astăzi mâine iese,
un fluture-n văzduhuri ne-nţelese
pe-adânc de ieri statui tăceri să ţipe.

De tot amorul liniştea se-alese
dormind pe fum de-a vremurilor pipe,
sub ceaţa cea umplută cu risipe
belşug e-n umbre-n ochi delicatese.

În mine taină iarăşi te-ntrupează,
în văz ţi se-oglindeşte Domnul, dă-I
Icoana către locuiri de rază.

ci îngeri beţi străbat în Rai odăi
şi-n glii crepusculare-oficiază
o dimineaţă-n jertfă de văpăi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Love
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Spre mâine-n întrebărilor cocoaşă
Erau de umbre jocuri, teatru-n clipe
Era prin sânge-a fi, în glii să ţipe
Şi o beţie-n pietre, uriaşă.

Grădini în minţi ivind de gând tulipe,
Tu strigi tăceri hârtiei, pe cămaşă...
Aşa, la vorbă miez în rost te-nfaşă
Să-mi tălmăceşti în fum de rugă-n pipe.

Fierbinte taină te ducea alături
De nunta cu inel de plumb topit
Şi-n liniştea cuvântului cioplit
De celuloză iar vuiau omături.

Grăind neauzit în albe locuri
Enigme duci în şa de echivocuri...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşirând cuvinte goale

(sonet epigonic)

pustiu de tine creşte-n arbori sferici,
au poamele-ntr-o linişte năucă,
zidind ruine, Ană, dor m-apucă
să ies din burţi de peşte în biserici.

vopsit în bezne-i drum să mă seducă,
dimensiuni de patru-n vise serici,
te recunosc a depărtare clerici
clădită în peretele de ducă.

în plai picior spre raiul gurii merge
s-ajungă duhul tot la jar enorm
de unde pasărea de stins se şterge.

iar chipul încă-n ape îmi adorm
şi-auzul la izvoare-aştern pe cerge,
beţie-n susur, preţ aeriform...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Apollo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai tot mai cosmică

erai tot mai cosmică,
se vede, te adânceşte lumina,
umbra deja
ţi se întinde pe grumazul munţilor
de acolo nicăieri necăzând,
prăbuşirea ta e o suire...
pe chipul tău (cel cu rânjet de frumuseţe)
se apleacă noaptea părului de cerneală
şuviţe de-ntuneric acolo scriu,
peniţe lungi de nălucă,
marginile existenţei de a fi fără trup
eres, femeie, dumnezeie
încuiată-n altar de idee...
sanctificarea mizantropiei,
unsoare de blestem îţi mânjea gura
pângărind încă sărutul...
pe limba acelui grai însă vremea
îţi linge buzele pofticioasă
de dragoste şi pâine de casă,
vinul acrişor o ţâră
parcă mai pe omeneşte
în ocări se vâră...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de noapte

Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.

Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n linişti se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.

A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al şoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...

Că şi poeţii Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezemând lumina

grădini de gând au flori de înţelesuri
parfumul de cunoaşteri ce emană
şi clipa-i vis de trecere umană
şi ruga-i zămislire de eresuri.

sub joc de stele-i soarta ta sărmană
în cântec mic, jelanie de presuri
la vreme de-a enigmelor culesuri
rodind tăceri în noaptea cea din rană.

pe căi spre culmi de adevăruri ninse
în raţiuni ai mai încărunţit,
în tine timpul verdele îşi stinse.

aşa că te întreb amănunţit
de zboru-n care Dumnezeu te-atinse
de-ai rezemat lumina de-asfinţit.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Tornada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix cu lebădă

Din amintiri vopsite în lumină
Renaşti ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te aşezi în rană şi cuvinte
Şi-alint ţi-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleaşi vorbe am ebrietăţi
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăţi
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muţie, stih bucăţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către nicăieri

Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori şi plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimic
Şi de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,
Uşor de străbătut şi poate,
Ce ţie-ţi pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiut
Să se pietrifice cu moarte
Şi-arar pustiu, şi-ades tăcut.
A mers cu viaţa mai departe.

Din mii de drumuri numai eu
Mai ştiu ce-nseamnă şi odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-şi găsească tihna.

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admis sub ruine

Tu alergândă-mi eşti în vis pe-alee
Şi respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopţi pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...

O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verşi, lactee
Când Domnul haina vremii îşi încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...

Plăpândă-n duh exişti pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...

În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojiţe-s spânzurat de grinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra

e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneşe mai fac prinsoare
furiş de nor de-acoperă iar astrul.

din lacrimă pe-obraz îţi curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.

ades privirea-n tine mi se-nfige
şi duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.

când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnagii

când îmi zâmbeşti mi se întâmplă aurul
afund argintului tristeţii mele

zidindu-ţi absenţe în odaia pentru doi
urma ta e o tăcere
şi-un diamant scos din stâncă

piatra de a fi
Sisif nu o urcă decât o singură dată

pe vârful muntelui existenţei
dorm oameni fără de sânge

putrefact se declină în carne logica nefiinţei...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în zori

E clipa-n zori, lumina ne începe
Iar Dumnezeu seninul plouă-n slavă
Un zâmbet porţi în trist de stea suavă
Femeie-aceeaşi ce-mi eşti munte-n stepe.

La gând de rost am ţintuit potcoavă,
Sub pas de cuget chinul se concepe...
Ascult la muzica visării de pe
Ecoul de eternitate, Avă...

Părinte, Coasta-n năluciri mă-neacă,
Feroce e mirării rezumat,
Puţin de întrebare-nfiptă-n teacă.

Dimensiuni eresuri la pătrat
Trandafiriu înţeapă, vremea treacă
Un duh din sânge leneş deshumat.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte către zi

mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta şi umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.

la uşa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înţelesuri de rugină
de ou cu miez în şoaptă întrebate.

şi-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanţe-n vămi de karme
iubirea ta în braţe îmi adoarme
sub piele-ţi beau albastrul tot din sânge.

pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei ştiute.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pas de zbor

lumină beau, străjer în ape sure
şi adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseţii tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunţeşti,
prin lume-mi eşti destin şi testament,
al zămislirii dulce element
şi piatră de înmormântare-mi eşti.

genuni deasupra leneş se deschid,
păşim în cer tiptil şi-n zbor lichid.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Kalu
Comentează! | Votează! | Copiază!