* * *
câte chipuri străine vor înnopta pe fețele noastre
și câte curcubeie ne vor separa
de acum înainte?
vom mulțumi orgoliilor
pentru cât ne-au disprețuit
surâsurile și inimile pregătite de lumină?
am făcut bine?
suntem oare liberi atunci când
ne blestemăm cu lacrimi perfecte?
oprește-mi carnea te rog
sângele meu nu mai are direcție
s-a oprit în dragostea de tine
și a amorțit
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.