Cele două nave porniră spre solul planetei, ambele în acelaşi timp, "Vulturul" fiind încă tractat de "Pacifis". Fiind însă vorba despre aterizare, puţin ajutor din partea navei "Vulturul" era necesar, de aceea unchiul Pavel trecuse la pilotaj. Nis se descurca perfect; chiar era un bun pilot, cum bine remarcase "şeful". Pe suprafaţa planetei tocmai se lumina de ziuă. La bordul celor două nave, toate ceasurile indicau 11.45, deci, vor atinge suprafaţa planetei la miezul zilei, după ora terestră. În acea dimineaţă, localnicii vor fi treziţi de zgomotul produs de motoarele celor două nave, care coborau neinvitate pe planeta lor. Dacă se vor speria sau nu, rămânea de văzut. Oricum, surpriza lor va fi mare, descoperind cu ce se alegeau: vizitatori nepoftiţi, sosiţi din spaţiu... La 11.55, "Pacifis" se opri pe suprafaţa planetei, urmată, la numai câteva secunde, de "Vulturul". Era marţi, 28 iunie, o altă dată importantă, numai demnă de reţinut, pentru membrii echipajului. Ajunseseră, fără a fi dorit, pe suprafaţa unei planete necunoscute. Erau, poate, la fel de speriaţi ca şi localnicii care se treziseră în zgomotele puternice, produse de aterizare. Iarba se arsese de jur împrejurul celor două nave; sistemul de răcire intrase automat în funcţiune, pentru a stinge instantaneu incendiul provocat de oprirea motoarelor.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se strânseseră toţi în faţa navei albastre, rămânând pe loc, în noroiul care se formase datorită sistemului de răcire, activat automat, după aterizare, pentru a stinge incendiul provocat de motoarele celor două nave; ar fi trebuit să se aştepte la noroi, nu să fie surprinşi de prezenţa acestuia, doar nu aterizaseră pe o platformă de curând asfaltată, sau acoperită de materialul cel alb, imaculat, de pe Proxima... Şi totuşi, fuseseră surprinşi nepregătiţi...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staţinau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puţin. Nuria îşi dădu jos ochelarii primiţi de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spaţiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezenţa ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezenţa celor două nave spaţiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practic, nu aveau prea multe de văzut, nu era ceva deosebit, totul fiind pustiu; roci, stânci golaşe, fără vegetaţie sau vieţuitoare. Părea la fel de pustiu ca şi pe suprafaţa planetei, această senzaţie, de pustietate, domnind peste tot. Dar nu era neplăcut. Aerul, care pe măsură ce urcau, devenea din ce în ce mai puţin alb, aproape incolor, era la fel de curat, de proaspăt, de purificat, ca şi în oricare alt loc de pe suprafaţa planetei gazdă. Le dădea o senzaţie plăcută de prospeţime; era îmbietor, ceea ce le facilita oarecum urcuşul.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă şi mai şi decât pe suprafaţa planetei Proxima, unde puteau măcar ieşi prin marele oraş de sub cupolă, mare cât o emisferă terestră, sau plimba pe suprafaţa albă şi pustie a imensei planete, prin aerul cel dens şi alb... Parcă le lipseau toate astea. Dar încercau să nu se gândească; nu avea rost să se indispună cu astfel de gânduri. Erau tot ei, împreună, în marea lor familie, înţelegându-se cât de bine se putea, fără certuri sau supărări inutile, asta, bineînţeles şi datorită comandantului lor. Iar zilele treceau, una după alta, nu grăbindu-se, ci în mod normal, rapotat metodelor de măsurare cunoscute celor de pe Terra. Aşa că ei se raportau calendarului lor, cu zile, nopţi, săptămâni, luni, ani, care treceau, nu în sens invers...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reuşit să obţin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu ştiu... Cert este că am reuşit. Şi nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spaţiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Ştii, discuţia aceea cu dom' director, despre care ţi-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuţie. Şi cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviinţă să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spaţială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul şi nava "Vulturul". Mă întrebam totuşi ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuţia avută atunci cu dom' director şi m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spaţială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca şi în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită şi programată pentru o misiune de o importanţă deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povesteşti?
Lucian: Ba da, imediat...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri, 24 iunie 2095. La ora 04.00 dimineaţa, extenuaţi, în sfârşit, se retraseră în rezervele lor, pentru a se odihni, lăsând ambele nave în grija celor doi roboţi şi a pilotului automat; ei nu mai puteau rezista. Dacă până la acea dată totul decursese normal, în favoarea lor, de vreo câtva timp, totul o luase razna, mai-mai decât pe Proxima... Avuseseră parte de câteva aventuri nedorite, care îi solicitase pe toţi, la maxim... La început, asteroizii, apoi ciudata planetă, "gaura neagră"... Totul era ciudat şi dificil; dificil de înţeles, de aprobat, chiar şi faptul că acum se îndreptau, cu viteză maximă, deşi tractau nava "Vulturul", spre o altă planetă stranie, una cu o civilizaţie aflată în stadiul de început, nu una avansată, o planetă unde să încerce să-şi refacă toate rezervele de combustibil şi de energie, fiindcă, forţând la maxim posibilităţile navei albastre, rezervele se vor epuiza în scurt timp...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi pregăti rapid un ceai aromat, fierbinte, puţin îndulcit, pe care-l bău, savurându-l în tihnă, apoi ieşi pe suprafaţa albă a planetei, ca să se împrospăteze. Ştia că aerul de afară îi va face bine, îl va înviora; aerul acela alb, atât de curat, de îmbietor... O mică plimbare îi va fi de folos, după cum se gândea el, deci ieşi afară, pe suprafaţa albă, imaculată a planetei şi nu regretă hotărârea luată. Aerul alb, dens, neuniform, îl înconjură inevitabil. Era atât de plăcut să simtă cum îl trage în piept, cum îi pătrunde în organism, invadând benefic fiecare celulă a corpului său, purificându-l parcă; cu adevărat o gură de aer curat. Se simţi relaxat, revigorat.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar cei aflaţi pe spaţioport? Oare nici pe ei nu i-a afectat cu nimic zgomotul produs de artificiile noastre?
Sonya: Nu, nu-ţi face griji inutile! Cu siguranţă că au văzut şi ei totul şi probabil că le-a plăcut, însă nici ei nu puteau fi afectaţi de zgomotul artificiilor voastre.
Lucian: Cum aşa? Spaţioportul nu se află sub cupolă şi nu-i nici chiar atât de departe de nava noastră.
Sonya: Aşa e, însă atât clădirile, cât şi navele spaţiale aflate pe spaţioport sunt protejate fonic, deci, nici cei aflaţi acolo n-au auzit nimic.
Lucian: Aşa, deci... Dar dacă am presupune că unii dintre localnici ar fi rămas pe suprafaţa planetei, în afara clădirilor sau navelor de pe spaţioport, îmbrăcaţi în acele costume de protecţie?
Sonya: Nici ei n-ar fi auzit absolut nimic.
Lucian: Nimic?! Cum aşa? Să nu-mi spui că şi ei ar fi protejaţi fonic...
Sonya: Ba da, întocmai! Costumele pe care suntem nevoiţi să le purtăm când ne aflăm pe suprafaţa planetei, în aer liber, nu ne protejează doar împotriva dantoniului, ci şi a zgomotelor neplăcute.
Lucian: Grozav! M-am lămurit, n-am ce zice...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, urcă treptele spre camera lui. Avea nevoie de puţină odihnă; avusese parte de destule peripeţii în acea noapte. Poate nu trecuse el prin mai multe decât geneticianul, dar tot se simţea obosit (normal, după atâta dans la discotecă), deci avea nevoie să-şi refacă forţele, mai ales că începea o nouă săptămână, ultima săptămână întreagă pe care o petreceau încă acasă, pe suprafaţa planetei albastre, Terra...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dat fiind că poziţia navei încă permitea legătura cu cei de acasă, iată că, o dată ce scăpaseră de interferenţe, aceasta se restabili, atât audio, cât şi video. Pe monitorul computerului principal de la bordul navei (care era computerul informaticianului Mihai) apăru o imagine binecunoscută celor şapte tineri: aceea a cabinetului domnului director Traian Simionescu. În acea încăpere se aflau 17 persoane: părinţii celor din echipaj, directorul Institutului, instructorul echipajului şi preşedintele ţării. Pe puntea principală a navei "Pacifis" răsună glasul directorului, clar, puternic, impunător, aşa cum îl cunoşteau şi ei...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian era şi el mulţumit de rezultatul maxim obţinut de Lia, iar chipul lui plăcut fu luminat de o bucurie greu de explicat pentru el însuşi, încordarea care-l stăpânise până atunci degajându-se dintr-o dată, ca un abur efemer, ce se amestecase brusc cu restul aerului, devenind imposibil de localizat. Teama că ea ar rămâne pe suprafaţa planetei albastre, în timp ce el pleca departe, îi dispăruse instantaneu, în momentul în care văzuse nota acordată de computer şi avea o certitudine de netăgăduit: Dorinţa lui arzătoare i se îndeplinise; Lia îi devenise, indiscutabil, colegă, chiar din acel moment, în ciuda celor cinci teste extrem de dificile pe care el le alcătuise special pentru ea, pe departe cele mai dificile dintre toate care le reveniseră celorlalţi candidaţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astrul central Alfa răsărise de mult, luminând puternic totul, aşa că stinseră lanternele de cum se apropiară de ieşirea din peşteră, iar cei doi roboţi le adunară pe toate cu grijă, aşezându-le la locul lor. Se aflau la o altitudine la care dantoniul era încă prezent, însă într-o concentraţie mai mică, de aceea nu influenţa foarte mult atmosfera, care era mai puţin albă şi nu atât de mată ca la suprafaţa planetei.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Domnul To Kuny se numeşte... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce eşti sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar şi în alte zile, am fost la marele supercomputer şi am avut o "conversaţie" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu şi supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aş crede! Poate Mihăiţă, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ţi se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că şi mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopţii, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ţi-aş putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afişat acest mesaj: "Pe suprafaţa Proximei a sosit o navă spaţială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susţinut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reuşit să aflu şi alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Şi era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afişeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu iniţialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Şi singura informaţie utilă pe care am mai reuşit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar şi până la acea distanţă. Acum însă, parcă pălea în faţa măreţiei lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puţin să fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; aşa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte tineri porniseră în marea aventură a vieţii lor: misiunea spaţială spre planeta Proxima. Părinţii lor, trişti şi îngânduraţi, încă se aflau în Institut, în cabinetul directorului, împreună cu acesta şi cu instructorul echipajului, profesorul Eugen Manea. Toţi aşteptau nerăbdători restabilirea legăturii cu nava albastră, însă aceasta întârzia... Între timp, "Pacifis" ajunsese deja pe o orbită lunară; drumul până la satelitul natural al Terrei îi luase navei albastre doar câteva minute, deşi nu trecuse încă la viteze foarte mari (deocamdată, până la ieşirea din sistemul solar, se deplasa cu viteze mici). În faţă se vedea Luna, aşa cum o cunoşteau foarte bine cei şapte tineri, toţi astronomi. Însă imaginea încă era dominată de Terra, planeta albastră, deocamdată, destul de apropiată. Satelitul natural al Pământului... Nimic nou de descoperit pe suprafaţa cicatrizată a Lunii...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Da, normal. Şi deşi am încredere deplină în tine, pentru a înlătura orice suspiciuni în ceea ce te priveşte şi pentru a mă asigura că nu mă înşel în privinţa ta, te-am verificat totuşi şi pe tine. Am urmărit înregistrările din momentul în care colega ta cea blondă a ajuns la bordul navei voastre.
Lucian: Aţi urmărit înregistrările?! De la bordul navei noastre, "Pacifis"?! Un moment! Mi s-a spus clar că ceea ce se petrece în interiorul "Pacifis"-ului nu poate fi urmărit de aparatura existentă pe planeta dumneavoastră!
To Kuny: Nu, comandante! Sigur ai înţeles tu greşit! Cu aparatura noastră putem urmări orice, oricând! Ţi s-a spus doar că locuitorii Proximei nu sunt chiar atât de indiscreţi încât să vă urmărească până şi în interiorul propriei voastre nave. Aveţi dreptul la intimitate... Însă în situaţii de excepţie, cum a fost aceasta, cel puţin eu îmi pot permite să încalc această regulă. Crezi că am procedat greşit?
Lucian: Nu, deloc... Înţeleg că doreaţi să vă convingeţi de corectitudinea mea, mai ales că era vorba despre fiul dumneavoastră.
To Kuny: Şi m-am convins, o dată în plus, dacă mai era necesar. De acum încolo, n-am să te mai verific niciodată, comandante! Pentru că am deplină încredere în tine, băiete! Ţi-ai câştigat-o pe bună dreptate. Deci, am să te cred pe cuvânt oricând, indiferent despre ce ar fi vorba; nu va mai fi nevoie de nici un fel de dovezi!
Lucian: Vă mulţumesc, domnule!
To Kuny: N-ai pentru ce, băiete! Şi tot pentru că eşti demn de încredere, nu regret nici faptul că ţi-am acordat prietenia mea, pe care, sincer, o meriţi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi dacă vom întârzia; deci, nu vom sosi nici până în ianuarie 2101?
Traian: În acest caz, chiar ar fi problematic şi doream să vă vorbesc şi despre o asemenea posibilitate. Deci, dacă nu veţi sosi până pe data de 27 ianuarie 2101, nu numai că se vor sista plăţile spre conturile voastre, asta n-ar constitui nici un dezastru, doar v-aţi putea restabili financiar oricând v-aţi întoarce... Mai neplăcută ar fi întârzierea nepermisă în sine, cât şi faptul că ziua imediat următoare, 28 ianuarie 2101, toate sumele strânse în bancă în aceste conturi, pe numele voastre, vor fi scoase, cu acordul părinţilor voştri, iar toţi banii astfel rezultaţi vor fi utilizaţi în scopul organizării unei misiuni cu echipaj, o misiune organizată cu scopul clar de a vă căuta pe voi, deci, o misiune pornită spre Proxima, pe urmele voastre, a cărei dată de plecare va fi 28 ianuarie 2101.
Nistor: Poftim?! Adică aţi trimite un echipaj tot spre Proxima, pe acelaşi traseu, în căutarea noastră?
Traian: Evident, da, fără a mai sta pe gânduri!
Alex: Cu ce navă?
Traian: Dacă la ora actuală, "Pacifis" este unica navă ce poate face faţă unei asemenea călătorii, în 15 ani de acum încolo, se va putea construi o alta aptă pentru o asemenea misiune; vouă v-a luat doar 3 ani pentru a o realiza; se vor găsi şi fondurile necesare construcţiei unei nave cu posibilităţile "Pacifis"-ului... Cât despre fondurile necesare pentru plecarea într-o astfel de misiune de salvare, acestea ar fi asigurate din banii voştri, strânşi în banca Institutului de-a lungul celor 15 ani, dar ar fi de preferat să nu se ajungă în situaţia de a organiza acea misiune; sper să sosiţi înainte de acea dată.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pacifis" staţiona pe orbita planetei roşii, Marte; de fapt, impropiu spus că staţiona, pentru că nu stătea în loc, ci, asemenea celor doi sateliţi naturali, Phobos şi Deimos, se învârtea în jurul planetei roşii. Marte – planeta în jurul căreia se născuseră cele mai fanteziste idei, planeta care inspirase atâtea generaţii de scriitori SF sau scenarişti de filme al acestui gen, alimentându-le imaginaţia prin surprinzătoarea-i şi enigmatica apariţie – se afla acum atât de aproape de ei. Terra deja era doar un alt punct gălbui, luminos, pe firmamentul întunecat al spaţiului... Marte era în faţa lor, iar în apropiere, Phobos şi Deimos, micuţi şi diformi, semănând mai mult a cartofi decât a sfere; prăfuiţi, inospitalieri, întunecoşi, cu o formă neregulată. Phobos, aflat la numai 6000 km faţă de Marte, cu un crater, Stickney, cu un diametru de vreo 5 km. Ce imagini neobişnuite pentru ochii membrilor echipajului. Aproape că uitaseră de micul lor incident, orbiţi de prezenţa "zeului războiului, Marte", însoţit de fiii săi, Phobos (Spaima) şi Deimos (Teroarea)... Dar nu uitaseră în totalitate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentan, Lucian o oprise pe Lia din povestirile ei mitologice, dar nu pentru foarte mult timp. Deocamdată, restabiliseră legătura cu Terra şi se bucurau să-şi revadă părinţii, cât şi pe director sau pe profesorul-instructor Manea; se îndepărtau de Terra, din ce în ce mai mult, dar legătura "acasă" era încă posibilă, tocmai de aceea nu întâmpinaseră greutăţi în această nouă încercare de contactare a celor de "acasă": imaginea era foarte clară, iar de auzit, se auzea perfect, fără interferenţe sau intermitenţe. La întrebarea directorului "Unde vă aflaţi acum?", cei şapte tineri, ca răspuns, încadrară în imagine planeta de un albastru-verzui, ca ai ochilor geografului; toţi cei prezenţi în cabinetul directorului înţeleseră rapid că era vorba despre planeta Uranus, deci, nu mai era mult până ce "Pacifis" va părăsi sistemul solar şi implicit, până la ultima legătură cu Terra... De abia după aceea urma cu adevărat despărţirea, pentru următorii ani, cel puţin 13... Deocamdată însă, vorbeau cu părinţii lor, aceasta fiind una dintre ultimele convorbiri cu Terra; discuţia era cam dificilă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserarea era, ca de obicei, extraordinară, dar aici, la această înălţime, parcă era şi mai deosebită. În sus, cerul senin cuprins de o mulţime de culori specifice înserării, iar în jos albul impenetrabil al atmosferei încărcate de dantoniu, prin care nu se zărea nimic. Desigur, lipsea strălucirea produsă de materialul alb cu care era pavată suprafaţa planetei, pe munţi materialul fiind inexistent, dar acest lucru nu scădea din frumuseţea peisajului.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!