Cornelia Georgescu

Lia: Domnul To Kuny se numește... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce ești sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar și în alte zile, am fost la marele supercomputer și am avut o "conversație" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu și supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aș crede! Poate Mihăiță, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ți se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că și mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopții, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ți-aș putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afișat acest mesaj: "Pe suprafața Proximei a sosit o navă spațială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susținut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reușit să aflu și alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Și era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afișeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu inițialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Și singura informație utilă pe care am mai reușit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Lia: Deci, Luci, ce era atât de important, încât nu suferea amânare?
Lucian: Cu excepția faptului că te iubesc și că ți-am găsit jurnalul, iar astfel am reușit să aflu că, de fapt și tu ții la mine?
Lia: Păi, da; cu excepția acestor amănunte... Poți trece peste ele?!
Lucian: Cred că da; pot.
Lia: Atunci, spune-mi!
Lucian: Păi... Nu știu cum sau cu ce să încep.
Lia: De preferință, cu începutul.
Lucian: Cu începutul?! Bună idee. Păi, să vedem... În cazul ăsta, ar trebui să stabilesc exact care ar fi începutul. În mare parte, e vorba despre domnul To Kuny.
Lia: Ah, despre dânsul...
Lucian: Da, întocmai, despre dânsul. Ți se pare interesant sau nu?
Lia: Bineînțeles că e interesant!
Lucian: Încă vrei să pleci în oraș sau nu?
Lia: Luci, vezi bine că stau aici, cu tine, așa că spune-mi o dată!
Lucian: Desigur... Deci... Luna trecută, de 1 aprilie a fost ziua dumnealui, iar datorită tabloului în care i-am pictat chipul, mi-am amintit vag unele lucruri referitoare la dânsul; ți-am povestit atunci, imediat. Însă, în plus față de atunci, mi-am amintit multe alte amănunte. Spre exemplu, numele dânsului; pe când atunci îi știam doar inițialele, P. V. Acum îi știu întreg numele.
Lia: Serios? Și care ar fi acesta?
Lucian: Victor... Preda Victor!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reușit să obțin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu știu... Cert este că am reușit. Și nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spațiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Știi, discuția aceea cu dom' director, despre care ți-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuție. Și cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviință să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spațială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul și nava "Vulturul". Mă întrebam totuși ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuția avută atunci cu dom' director și m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spațială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca și în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită și programată pentru o misiune de o importanță deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povestești?
Lucian: Ba da, imediat...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, unde rămăsesem?! Îmi spuneai despre domnul To Kuny. Îmi mai povestești despre dânsul sau nu?!
Lucian: Da, sigur... Domnul Kuny, mai bine zis, Victor. Preda Victor. Și nu s-ar putea să nu dau din nou peste dom' director. Pentru că Victor era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui dom' director, așa mi-a spus dânsul, atunci, demult, când am avut acea discuție, după ce am absolvit Institutul. Deci, domnul Kuny... Victor... Și dânsul trebuia să facă parte din echipajul navei "Vulturul", în misiunea spre Proxima, misiune care deja devenise oficială. Aidoma misiunii noastre, fusese pregătită până la cel mai mic amănunt și chiar anunțată data lansării...
Lia: Luci, scuză-mă că te întrerup, dar... Zici că ți-ai amintit tot ceea ce ai vorbit cu domnul director. Atunci, știi și care ar fi fost ceilalți membrii ai echipajului "Vulturului"?
Lucian: Da, mi-am amintit și acest lucru. Trebuia să fie zece, fără doamne sau domnișoare, deci, doar domni, fără fete... Mulți dintre membrii echipajului de atunci sunt părinții unora dintre colegii noștri. Chiar și tatăl meu...
Lis: Vrei să spui, domnul Enka?
Lucian: Da, blondul meu cel enervant... Și să știi, nu-l urăsc!
Lia: Am înțeles asta, Luci.
Lucian: Ce ciudat! Tocmai mi-am dat seama că mi-e dor și de blondul ăla, mult de tot, oricât aș încerca să neg asta... Mi-e dor de el, de tot ce ține de el; de blândețea lui, de nepăsarea lui, de felul lui de a fi, atât de liniștit; întotdeauna îmi doream să fiu ca el, dar n-aș fi putut reuși, în nici un caz...
Lia: Bineînțeles că ți-e dor de dumnealui, doar e tatăl tău.
Lucian: Mda...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Nu cred că vreau să vorbesc despre asta acum. Problema asta o voi rezolva doar când mă voi afla din nou acasă, pe Terra, față în față cu dom' director; cu nimeni altul!
To Kuny: Dar, băiete, noi doi am discutat pe larg despre acest subiect, iar eu ți-am explicat destul de clar cum stau, de fapt, lucrurile. În plus, tu ești un băiat destul de inteligent pentru a putea înțelege...
Lucian: Victor!
To Kuny: Da, comandante!
Lucian: Oprește-te, te rog!
To Kuny: Bine, mă opresc în acest punct, așa cum vrei tu, dragul meu...
Lucian: Cu tot respectul pe care ți-l port, Victor, ar trebui să-ți fie clar un singur lucru: Anume, n-am de gând să dezbat acest subiect acum, nici măcar cu tine! Și trebuie să înțelegi că nu vreau să te supăr, doar n-am nici un interes să vreau așa ceva.
To Kuny: Înțeleg, dragul meu. Deci, problema asta o vei lămuri doar cu Traian, față în față...
Lucian: Exact! Și până atunci, nu vreau alte discuții legate de acest subiect, cu nimeni! În plus, eu rămân, așa cum mă știți, doar Lucian Enka, nimic mai mult și nimeni altcineva! Și acum, poate ar trebui să trecem la altceva; ar fi destule altele de spus...
To Kuny: Ai dreptate, dragul meu. Deocamdată, putem abandona acest subiect. Avem multe altele de spus... Am să te rog însă să mă ajuți în continuare. Pentru că ești singurul care cunoaște destul de multe amănunte, tocmai datorită lui Traian.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Atunci, nu înțeleg... Ce altceva atât de important ai să-mi spui?
Mihai: Ah, păi... Doream să-ți spun că săptămâna trecută am transmis un mesaj acasă.
Lucian: Un mesaj?! Ce fel de mesaj?! Stai puțin! Când spui acasă, la ce anume te referi?! Acasă... Adică, pe Terra?! Acasă, la noi?! Asta încerci să-mi spui acum?!
Mihai: Da, sigur. Pe Terra. Inițial, intenționam să iau legătura cu părinții mei, să vorbesc cu ei în direct, dar nu i-am găsit acasă, deși era devreme, foarte devreme. Așa că m-am hotărât să le las un mesaj pe ecranul monitorului PC-ului meu, de pe biroul din dormitorul meu. Bineînțeles, pentru a reuși acest lucru, am folosit supercomputerul din oraș; am învățat cum să fac acest lucru.
Lucian: Așa, deci... Le-ai lăsat alor tăi un mesaj, acasă, pe computerul din camera ta... Foarte bine!
Mihai: Foarte bine?! Asta-i tot ce ai de spus?
Lucian: Sigur! Ce altceva ai vrea să adaug?
Mihai: Păi, nu știu... Dar având în vedere părerea pe care o aveai tu în legătură cu acest gen de acțiune, mă așteptam să...
Lucian: Să, ce?!
Mihai: Nu, de fapt, eu eram convins că vei reacționa în felul acesta; Ly credea că te vei comporta cine știe cum, sau că vei lua cine știe ce măsuri severe.
Lucian: Pricep; Ly... Încă mă consideră tipul cel rău! Păi, poate că are dreptate. O înțeleg!
Mihai: Chiar o înțelegi?!
Lucian: Poate nu chiar, dar nu o condamn. După ce m-am purtat cu ea ca un dobitoc, cum ar putea să aibe încă o părere bună despre mine? În felul ei, o înțeleg și o aprob. Am fost un ticălos, deci, merit să fiu tratat ca atare!
Mihai: Te rog, Luci, să nu mai amintim de acel incident neplăcut...
Lucian: De acord! Recunosc, nici mie nu-mi face deloc plăcere să-mi amintesc...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Da, normal. Și deși am încredere deplină în tine, pentru a înlătura orice suspiciuni în ceea ce te privește și pentru a mă asigura că nu mă înșel în privința ta, te-am verificat totuși și pe tine. Am urmărit înregistrările din momentul în care colega ta cea blondă a ajuns la bordul navei voastre.
Lucian: Ați urmărit înregistrările?! De la bordul navei noastre, "Pacifis"?! Un moment! Mi s-a spus clar că ceea ce se petrece în interiorul "Pacifis"-ului nu poate fi urmărit de aparatura existentă pe planeta dumneavoastră!
To Kuny: Nu, comandante! Sigur ai înțeles tu greșit! Cu aparatura noastră putem urmări orice, oricând! Ți s-a spus doar că locuitorii Proximei nu sunt chiar atât de indiscreți încât să vă urmărească până și în interiorul propriei voastre nave. Aveți dreptul la intimitate... Însă în situații de excepție, cum a fost aceasta, cel puțin eu îmi pot permite să încalc această regulă. Crezi că am procedat greșit?
Lucian: Nu, deloc... Înțeleg că doreați să vă convingeți de corectitudinea mea, mai ales că era vorba despre fiul dumneavoastră.
To Kuny: Și m-am convins, o dată în plus, dacă mai era necesar. De acum încolo, n-am să te mai verific niciodată, comandante! Pentru că am deplină încredere în tine, băiete! Ți-ai câștigat-o pe bună dreptate. Deci, am să te cred pe cuvânt oricând, indiferent despre ce ar fi vorba; nu va mai fi nevoie de nici un fel de dovezi!
Lucian: Vă mulțumesc, domnule!
To Kuny: N-ai pentru ce, băiete! Și tot pentru că ești demn de încredere, nu regret nici faptul că ți-am acordat prietenia mea, pe care, sincer, o meriți.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Totuși, nu sunt foarte sigur că ar fi așa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toți? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că știau toți, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; și nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuși, doar ni se pare nouă, Mihai și-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc așa... Sper că nu-i așa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu știu ce să-ți spun! Dar... Stai puțin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Privește-mă cu atenție, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu știu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îți dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău așa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreșit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reținut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraș, apoi în navă, desigur. Te las să-ți vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Dar cum să aflu toate aceste denumiri?!
Lucian: Asta nu mă privește pe mine! Treaba ta, te descurci tu cumva! Nu mă interesează cum, de la cine sau de unde faci rost de ele, dar ar fi bine ca până data viitoare să completezi aceste hărți cu toate denumirile corespunzătoare. Până acum, să zicem că n-ai știut despre aceste denumiri, dar acum știi sigur că ele există, deci, repet, să le pui la locurile lor. Și nu vreau să aud alte motivații, vreau doar să văd rezultate concrete! E clar?
Nistor: Da, șefu'! Clar. Dar e destul de greu să reușesc în numai două săptămâni! Sunt prea multe denumiri...
Lucian: Ai început deja cu văicărelile?! Nu vreau să aud așa ceva! Timp ai suficient. Bineînțeles că e greu, dar dacă te vei strădui, sigur vei reuși. Iar pentru a-ți ușura munca, îți sugerez să utilizezi supercomputerul din oraș. E destul de rapid și foarte eficient.
Nistor: Eu, șefu'?! Habar n-am să-l folosesc!
Lucian: Nu tu, tontule! Desigur că nu tu... L-ai putea ruga pe Mihai.
Nistor: Pe campion?! Nu, șeful, n-aș vrea să-l deranjez. E destul de ocupat, în ultima vreme.
Mihai: Ce tot zici, mă? M-ai auzit pe mine protestând? Dacă ai nevoie de mine, sunt la dispoziția ta. Doar spune-mi și o să te ajut! N-am motive să mă împotrivesc. Serios! Pentru mine e simplu. Știu acum cum să lucrez cu supercomputerul. Deci, pot oricând să te ajut, cu orice ai avea nevoie.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Deci, s-a întâmplat totuși ceva. Știam eu! Spune! Te ascult.
Nick: Dacă ai știi, tată...
To Kuny: O să știu, după ce-mi vei spune tu.
Nick: Păi, după cum știi, de dimineață am fost în vizită la bordul navei noastre, "Vulturul", împreună cu Lia și Maria. Sora mea s-a retras mai devreme, pentru că ea fusese acolo ieri cu tine, așa că am rămas doar eu și Maria, până seara, când ea s-a hotărât să meargă în nava lor, "Pacifis", s-o vadă pe micuța femelă-păianjen de acolo, pe Ema, deși până-n acel moment doar păianjeni văzuse. Eu n-am însoțit-o, pentru că am venit aici, la tine, să discutăm serios despre problema secretului nostru, pentru că tot ea m-a rugat insistent să-ți vorbesc despre asta.
To Kuny: Da, dragul meu, știam. Până aici, nimic nou. Toate astea mi le-ai spus deja când ai venit la mine de la bordul "Vulturului". Atunci însă nu erai deloc supărat, iar de la mine ai plecat liniștit, mai ales că te-am asigurat că voi încerca să rezolv într-un fel sau altul situația.
Nick: Cum vei încerca? Vei spune adevărul?
To Kuny: Deocamdată, nu! N-a sosit încă momentul adevărului. Voi încerca să găsesc o altă soluție. Poate că voi încerca să vorbesc cu comandantul lor, el va înțelege. E un băiat drăguț.
Nick: Aici ai dreptate. Chiar este drăguț. Poate prea drăguț.
To Kuny: Poftim?! Ce vrei să spui?
Nick: Nimic rău, tată.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Stai liniștit! Chiar dacă vorbim, te rog să nu-mi dereglezi aparatura.
Lucian: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama... Dar cum poți spune una ca asta? Evident că nu acesta este motivul pentru care s-a apropiat de tine. Și de ce crezi că n-ar avea pe cine altcineva să aleagă? Blonda, hai să spunem, iese din discuție acum, nu mai este liberă, dar pe tot parcursul călătoriei până aici a fost mereu liberă, deci, dacă ar fi avut de gând să se apropie de ea, nu văd ce anume l-ar fi reținut. În plus, încă mai e Lia, care e și ea liberă, la fel ca și tine, apoi Ly, care, s-o spunem drept, e foarte atrăgătoare. De altfel, ar mai fi Sonya, cât și o mulțime de alte fete de aici, de pe Proxima, care de care mai frumoase, deci, ar fi avut totuși de unde alege.
Stela: Poate, Luci. Dar să le luăm pe rând. Maria sigur nu mai poate intra în discuție acum, Lia are o fire aparte, retrasă, distantă, rece, dificilă, Alex n-ar fi reușit niciodată să se apropie de ea, iar în ceea ce o privește pe Ly, ea e de mult în vizorul campionului, iar Alex n-ar fi în stare să-i facă una ca asta mai tânărului nostru coleg, adică să se pună între el și Ly. Cât despre Sonya și celelalte fete de pe planeta Proxima, or fi ele într-adevăr frumoase, dar nu l-aș vedea pe Alex, sau pe vreunul, oricare dintre voi, îndrăgostit de o fată de pe o altă planetă.
Lucian: Păi, doctore, ar fi deja Mihai; doar ce ai zis că el și Ly...
Stela: Cu Ly e cu totul altceva.
Lucian: Altceva?! Ce altceva?! E sau nu de pe Proxima? Din câte știu eu, e chiar fiica domnului To Kuny, conducătorul local, deci, despre ce altceva ar putea fi vorba?
Stela: Ai, dreptate, dar Ly... Nu știu, parcă e altfel, am această ciudată senzație; ori poate doar din cauză că ne-am obișnuit noi cu ea...
Lucian: Chiar că e o senzație ciudată, doctore.
Stela: Să lăsăm asta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: De fapt, comandante, dacă mă gândesc bine, ți-am mai oferit un sfat, nu de mult, pentru că tu mi l-ai cerut. Se pare însă că nu ai ținut cont de ceea ce ți-am spus atunci.
Lucian: Păi, aveți dreptate, deși am încercat să fac așa cum mi-ați sugerat dumneavoastră; în cele din urmă, spre rușinea mea, n-am reușit. Am greșit...
To Kuny: Aha, văd că înțelegi, știi despre ce e vorba... Nu-ți face griji, nu te judec, nici nu te condamn. Dacă ai acționat greșit, asta e... S-a întâmplat, nu-i nici o nenorocire. Deci, te simți mai bine acum? Ești mai calm?
Lucian: Da, oarecum...
To Kuny: Dar nu în totalitate. Off, tinerețea asta... Sper că totuși înțelegi că acum domnișoara consilier are dreptate, nu tu și știi de ce este așa.
Lucian: Da, sigur, înțeleg.
To Kuny: Foarte bine. Vezi tu... Pentru mine e destul de clar de ce ai reacționat astfel. Dar nu și pentru ea. Eu știu că o iubești, doar tu însuți mi-ai spus acest lucru, însă ea nu știe. Dacă nu cumva i-ai spus deja, între timp.
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic...
To Kuny: De ce nu încă? Ce aștepți?
Lucian: Păi, am încercat, nu doar o singură dată, dar, atâta timp cât ea-mi refuză categoric cererea de prietenie, nu văd ce rost ar avea.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Deci, să începem, comandante... Primul lucru ar fi să mă prezint; după cum v-a spus colegul vostru, mă numesc Preda Victor și sunt de pe Terra, ca și voi. În plus, după cum ați constatat deja, sunt tatăl colegei voastre, Lia. Frații ei, copiii domnului Virgil Stancu, Ly, respectiv Nick, se numesc, de fapt, Lucia Stancu și Viorel Stancu. Să vă spun acum și despre proaspătul meu ginere, cel pe care credeți că-l cunoașteți toți foarte bine, Lucian.
Lucian: Nu, Victor, te rog! Nu le spune! Nu-mi face asta!
To Kuny: Dragul meu, tot adevărul. Iar dacă este vorba despre tot, atunci să fie tot! Nu mai putem ascunde nimic! Iar asta face parte, inevitabil, din adevăr. Să vă spun, deci, despre ce este vorba, dragi tineri... Iată-l! El este Lucian, colegul, prietenul, comandantul vostru, devenit de curând, ginerele meu. Îl știți destul de bine, sau vă înșelați doar. Evident, el este Lucian... Acesta-i prenumele său, indiscutabil... Deci, Lucian, dar nu Enka, cum îl știți voi, ci... Simionescu!
Alex: Poftim?! Ăăă... Simionescu?! Așa ați spus, domnule?!
To Kuny: Cu siguranță, da, așa am spus.
Nistor: Adică, vreți să spuneți că... Șefu' este... Adică, el...
To Kuny: Da, Nis. Șeful tău este fiul domnului director al Institutului vostru, domnul Traian Simionescu, bunul meu prieten, Traian...
Nistor: Uau... Pricep acum! Deci, de fapt, de asta îl considera dânsul mereu... Adică...
Lucian: Da, Nis... Am înțeles aluzia ta. Am înțeles ce vrei să spui! De ce nu continui?! Poate ai dreptate...
Nistor: Șefu', eu nu... N-am vrut să spun nimic rău!
Lucian: Nici n-ai spus nimic rău. Într-adevăr, poate doar din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui... Preferatul, protejatul, sau oricum vreți să spuneți voi!
To Kuny: Nu te grăbi cu concluziile, comandante! S-ar putea să te înșeli; acesta ar putea fi doar unul dintre motivele sale, pentru care te considera astfel. Cu excepția acestuia, ar putea exista o mulțime de alte motive. Iar eu, care l-am cunoscut destul de bine pe Traian, te pot asigura că n-ar fi procedat niciodată așa cum crezi tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Dar hai să-ți spun de ce te-am căutat de fapt, deci, motivul pentru care mă aflu acum aici. Comandante... Mă auzi?! Comandante... Pe unde-ți umblă mintea, Lucică?!
Lucian: Ah, scuzați-mă, vă rog, domnule, n-am fost atent.
To Kuny: Am remarcat. La ce te gândeai?
Lucian: Poftim?! Nu, la nimic... Nu contează! N-are importanță.
To Kuny: Haide, băiete! Sunt prietenul tău, deci, poți să-mi spui despre ce e vorba, poate te voi ajuta cu ceva. Se observă că te frământă totuși ceva, deși, de moment ce fiul meu s-a împăcat deja cu dulcea sa soțioară, ar trebui să fii foarte liniștit, mulțumit. Se pare însă că mai e altceva ce nu-ți dă pace. Am sau n-am dreptate?
Lucian: Păi, da, dar... Nu e ceva serios! N-ar trebui să mă luați în seamă.
To Kuny: Eu nu te-aș lua în seamă, dar tu nu-mi dai voie, pentru că ești neatent. Și aș vrea să vorbim, dar așa nu se poate! Hai, spune-mi ce ai pe suflet, Luci! Sunt un bun ascultător. Așa că...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și chiar aveți de gând să mă convingeți că dumneavoastră sunteți într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzați, vă rog, cu siguranță n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deși știți foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aș putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugați dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puțin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine așa. Acceptă lucrurile așa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ți sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihnești.
Lucian: Un moment. Mai stați puțin! Scuzați-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriți să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulțumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aș mânca ceva și ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare ușoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insiști, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriți cumva și puțină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulțumesc, dragule! Aș vrea să mai și dorm la noapte.
Lucian: Așa e, aveți dreptate. Nu m-am gândit... Așteptați-mă numai puțin!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Bună seara, comandante! Te așteptam...
Lucian: Domnule Kuny?! Dumneavoastră sunteți?
To Kuny: Chiar eu. Te surprinde vizita mea?
Lucian: Drept să spun, da. Nu mă așteptam să vă găsesc aici la ora asta; nu știam că veți veni. De ce nu m-ați anunțat, nu v-aș fi lăsat să mă așteptați. M-aș fi grăbit, să ajung mai repede...
To Kuny: Ușurel, comandante! Relaxează-te! Nu te agita atâta. Nu te aștept de prea mult timp și nu te-am anunțat, pentru că nu era nevoie, așa că, liniștește-te! Am venit să vorbesc ceva cu tine.
Lucian: Ceva?! Ah, dacă e vorba despre ceea ce s-a petrecut mai devreme între Nick și Maria, mai mult din cauza mea, să știți că a fost doar o mică neînțelegere, care s-a lămurit total între timp. Fiul dumneavoastră s-a împăcat deja cu blondina și m-a asigurat că nu este supărat pe mine. Și aș vrea să vă conving și pe dumneavoastră, dacă se poate, că n-am avut nici o clipă intenția de a-l supăra. Adică... Ea e colega mea, țin foarte mult la ea și n-aș fi putut să...
To Kuny: Liniștește-te, dragul meu. Nu de asta mă aflu aici, nu despre asta doream să discutăm, dar dacă tot ai adus vorba, hai să abordăm și acest subiect. Știu foarte bine ce s-a petrecut. După ce v-a văzut îmbrățișați, fiul meu a ajuns fără să-și dea seama chiar la mine în birou. Am observat că era foarte tulburat și l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar în cele din urmă mi-a povestit totul, deși inițial nega că s-ar fi întâmplat totuși ceva. Am încercat să-i explic că nu avea dreptate, că nu putea fi așa cum credea el în acele momente, că nu avea motive să fie gelos. Știam eu că trebuie să fie o neînțelegere la mijloc, doar mi-ai dovedit în repetate rânduri că se poate avea încredere în tine. Și știu că s-au împăcat; l-am urmărit pe fiul meu după ce a părăsit biroul meu, cu ajutorul aparaturii, evident.
Lucian: Deci, știți...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Bravo, Nis! Mi-ai plăcut de data asta.
Nistor: Eu, șefu'?! Dar ce-am făcut?! Ce-am mai greșit...? Ah, dacă e în legătură cu ciocolata aia, recunosc că am făcut încă o gafă, dar nu asta mi-a fost intenția.
Lucian: Nu, mă, nărodule. Ce înțelegi tu?! Eu vorbeam serios! Chiar mi-a plăcut mult modul în care l-ai pus în încurcătură pe Nick cu întrebările tale, incomode pentru el, legate de trecutul familiei sale. Trebuia să continui. De ce te-ai oprit oare?
Nistor: Păi... Chiar ți-a plăcut?
Lucian: Sigur, mă! Uite așa se află lucruri importante!
Nistor: Adevărat?! Atunci tu de ce nu l-ai întrebat nimic, șefu'?
Lucian: Pentru că așa era mai bine, să nu intervin. Am ascultat însă cu foarte mare atenție totul. Și chiar mi-a plăcut. Felicitări! Te-ai descurcat de minune! Meriți un bonus pentru asta.
Nistor: Și în ce-ar consta acest bonus, șefule?!
Lucian: Zi-mi tu ce preferi! Orice, Nis!
Nistor: Păi, dacă ar fi vorba despre niște dulciuri delicioase, adică niște prăjiturele gustoase, făcute de tine personal, mi-ar face mare plăcere. Aș fi foarte mulțumit.
Lucian: Hmm; ești atât de ușor de mulțumit! Dar dacă asta-i tot ce-ți dorești, se va rezolva, pentru că, de data asta, chiar le meriți! Și să nu uit, se pare că blonda nu ți-a spus. Să vii sâmbătă în navă!
Nistor: Sâmbătă?! De ce, șefu'?
Lucian: Pentru că atunci vom serba aniversarea blondinei.
Nistor: Aniversare?! În cazul ăsta, voi fi primul prezent în navă! După tine, desigur, pentru că tu vei fi deja acolo. Dar vor fi, sper și prăjiturelele alea, nu-i așa, șefu'?
Lucian: Da, vor fi, categoric! Din cele mai bune! Și de care-ți plac ție cel mai mult. Mă voi ocupa personal de ele. De data asta, chiar le meriți, pe bună dreptate, fie chiar și pe toate!
Nistor: Mersi, șefu'.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Să lăsăm chestiile astea. Tu ce-ai mai făcut?
Ly: Nimic, ca de obicei.
Lia: Ca de obicei, adică ți-ai petrecut timpul cu Mihăiță. Am sau nu dreptate?
Ly: Cam ai... Totuși, am aflat de la el o mulțime de lucruri interesante despre Terra. Și o studiez în continuare; e o planetă minunată, fascinantă! De abia aștept să ajung și eu acolo, deși mai e mult până atunci.
Lia: Destul de mult. Și dacă vrei să afli cât mai multe lucruri interesante despre Terra, ar trebui să-ți petreci o bună parte din timp și cu Nis, să stai pe lângă el; oricum e el mereu singur și nu-și găsește o ocupație.
Ly: Nis?! Tipul cel înalt?!
Lia: Da, el...
Ly: Și de ce să petrec o parte din timp cu el?
Lia: Pentru că e geograf, de aia. El chiar știe foarte multe despre Terra, mai mult decât oricare dintre noi, de fapt, mai mult decât noi toți la un loc.
Ly: Serios, chiar știe?! Privindu-l, nu pare...
Lia: Ce tot spui?! O părea el aiurit, dar e specialist în domeniul lui, altfel nu s-ar putea...
Ly: Ah, înțeleg... Poate că o să-l întreb și pe el câte ceva, dar altădată. Deocamdată, prefer compania lui Mihai.
Lia: Desigur că-l preferi pe Mihăiță... Și el ce mai face?
Ly: El, cu supercomputerul lui... E mereu ocupat.
Lia: Evident, la cât e supercomputerul vostru de mare și la câte informații conține, nu-i de mirare... Dar ce informație foarte importantă a aflat Mihai și vrea să i-o transmită lui Luci? Din întâmplare, nu știi despre ce-ar vorba?
Ly: Habar n-am. Mie nu mi-a spus nimic. De fapt, nici nu l-am întrebat. Poate o să-l întreb, cât de curând.
Lia: Cum vrei...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ce tot spui? Eu... Nu te înțeleg. La ce te referi? Despre ce atenție vorbești? Sau... relație?
Maria: Nu mă întrerupe! Și nu te mai tot preface că nu pricepi despre ce-ar putea fi vorba. E destul de clar că ești îndrăgostit lulea de Lia, erai de la bun început, de când te-am cunoscut, întotdeauna ai fost, asta am observat la tine încă din prima clipă... Te rog, nu spune nimic! Nu protesta! Nu încerca să mă contrazici sau să te justifici. Știu sigur că am dreptate, este ceva în privința căruia nu mă pot înșela. Este o intuiție feminină, dacă vrei să-i spui așa, care însă nu dă greș niciodată. Am simțit de la bun început că o preferi pe ea și că nu te-aș putea determina sub nici o formă să-ți schimbi sentimentele, de aceea nici n-am încercat vreodată. În plus, n-aș fi vrut ca ea să-mi devină "rivală"; probabil că nici nu s-ar fi putut. E evident că ești înnebunit după Lia, ai fost întotdeauna și încă mai ești, poate chiar mai mult decât la început; ți-e gândul mereu numai la ea... Nu doar gândul, ci și ochii... Hei, ce înseamnă asta?! Nu cumva o să-mi spui că te rușinezi!
Lucian: Nu! Pur și simplu nu credeam că se observă, nu credeam că aș da de înțeles cuiva că ar fi așa; am încercat mereu să țin ascunse toate acestea și mai ales, mă chinuie gândul că nu știu dacă ea își dă sau nu seama de acest adevăr...
Maria: Eh, bine, nu știu dacă au observat și ceilalți, însă eu mi-am dat cu siguranță seama, de la bun început, după cum ți-am spus, datorită intuiției feminine. Iar dacă eu am reușit să-mi dau seama, atunci poți fi sigur că și ea a înțeles acest lucru, mai ales dacă avem în vedere faptul că este ceea ce este, adică psiholog și psihiatru...
Lucian: Chiar crezi asta? Ți-a spus ea ceva vreodată în legătură cu...
Maria: Hei, ia-o ușurel! Nu! N-am vorbit despre asta niciodată cu ea; de altfel, cu nimeni altcineva, decât acum, cu tine.
Lucian: Atunci e bine. Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Cum rămâne însă cu cealaltă problemă? La ce concluzie ai ajuns?
Lucian: Ah, nu-mi amintiți... E mai bine să nu mă gândesc. Tocmai uitasem...
To Kuny: Prin urmare, se pare că n-am reușit să cădem de acord asupra nici uneia dintre problemele discutate.
Lucian: Poate că totuși, într-o mică măsură...
To Kuny: Da, poate. Oricum, mi-ai dat de gândit.
Lucian: Și dumneavoastră mie.
To Kuny: În orice caz, comandante, propunerea mea rămâne valabilă. Deci, oricând ai vreo problemă, de orice fel, poți veni la mine; te voi primi cu drag și voi încerca, pe cât posibil, să-ți fiu de ajutor. Voi fi prietenul tău, aici, pe Proxima. Să nu uiți niciodată asta.
Lucian: Mulțumesc, domnule. Apreciez acest lucru.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Frumoasă nava ta; frumoasă și îngrijită. Se vede că ții mult la ea.
Lucian: Poate, dar la ce bun, dacă nu-mi folosește la nimic?
Traian: Încă nu-i totul pierdut.
Lucian: Dar în curând va fi. Nici nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla începând de mâine.
Traian: Așa-ți trebuie, dacă nu m-ai lăsat să te ajut; știi că puteam. De acum încolo deja e prea târziu. Ar fi cazul să te pregătești serios pentru ceea ce va urma; va fi destul de neplăcut pentru tine, dar vreau să știi că voi fi mereu alături de tine, orice s-ar întâmpla. Luci, te asigur de sprijinul meu necondiționat, deși ți-am spus, mare lucru nu mai pot face. Sper totuși ca membrii Comisiei să fie cât mai corecți.
Lucian: Mulțumesc, dom' director. E bine să vă știu alături, asta mă va ajuta să trec mai ușor peste cele petrecute.
Traian: Asta aș vrea, să te ajut... Domnișoara consilier; știi că am mai discutat noi doi despre ea și cu alte ocazii?
Lucian: Da; anul trecut, când am întâlnit-o prima oară, iar dumneavoastră m-ați ajutat să-i aflu numele.
Traian: Și anul trecut; dar nu la acea discuție mă refeream. Am mai vorbit parcă și altă dată despre această copilă, dacă-ți amintești; pe atunci n-o cunoșteai încă, n-o întâlnisei.
Lucian: Ah, da, parcă-mi amintesc ceva; e cumva vorba despre discuția avută după ce-am absolvit Institutul, când am prezentat proiectul meu de diplom㠖 "Pacifis"?
Traian: Exact; acea discuție... Iată acum proiectul tău de diplomă, această navă, falnică, albastră și frumoasă; ne aflăm chiar în interiorul ei... Ce-ți amintești de atunci?
Lucian: Destule, dom' director; mi-ați vorbit parcă despre proiectul dumneavoastră de diplomă, tot o navă, "Vulturul".
Traian: Întocmai, ți-am vorbit despre "Vulturul".
Lucian: Dom' director... Și atunci, de fapt, "Pacifis", misiunea asta inedită... Plecăm într-o misiune de salvare, în căutarea navei dumneavoastră, care s-a pierdut, foarte probabil, tot în drum spre această misterioasă planetă Proxima?
Traian: Nu, Luci, nu chiar, sau depinde cum privești lucrurile... "Pacifis" nu a fost trimisă spre Proxima într-o misiune de salvare. Cât despre "Vulturul", nu se știe nimic sigur; n-a plecat de aici într-o misiune oficială, organizată de Institut, deci se pot face doar simple presupuneri, nimic concret... Nu se știe dacă s-a pierdut sau nu, iar despre pasagerii ei... Cred că ți-am vorbit destul în urmă cu trei ani, după absolvirea Institutului.
Lucian: Da, mi-ați vorbit destul; n-am uitat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook