August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă și mai și decât pe s...
August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă și mai și decât pe suprafața planetei Proxima, unde puteau măcar ieși prin marele oraș de sub cupolă, mare cât o emisferă terestră, sau plimba pe suprafața albă și pustie a imensei planete, prin aerul cel dens și alb... Parcă le lipseau toate astea. Dar încercau să nu se gândească; nu avea rost să se indispună cu astfel de gânduri. Erau tot ei, împreună, în marea lor familie, înțelegându-se cât de bine se putea, fără certuri sau supărări inutile, asta, bineînțeles și datorită comandantului lor. Iar zilele treceau, una după alta, nu grăbindu-se, ci în mod normal, rapotat metodelor de măsurare cunoscute celor de pe Terra. Așa că ei se raportau calendarului lor, cu zile, nopți, săptămâni, luni, ani, care treceau, nu în sens invers...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.