Îşi pregăti rapid un ceai aromat, fierbinte, puţin îndulcit, pe care-l bău, savurându-l în tihnă, apoi ieşi pe suprafaţa albă a planetei, ca să se împrospăteze. Ştia că aerul de afară îi va face bine, îl va înviora; aerul acela alb, atât de curat, de îmbietor... O mică plimbare îi va fi de folos, după cum se gândea el, deci ieşi afară, pe suprafaţa albă, imaculată a planetei şi nu regretă hotărârea luată. Aerul alb, dens, neuniform, îl înconjură inevitabil. Era atât de plăcut să simtă cum îl trage în piept, cum îi pătrunde în organism, invadând benefic fiecare celulă a corpului său, purificându-l parcă; cu adevărat o gură de aer curat. Se simţi relaxat, revigorat.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practic, nu aveau prea multe de văzut, nu era ceva deosebit, totul fiind pustiu; roci, stânci golaşe, fără vegetaţie sau vieţuitoare. Părea la fel de pustiu ca şi pe suprafaţa planetei, această senzaţie, de pustietate, domnind peste tot. Dar nu era neplăcut. Aerul, care pe măsură ce urcau, devenea din ce în ce mai puţin alb, aproape incolor, era la fel de curat, de proaspăt, de purificat, ca şi în oricare alt loc de pe suprafaţa planetei gazdă. Le dădea o senzaţie plăcută de prospeţime; era îmbietor, ceea ce le facilita oarecum urcuşul.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă şi mai şi decât pe suprafaţa planetei Proxima, unde puteau măcar ieşi prin marele oraş de sub cupolă, mare cât o emisferă terestră, sau plimba pe suprafaţa albă şi pustie a imensei planete, prin aerul cel dens şi alb... Parcă le lipseau toate astea. Dar încercau să nu se gândească; nu avea rost să se indispună cu astfel de gânduri. Erau tot ei, împreună, în marea lor familie, înţelegându-se cât de bine se putea, fără certuri sau supărări inutile, asta, bineînţeles şi datorită comandantului lor. Iar zilele treceau, una după alta, nu grăbindu-se, ci în mod normal, rapotat metodelor de măsurare cunoscute celor de pe Terra. Aşa că ei se raportau calendarului lor, cu zile, nopţi, săptămâni, luni, ani, care treceau, nu în sens invers...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu ştii ce-i asta?
Ly: Nu. Nu ştiu... Ce este?
Lucian: E mult mai bine să nu ştii, crede-mă... E o ţigară, care n-ar trebui folosită, pentru că dăunează mult sănătăţii. De obicei, nu fumez, în general, dar acum nu ştiu ce mi-a venit, să-mi aprind ţigara asta...
Ly: Dar ce-i ăla?! Dâra aia albă pe care o face?
Lucian: Fumul de la ţigară... Nu-ţi place cum miroase? Ascultă, dacă te deranjează, o arunc imediat. Şi aşa nu e bună de nimic, nu-mi foloseşte la nimic.
Ly: Parcă ar fi aerul de afară al planetei, aşa arată dâra aia albă, dar miroase într-adevăr groaznic; aerul de afară nu miroase aşa şi ce bine că nu miroase atât de utât! Dar la ce-ţi foloseşte această ţigară?
Lucian: La nimic. Poate doar la distrugerea sănătăţii.
Ly: Păi, dacă nu e bună, după cum ai zis, de ce-ai mai aprins-o?
Lucian: Nu ştiu de ce; nu obişnuiesc să fumez. Se spune că are darul de a te calma când eşti nervos, agitat sau neliniştit.
Ly: Iar tu eşti acum nervos, agitat sau neliniştit?
Lucian: Da, puţin, dar nu chiar atât de mult încât să nu mă pot calma şi fără această ţigară. N-am nevoie de ea...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astrul central Alfa răsărise de mult, luminând puternic totul, aşa că stinseră lanternele de cum se apropiară de ieşirea din peşteră, iar cei doi roboţi le adunară pe toate cu grijă, aşezându-le la locul lor. Se aflau la o altitudine la care dantoniul era încă prezent, însă într-o concentraţie mai mică, de aceea nu influenţa foarte mult atmosfera, care era mai puţin albă şi nu atât de mată ca la suprafaţa planetei.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar cei aflaţi pe spaţioport? Oare nici pe ei nu i-a afectat cu nimic zgomotul produs de artificiile noastre?
Sonya: Nu, nu-ţi face griji inutile! Cu siguranţă că au văzut şi ei totul şi probabil că le-a plăcut, însă nici ei nu puteau fi afectaţi de zgomotul artificiilor voastre.
Lucian: Cum aşa? Spaţioportul nu se află sub cupolă şi nu-i nici chiar atât de departe de nava noastră.
Sonya: Aşa e, însă atât clădirile, cât şi navele spaţiale aflate pe spaţioport sunt protejate fonic, deci, nici cei aflaţi acolo n-au auzit nimic.
Lucian: Aşa, deci... Dar dacă am presupune că unii dintre localnici ar fi rămas pe suprafaţa planetei, în afara clădirilor sau navelor de pe spaţioport, îmbrăcaţi în acele costume de protecţie?
Sonya: Nici ei n-ar fi auzit absolut nimic.
Lucian: Nimic?! Cum aşa? Să nu-mi spui că şi ei ar fi protejaţi fonic...
Sonya: Ba da, întocmai! Costumele pe care suntem nevoiţi să le purtăm când ne aflăm pe suprafaţa planetei, în aer liber, nu ne protejează doar împotriva dantoniului, ci şi a zgomotelor neplăcute.
Lucian: Grozav! M-am lămurit, n-am ce zice...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două nave porniră spre solul planetei, ambele în acelaşi timp, "Vulturul" fiind încă tractat de "Pacifis". Fiind însă vorba despre aterizare, puţin ajutor din partea navei "Vulturul" era necesar, de aceea unchiul Pavel trecuse la pilotaj. Nis se descurca perfect; chiar era un bun pilot, cum bine remarcase "şeful". Pe suprafaţa planetei tocmai se lumina de ziuă. La bordul celor două nave, toate ceasurile indicau 11.45, deci, vor atinge suprafaţa planetei la miezul zilei, după ora terestră. În acea dimineaţă, localnicii vor fi treziţi de zgomotul produs de motoarele celor două nave, care coborau neinvitate pe planeta lor. Dacă se vor speria sau nu, rămânea de văzut. Oricum, surpriza lor va fi mare, descoperind cu ce se alegeau: vizitatori nepoftiţi, sosiţi din spaţiu... La 11.55, "Pacifis" se opri pe suprafaţa planetei, urmată, la numai câteva secunde, de "Vulturul". Era marţi, 28 iunie, o altă dată importantă, numai demnă de reţinut, pentru membrii echipajului. Ajunseseră, fără a fi dorit, pe suprafaţa unei planete necunoscute. Erau, poate, la fel de speriaţi ca şi localnicii care se treziseră în zgomotele puternice, produse de aterizare. Iarba se arsese de jur împrejurul celor două nave; sistemul de răcire intrase automat în funcţiune, pentru a stinge instantaneu incendiul provocat de oprirea motoarelor.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe măsură ce înaintau în altitudine, remarcau că densitatea atmosferei scădea, altfel spus, aerul devenea din ce în ce mai puţin alb, prezenţa dantoniului devenea din ce în ce mai puţin simţită şi continua să scadă în intensitate, până-n momentul în care va dispărea complet, iar aerul va rămâne în totalitate incolor şi implicit, perfect transparent. Deja nu mai era atât de dens, încât să împiedice o bună vizibilitate, pe suprafeţe întinse. Dar dedesubt, în jos, nu putea fi zărit nimic, decât aerul alb, opac, care părea a fi înghiţit totul. Urcaseră, deci, destul de mult. Depăşiseră distanţa în altitudine până la care dantoniul era în totalitate stăpân. Aici densitatea gazului alb scădea simţitor, influenţa lui fiind din ce în ce mai slabă, totul devenind din ce în ce mai clar.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, aş putea ieşi puţin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi că suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream să spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus să ieşi din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu şi aşa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te nelinişteşte?
Nistor: Trebuia să vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva să fie aici azi, să te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Ştii de ce nu poţi ieşi? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau să te înapoiezi întreg. Dar hai, să mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeţi cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiţi trişti... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poluăm tot mai mult apa, aerul şi solul
inconştienţi consumăm tot mai mult
din resursele naturale ale planetei –
natura nu are nevoie de oameni
dar oamenii au nevoie de ea

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul planetei

Construiesc drumuri, simt sufletul planetei.
Ascult replica neauzită de forfota stelelor,
văd fulgere scuturând din rărunchi ploaia şi surâsul mărilor.
Mă spală aerul cald, latifundiar, în care se înalţă ruga inspiraţiei.
Cu celebrex, s-au însănătoşit încheieturile cosmosului.
Ţine-mă strâns la pieptul credinţei în raze!
După evaluările curente ale mirajului,
am etalat legenda inimii pe pânza pictată cu soare.
Am vizualizat eticheta privirii prinsă cu o scamă de clipele fugare,
am scotocit dincolo de juliturile alunecării pe panta înroşită de arderi.
Am rotit pasul vioi dinspre scoarţa pământului înspre văzduhul curat,
frânghie de prins degetul lui Dumnezeu la sărutat.
Simt sufletul planetei. Construiesc drumuri.

poezie de Iulia Dragomir (15 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aerul e dens

Greu ni-i când aerul e dens,
Bem vinul doar din interes
Şi-n capul nostru e condens,
Nevasta e motiv de stres.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul vieţii

Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpeşte în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheţ pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud şi tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topeşte dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simţirea,
pentru a radia din creştet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogăţiţi prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
cum vrei să se înfiripe,
să crească timpul în minunea de a fi?
Din tot ce vine, pleacă, ce rămâne,
ce ţi-e hrană, apă, aer, ştii?
Ce răsare? Ce apune?
Basmul vieţii, tu, necontenit,
cu tot ce faci şi ce nu faci, îl scrii.
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând? ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n g

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Mercur e simplu: tot aerul din tine va încerca să iasă afară (presiune atmosferică zero afară). Sângele tău se va face bule şi ca să fie treaba sigură, te vei prăji la 430° C ziua sau vei îngheţa la -180° C noaptea, după cum preferi.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece e aerul în care atomii, sau mai bine zis moleculele, aleargă mai încet. Aerul cald e aerul în care moleculele aleargă mai repede. Simplu şi frumos. Dar asta nu e totul.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică, Probabilitate, timp şi căldura găurilor negre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ieşi afară ca să vezi mai bine, nici să priveşti de la fereastră. Mai bine zăboveşte înlăuntrul fiinţei tale. Cu cât te îndepărtezi mai mult, cu atât vei cunoaşte mai puţin.

Lao Tse în Tao Te Ching
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai gândit că o mică plimbare mi-ar face bine? Puţin aer curat...

Jojo Moyes în Înainte să te cunosc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, urcă treptele spre camera lui. Avea nevoie de puţină odihnă; avusese parte de destule peripeţii în acea noapte. Poate nu trecuse el prin mai multe decât geneticianul, dar tot se simţea obosit (normal, după atâta dans la discotecă), deci avea nevoie să-şi refacă forţele, mai ales că începea o nouă săptămână, ultima săptămână întreagă pe care o petreceau încă acasă, pe suprafaţa planetei albastre, Terra...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul începuse deja să se coloreze uşor în alb, nu foarte puternic; dedesubt însă, totul părea a fi înghiţit de aburul cel alb şi dens – nu se zărea nimic altceva, de parcă munţii se ridicau în mod ciudat direct din acel abur opac, de la acea înălţime.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După miezul nopţii, Alex zări parcă faptul că body-guarzii plecaseră din faţa casei sale. Pentru a se încredinţa că nu se înşeală, încălţă rapid o pereche de papuci şi ieşi în curte, să verifice. Noapte senină, cer înstelat, aer răcoros, temperatură plăcută... Deşi negură, îşi dădu rapid seama că, într-adevăr, body-guarzii plecaseră, nu mai erau acolo. Reintră în casă doar pentru a se încălţa în adidaşi; în rest, era numai bine îmbrăcat pentru o scurtă plimbare, nu foarte departe de casă: în blugi şi tricou. Tatăl său, domnul Radu-Emanuel, care nu adormise până la acea oră, îl simţi mişcându-se, deşi el se străduise să nu facă zgomot şi se apropie de el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire cu pagubă

Nu vreau să intru-n amănunte,
Dar aerul curat de munte
Pe-amanţi, atât i-a excitat,
Încât... chiar patul l-au stricat!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!