Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reuşit să obţin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu ştiu... Cert este că am reuşit. Şi nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spaţiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Ştii, discuţia aceea cu dom' director, despre care ţi-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuţie. Şi cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviinţă să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spaţială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul şi nava "Vulturul". Mă întrebam totuşi ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuţia avută atunci cu dom' director şi m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spaţială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca şi în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită şi programată pentru o misiune de o importanţă deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povesteşti?
Lucian: Ba da, imediat...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Frumoasă nava ta; frumoasă şi îngrijită. Se vede că ţii mult la ea.
Lucian: Poate, dar la ce bun, dacă nu-mi foloseşte la nimic?
Traian: Încă nu-i totul pierdut.
Lucian: Dar în curând va fi. Nici nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla începând de mâine.
Traian: Aşa-ţi trebuie, dacă nu m-ai lăsat să te ajut; ştii că puteam. De acum încolo deja e prea târziu. Ar fi cazul să te pregăteşti serios pentru ceea ce va urma; va fi destul de neplăcut pentru tine, dar vreau să ştii că voi fi mereu alături de tine, orice s-ar întâmpla. Luci, te asigur de sprijinul meu necondiţionat, deşi ţi-am spus, mare lucru nu mai pot face. Sper totuşi ca membrii Comisiei să fie cât mai corecţi.
Lucian: Mulţumesc, dom' director. E bine să vă ştiu alături, asta mă va ajuta să trec mai uşor peste cele petrecute.
Traian: Asta aş vrea, să te ajut... Domnişoara consilier; ştii că am mai discutat noi doi despre ea şi cu alte ocazii?
Lucian: Da; anul trecut, când am întâlnit-o prima oară, iar dumneavoastră m-aţi ajutat să-i aflu numele.
Traian: Şi anul trecut; dar nu la acea discuţie mă refeream. Am mai vorbit parcă şi altă dată despre această copilă, dacă-ţi aminteşti; pe atunci n-o cunoşteai încă, n-o întâlnisei.
Lucian: Ah, da, parcă-mi amintesc ceva; e cumva vorba despre discuţia avută după ce-am absolvit Institutul, când am prezentat proiectul meu de diplomă – "Pacifis"?
Traian: Exact; acea discuţie... Iată acum proiectul tău de diplomă, această navă, falnică, albastră şi frumoasă; ne aflăm chiar în interiorul ei... Ce-ţi aminteşti de atunci?
Lucian: Destule, dom' director; mi-aţi vorbit parcă despre proiectul dumneavoastră de diplomă, tot o navă, "Vulturul".
Traian: Întocmai, ţi-am vorbit despre "Vulturul".
Lucian: Dom' director... Şi atunci, de fapt, "Pacifis", misiunea asta inedită... Plecăm într-o misiune de salvare, în căutarea navei dumneavoastră, care s-a pierdut, foarte probabil, tot în drum spre această misterioasă planetă Proxima?
Traian: Nu, Luci, nu chiar, sau depinde cum priveşti lucrurile... "Pacifis" nu a fost trimisă spre Proxima într-o misiune de salvare. Cât despre "Vulturul", nu se ştie nimic sigur; n-a plecat de aici într-o misiune oficială, organizată de Institut, deci se pot face doar simple presupuneri, nimic concret... Nu se ştie dacă s-a pierdut sau nu, iar despre pasagerii ei... Cred că ţi-am vorbit destul în urmă cu trei ani, după absolvirea Institutului.
Lucian: Da, mi-aţi vorbit destul; n-am uitat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La naiba! Dom' director...
Lia: Ce-i cu dânsul?
Lucian: Dânsul trebuia să fie comandantul acelei misiuni, a navei dumnealui, "Vulturul".
Lia: Şi?!
Lucian: Şi... Asta mă pune serios pe gânduri. Prea multe coincidenţe deodată! Pe de o parte, "Vulturul" – proiectul dumnealui de diplomă, misiunea spre Proxima, a cărei comandant trebuia să fie... Pe de altă parte, "Pacifis" – proiectul meu de diplomă, aceeaşi misiune spre Proxima, eu – comandantul... Şi atunci?! Oare chiar n-a intervenit dânsul cu nimic pe lângă Comisie, să aranjeze astfel încât eu să fiu numit în funcţia de comandant, doar pentru că eram preferatul dânsului? Chiar a făcut asta?!
Lia: Luci, iar începi?! Nu te mai chinui! Credeam că ai depăşit faza asta. Sunt convinsă că n-a fost aşa. Îmi pare rău pentru ce ţi-am spus anul trecut. Mi-am cerut scuze, de mai multe ori chiar...
Lucian: Nu, Lia... Nici tu n-ai priceput nimic... Nu-i din cauza a ceea ce ai spus tu! Întotdeauna am avut această bănuială şi n-am reuşit încă să scap de ea; e prezentă în mintea mea. Pe naiba! Dacă dânsul chiar a făcut asta, n-am să-l iert niciodată!
Lia: Luci, calmează-te, te rog! Nu vorbi astfel! Nu era nimic rău în faptul că domnul director te considera favoritul dânsului. De-a lungul acestor ani, am avut ocazia să te cunosc destul de bine şi pot spune că-l înţeleg perfect! Şi n-ar fi nimic rău nici dacă dânsul ar fi încercat să intervină în vreun fel în favoarea ta. Dar nu cred că a făcut acest lucru, pentru că tu n-ai nevoie de favoruri din partea nimănui, nici măcar din partea dânsului...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, unde rămăsesem?! Îmi spuneai despre domnul To Kuny. Îmi mai povesteşti despre dânsul sau nu?!
Lucian: Da, sigur... Domnul Kuny, mai bine zis, Victor. Preda Victor. Şi nu s-ar putea să nu dau din nou peste dom' director. Pentru că Victor era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui dom' director, aşa mi-a spus dânsul, atunci, demult, când am avut acea discuţie, după ce am absolvit Institutul. Deci, domnul Kuny... Victor... Şi dânsul trebuia să facă parte din echipajul navei "Vulturul", în misiunea spre Proxima, misiune care deja devenise oficială. Aidoma misiunii noastre, fusese pregătită până la cel mai mic amănunt şi chiar anunţată data lansării...
Lia: Luci, scuză-mă că te întrerup, dar... Zici că ţi-ai amintit tot ceea ce ai vorbit cu domnul director. Atunci, ştii şi care ar fi fost ceilalţi membrii ai echipajului "Vulturului"?
Lucian: Da, mi-am amintit şi acest lucru. Trebuia să fie zece, fără doamne sau domnişoare, deci, doar domni, fără fete... Mulţi dintre membrii echipajului de atunci sunt părinţii unora dintre colegii noştri. Chiar şi tatăl meu...
Lis: Vrei să spui, domnul Enka?
Lucian: Da, blondul meu cel enervant... Şi să ştii, nu-l urăsc!
Lia: Am înţeles asta, Luci.
Lucian: Ce ciudat! Tocmai mi-am dat seama că mi-e dor şi de blondul ăla, mult de tot, oricât aş încerca să neg asta... Mi-e dor de el, de tot ce ţine de el; de blândeţea lui, de nepăsarea lui, de felul lui de a fi, atât de liniştit; întotdeauna îmi doream să fiu ca el, dar n-aş fi putut reuşi, în nici un caz...
Lia: Bineînţeles că ţi-e dor de dumnealui, doar e tatăl tău.
Lucian: Mda...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La naiba! Nu vreau să fiu considerat ceea ce sunt doar datorită intervenţiilor domnului director!
Lia: Nimeni nu te consideră astfel.
Lucian: Nimeni?! Probabil, doar eu... Dar tu nu înţelegi... Chiar şi cu "Pacifis", tot dânsul s-a implicat şi atunci, pentru obţinerea fondurilor necesare realizării ei, altfel, eu, Alex şi Nis, de unde am fi avut atâţia bani, câţi ne-ar fi fost necesari?! Niciodată n-am fi reuşit să strângem suma respectivă, fără dom' director, fără ajutorul dânsului.
Lia: Aşa... Bine! Deci, s-a implicat mult, pentru obţinerea fondurilor necesare construcţiei navei "Pacifis", pentru finanţarea proiectului tău. Şi?! Crezi că ar fi procedat greşit?!
Lucian: Probabil că nu.
Lia: Luci, chiar nu era nimic greşit în toate astea, aşa că, repet, calmează-te! În plus, te-ai abătut de la subiect. Parcă nu depre domnul director era vorba, ci despre domnul Kuny. Parcă despre dânsul doreai să-mi spui ceva foarte important.
Lucian: Aşa e. Scuză-mă... Dar cred că am să intru puţin în navă. Am nevoie de un pahar cu apă... Mai vorbim după aceea.
Lia: Vin cu tine, în navă. La nevoie, ne putem continua şi acolo discuţia.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Luci, ce te mai preocupă acum?
Lucian: Păi, în legătură cu dom' director...
Mihai: Ce-i cu dânsul?!
Lucian: Ai înregistrat cumva totul, adică, doar ceea ce am văzut noi?
Mihai: Sigur, am înregistrat. De fapt, oricum totul se înregistrează automat, fără a fi nevoie să înregistrez eu.
Lucian: Bine. Şi poţi găsi acele imagini?! Vreau să-ţi arăt ceva, poate înţelegi tu mai bine decât mine, sau, nu ştiu...
Mihai: Da, le pot găsi.
Lucian: Atunci, încearcă, de la momentul sosirii domnului director, cu maşina dumnealui, în curte...
Mihai: Bine, Luci. Hai să vedem despre ce e vorba!
Lucian: Uite! Acum dom' director ori într-adevăr nu găsea cadoul pentru mama, ori se prefăcea doar că nu-l găseşte, ca un pretext ca dom' profesor să nu-l aştepte în zăpadă... Oricum, aşa s-a asigurat că pe holul de la intrare nu va fi nimeni, după ce dom' profesor va fi intrat deja în casă, deci, vor rămâne doar mama şi dom' director... Şi acum ascultă cu atenţie ce-şi spun! La început, auzindu-i, mi se părea clar că dom' director flirtează cu mama, iar ea chiar îi răspundea avansurilor lui şi chestia asta mă umpluse de nervi; de abia m-am abţinut, să nu izbucnesc atunci, de faţă cu Ly... Dar am reuşit, m-am stăpânit! Apoi, discuţia a luat o întorsătură ciudată... Oricum, şi-au vorbit mereu de parcă ar fi fost doi buni prieteni, pe numele mic, tutuindu-se, doar până au intrat în camera în care erau şi ceilalţi musafiri... Ascultă doar, cu multă atenţie!
Mihai: Bine, ascult...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Domnul To Kuny se numeşte... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce eşti sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar şi în alte zile, am fost la marele supercomputer şi am avut o "conversaţie" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu şi supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aş crede! Poate Mihăiţă, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ţi se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că şi mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopţii, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ţi-aş putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afişat acest mesaj: "Pe suprafaţa Proximei a sosit o navă spaţială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susţinut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reuşit să aflu şi alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Şi era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afişeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu iniţialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Şi singura informaţie utilă pe care am mai reuşit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bună seara, dom' director.
Traian: Iarăşi, Luci?!
Lucian: Poftim?!
Traian: Obrajii tăi, băiete, obrajii... În ultimul timp, mereu îţi sunt roşii. Şi nu din cauza emoţiilor!
Lucian: Aaa... Secretarele dumneavoastră din birou sunt de vină pentru asta. Dar, vă rog, nu le certaţi!
Traian: Nici n-aveam de gând... Ce să mă fac oare cu tine?!
Lucian: De ce m-aţi chemat, dom' director?
Traian: Ia loc! Citeşte!
Lucian: Ce-i aici, dom' director? Declaraţii de amor?
Traian: Citeşte! Şi nu mai tot zâmbi, e vorba despre ceva foarte serios...
Lucian: Ce-i asta, dom' director?
Traian: Citeşte totul cu mare atenţie!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Vezi, asta-i Lia, când era mică.
Ly: Era frumoasă şi atunci.
Lucian: Da. Şi încă mai e. Iar aceştia sunt părinţii ei, doamna Valeria şi domnul Virgil Stancu.
Ly: Ah, părinţii ei... Cred că i-am văzut la tine acasă, cu Mihai, la supercomputer...
Lucian: Da, i-ai văzut... Au fost şi dânşii la ziua mamei mele.
Ly: Aşa e. Se pare că Lia seamănă foarte mult cu mama ei.
Lucian: Adevărat... Aici suntem noi, în grup, înainte de plecarea în misiune. Se vede şi nava noastră, în spate.
Ly: Da... Ce tineri eraţi! Nişte copii, parcă. Şi cine sunt aceste persoane, de aici?
Lucian: Ah, acesta este profesorul nostru instructor, domnul Eugen Manea, iar celălalt este directorul Institutului nostru, domnul Traian Simionescu...
Ly: Luci, ai păţit ceva?
Lucian: Nu... Scuze, Ly. De fapt, doar mă uitam... La dom' director!
Ly: Deci, dânsul este cel care te consideră mereu pe tine favoritul dumnealui.
Lucian: Mda, exact, favoritul... Dar, te rog, nu-mi aminti şi tu acest lucru!
Ly: De ce nu? Nu pricep ce te-ar deranja să fii preferatul acestui domn, directorului Institutului vostru. Ar trebui să fii mândru de asta.
Lucian: Hmm; mândru?! Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Atunci la ce-ţi trebuie maşina mea?
Lucian: Aş vrea s-o conduc acasă pe o domnişoară, una dintre colegele mele.
Traian: Ah, pricep... O domnişoară; cumva cea la care mă gândesc eu?
Lucian: Nu ştiu, dom' director, nu-mi închipui la cine vă gândiţi dumneavoastră.
Traian: Să zicem, la acea domnişoară psihiatru; ştii tu care... Cea despre care-mi spuneai că ai dori sigur să-ţi devină colegă.
Lucian: Exact. Cum v-aţi dat seama?
Traian: Intuiţie, băiete... Înseamnă că domnişoara a reuşit totuşi performanţa de a-ţi deveni colegă?
Lucian: Dacă a reuşit sau nu; sper că n-aveţi nici un amestec aici! Mi-aţi promis că nu veţi face uz de funcţia dumneavoastră pentru a interveni în favoarea domnişoarei.
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe nedrept! Ţi-am promis ceva şi m-am ţinut de cuvânt, cum altfel?! Ai fi putut să-ţi dai singur seama de acest lucru din faptul că nu ştiam dacă domnişoara a reuşit la testări. De altfel, tu i-ai alcătuit subiectele şi tot tu i-ai acordat notele, deci, cum puteam oare interveni fără ştirea ta?
Lucian: Mă scuzaţi, dom' director.
Traian: Da, lasă...
Lucian: Ce căutaţi, dom' director?
Traian: Cheile maşinii, ce crezi? Unde le-oi fi pus? La cât de des folosesc eu maşina asta, ar putea să ruginească pe undeva şi să ajungă la fier vechi, cu tot cu chei...
Lucian: Nici chiar aşa, dom' director; e o maşină bună.
Traian: Vrei s-o impresionezi pe domnişoara?
Lucian: Nu ştiu; poate, dar dacă nu găsiţi cheile, lăsaţi...
Traian: Nu. Hai cu mine până în apartamentul meu, trebuie să fie pe acolo.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Vezi, tu chiar îţi doreai tare mult ca această domnişoară să-ţi devină cu adevărat colegă, iar ea, după ce a reuşit performanţa de a fi membru al echipajului, ce face? Îţi crează numai probleme! Şi ce probleme; majore...
Lucian: Lăsaţi, dom' director, că problemele se vor rezolva, sper, cu bine, toate. Şi dacă totuşi vom pleca în această misiune spre Proxima, vă promit că vom căuta nava dumneavoastră, sau cel puţin vom încerca să aflăm ce s-a întâmplat cu ea şi cu pasagerii ei. Îmi iau acest angajament faţă de dumneavoastră.
Traian: Lasă promisiunile, Luci! Mai întâi să rezolvăm problema ta cu Comisia, ăsta-i cel mai important lucru acum. Cât despre "Vulturul", nu se ştie dacă într-adevăr a pornit spre Proxima sau nu, deci, nu e de datoria voastră s-o căutaţi sau să încercaţi să aflaţi ce s-a întâmplat cu ea. Voi va trebui doar să îndepliniţi obiectivele misiunii voastre, iar principalul obiectiv ar fi să vă întoarceţi toţi şapte teferi acasă, cel mult peste 15 ani... Aceasta trebuie să fie grija voastră cea mai mare.
Lucian: Dacă vom mai pleca...
Traian: Aşa-i, dacă... Dar eu sper că membrii Comisiei, nişte oameni foarte competenţi, îşi vor da seama la timp de implicaţiile pe care le-ar putea avea luarea unor asemenea măsuri absurde împotriva ta, precum cele solicitate de domnişoara consilier.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: E a ta?
Lucian: Bijuteria asta albastră?! Nu. E a directorului.
Mihai: Poftim? Cum? A cui? A... cărui director?!
Lucian: Directorul Institutului nostru, desigur, Traian Simionescu.
Mihai: Cum aşa?! Adică domnul director ţi-a împrumutat ţie maşina dânsului?!
Lucian: Da; şi nu-i prima oară când mi-o împrumută. Eu şi dom' director ne înţelegem foarte bine, ca să zicem aşa... Îmi e prieten.
Mihai: Ah... Şi de ce te duceai spre Institut; să-i înapoiezi maşina domnului director cumva? În cazul ăsta, n-ar trebui să mă mai duci pe mine în oraş; mai bine opreşte, să cobor, îmi pot continua drumul spre oraş aşa cum l-am început, singur.
Lucian: Stai liniştit! Dom' director mi-o lasă la dispoziţie oricât doresc; mi-a spus că i-o pot înapoia chiar şi... peste 13 ani. Desigur, glumea, dar nu-i nici o grabă.
Mihai: Ah...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci...
Lucian: Dom' director... Ce ţinută! Vă stă bine.
Traian: Crezi? E duminică seara; îmi permit să nu arăt a director. De mâine, lucrurile se schimbă iar... Mă mai bucur de puţinul timp rămas.
Lucian: Cum? Completând la hârţoage?
Traian: Trebuie să mă ocup şi de ele; n-am încotro. Acum însă, că ai venit tu, dă-le încolo... Văd că l-ai adus şi pe prietenul tău înaripat.
Lucian: Da; vă deranjează?
Traian: Deloc. Pe cine sau de ce ar deranja? Nu înţeleg însă de ce tot vrea chei de la mine?!
Lucian: El vrea chei de la oricine. Dar în cazul dumneavoastră, e vorba de cheile maşinii. Rikky, cheile directorului sunt la mine; nu ţi le dau!
Traian: Drăguţ papagal.
Lucian: Rikky? Întotdeauna.
Traian: Hai, Luci! Să mergem!
Lucian: Unde, dom' director?
Traian: Oriunde, numai aici nu; să nu rămânem în acest loc. Ce zici de "Pacifis"?
Lucian: E bine. Haideţi şi-n "Pacifis"...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ce se întâmplă, Luci?
Lucian: Dom' director, ce bine că aţi sosit!
Traian: Măi, vezi cum greşeşti? Tu mă pui să te scap de pază, când de fapt...
Lucian: Lăsaţi, dom' director!
Traian: Cine erau domnişoarele? Dacă le-ai recunoscut, să-mi dai o listă cu numele lor; vom lua măsuri împotriva lor!
Lucian: Nu, dom' director; vă rog, iertaţi-le!
Traian: Dar ar trebui să procedez astfel, pentru ca asemenea scene să nu se mai repete.
Lucian: Când am să le văd, am să le explic eu situaţia; sper să înţeleagă... Nu-i nevoie să le sancţionaţi.
Traian: Bine... Şi acum... Ştii ce-ar trebui să fac acum?! Să-i chem imediat pe body-guarzii aceia, să te supravergheze, chiar dacă mă vor înjura că-i tot sucesc de colo-colo!
Lucian: Nu, dom' director, vă rog eu.
Traian: N-ar trebui să cedez mereu în faţa ta, dar... Fie! Treacă de la mine şi de data asta; ar trebui să-mi mulţumeşti că-ţi îndeplinesc toate voile.
Lucian: Păi, eu vă mulţumesc.
Traian: Mda... Şi colega ta unde-i?
Lucian: Nu ştiu; sper să nu fi plecat fără mine...
Traian: Ai fi vrut să te mai şi aştepte?
Lucian: Poate nu, dar n-a trecut încă sfertul de oră. Iat-o! N-a plecat.
Traian: Bine. Atunci vă las... Ne vedem luni.
Lucian: Luni, dom' director.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ce zici de asta?
Lucian: Nu ştiu; nici nu vreau să-mi închipui... Să fiu destituit din funcţie; asta aş mai accepta, ar merge, dar... Să fiu exclus definitiv din echipaj?! La naiba! Ce-şi închipuie?! Doar e nava mea; "Pacifis"... Şi n-ar fi vorba nici de asta, dar... Şi tot drumul a tăcut, n-a zis nimic, deşi ştia, ştia ce-a făcut... De ce oare?! Nu înţeleg...
Traian: Ştii ce-ar însemna dacă ai fi exclus din echipaj?
Lucian: Alex şi Nis s-ar retrage din proprie iniţiativă, brusc, imediat.
Traian: Desigur, ei s-ar retrage, iar fără voi trei, "Pacifis" n-ar mai pleca deloc, nicăieri. Misiunea voastră s-ar anula.
Lucian: Asta ar însemna o mare pierdere pentru dumneavoastră, din punct de financiar; aţi investit atât...
Traian: Poftim?! Cine se gândea la pierderile de acest gen?! Pe mine mă preocupă cel mai mult persoana ta, starea în care te afli. Pricepi?
Lucian: Eu, dom' director?! Am să-mi revin...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dom' director, repede, cheile de la maşină!
Traian: Poftim?! Ce-ai zis, Luci?
Lucian: Îmi trebuie urgent cheile de la maşina dumneavoastră.
Traian: Mai întâi de toate, bună seara, dragule!
Lucian: Ah, mă scuzaţi... Bună seara, dom' director.
Traian: Aşa... Acum să trecem mai departe.
Lucian: Plecaţi undeva în seara asta, în afara Institutului? Prin oraş sau în altă parte?
Traian: Din câte ştiu eu, nu; şi nu-i nevoie să-mi consult agenda pentru a verifica.
Lucian: Înseamnă că n-aveţi nevoie de maşină acum, urgent.
Traian: Nu, n-am.
Lucian: Atunci mi-o puteţi împrumuta mie?
Traian: Vrei să mergi acasă?
Lucian: Nu, dom' director, nici gând; acasă m-aş fi dus fie cu taxiul, fie pe jos, nu v-aş fi deranjat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Şi deci, de atunci, din seara aceea, ai plecat de acasă, la Institut şi ai rămas acolo un timp.
Lucian: Da, am rămas acolo; dom' director m-a găzduit, până în seara oficializării misiunii, când s-a aflat că aş fi comandantul. Bine, dom' director mă avertizase deja, cu o seară înainte, ca să nu fiu luat prin surprindere în momentul oficializării misiunii, dar m-a asigurat că dânsul n-a intervenit în favoarea mea, cu nimic! Doar din cauza asta am acceptat să fiu comandantul, tocmai pentru că nu era un aranjament făcut de dânsul; doar se interesase la Comisia pentru Zboruri spaţiale despre mine, apoi mi-a comunicat această decizie a dumnealor, atâta tot! Dar încă nici acum nu sunt sigur de chestia asta...
Lia: Ah, Luci, te rog! Nu redeschide acel subiect! Ştiu, la fel ca şi tine, vezi, am greşit şi eu, reproşându-ţi acest lucru, fără a mă fi gândit dinainte la implicaţiile cuvintelor mele, dar nu credeam că te vor deranja atât de mult.
Lucian: Lia, nu m-ai înţeles încă?! Nu-i vorba de ceea ce ai spus tu! Aşa credeam eu, încă de la bun început şi chiar i-am reproşat asta lui dom' director, direct, în faţă, încă de atunci, în seara aceea, cu o zi înainte de oficializarea misiunii, când dânsul mi-a spus că de reverul acestei haine albastre pe care o purtam se vor prinde şase bulinuţe aurii... Mi-am dat imediat seama că era vorba despre însemnele comandantului misiunii. Şi încă am îndoieli în privinţa neamestecului lui dom' director în toată chestia asta.
Lia: Ah, Luci, n-ar trebui!
Lucian: Ar trebui sau nu, nu mi-e deloc clar! La fel şi-n cazul vorbelor pe care i le-am adresat mamei; ar trebui sau nu să par indiferent, dar nu pot. Şi totul e atât de greu... Şi-n plus, mi-ai mai zis, de curând, că nu l-aş iubi pe tatăl meu, blondul ăla enervant... Dar nu-i adevărat! Cum să-l urăsc?! Off...
Lia: Luci, te rog, calmează-te!
Lucian: Sunt calm, Lia! Foarte calm...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Uite cheile! Ai noroc, le-am găsit...
Lucian: Păi... Chiar sunteţi dispus să-mi împrumutaţi maşina?
Traian: Ce tot vorbeşti, Luci? Doar nu e prima dată când o las pe mâna ta, cu toată încrederea; mai mult mergi tu cu ea, decât mine... Hai, du-te odată şi vrăjeşte-o pe noua ta colegă, comandante!
Lucian: Şi despre chestia asta, cu comandantul misiunii...
Traian: Vorbim altădată!
Lucian: Mulţumesc, dom' director. Am să v-o aduc înapoi tot în seara asta.
Traian: Din partea mea, poţi s-o aduci înapoi... mâine, poimâine, peste 13 ani, sau poţi s-o păstrezi; nu te grăbi din cauza mea, eu oricum nu prea o folosesc.
Lucian: Dar eu tot mă întorc în seara asta.
Traian: Cum vrei. Ai grijă ce faci!
Lucian: Am să v-o înapoiez intactă, fără nici o zgârietură.
Traian: Maşina? Dă-o încolo! Cine se referea la ea? Eu ziceam să ai grijă de tine, cât şi de domnişoara, bineînţeles; nu că n-ai fi un bun şofer, dar traficul în oraş e destul de aglomerat la ora asta.
Lucian: Vă rog, dom' director; tocmai mi-aţi încredinţat comanda unei misiuni spaţiale la bordul navei "Pacifis"; cum puteţi crede că nu m-aş descurca la volanul unei maşini?
Traian: Ai dreptate... Scuză-mă, comandante!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sever: Domnişoara Laura Stancu, reclamanta... Dumneavoastră vreţi să vă reprezinte cineva în acuzare?
Lia: Nu.
Sever: Vă susţineţi în continuare declaraţia dată?
Lia: Da.
Sever: Bun. Deci, dacă reclamanta îşi susţine declaraţia şi nu-şi retrage acuzaţiile, putem începe ancheta. Deocamdată, eu voi prezida această şedinţă şi investigaţiile. Şi să începem prin a trece în revistă câteva amănunte cunoscute despre cele două părţi. Începem cu acuzatul, Lucian Enka. Din acest moment, îţi voi spune "cadet Enka". De acord?
Lucian: Da, domnule.
Sever: Deci, cadet Enka, în vârstă de 21 de ani, născut pe data de 29 februarie 2064, în Craiova; părinţii Diana şi Iulian Enka, ambii lucrează în Institut... Ai învăţat numai aici, în acest Institut, în fiecare an reuşind performanţa de a obţine media anuală 10... De-a lungul anilor, ai participat şi ai câştigat numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, la matematică şi nu numai. Ai absolvit în urmă cu trei ani, cu media 10, devenind matematician. Proiectul tău de diplomă prezentat la examenul de licenţă a fost nava spaţială "Pacifis", pe care ai şi construit-o, împreună cu alţi doi colegi. Pe data de 28 mai a. c. ai fost numit de către Comisia pentru Zboruri Spaţiale a Institutului ca membru de bază al misiunii spre planeta Proxima, alături de cei doi colegi cu care ai realizat nava "Pacifis". Timp de o săptămnă ai întocmit subiecte de concurs pentru 10 candidaţi, printre care se număra şi domnişoara Stancu, iar la data oficializării misiunii ai fost numit în funcţia de comandant. Deocamdată însă, pentru că n-aţi plecat nicăieri, eşti considerat doar cadet. Ai vreo obiecţie la cele auzite?
Lucian: Nu.
Sever: Aceasta ar fi prima ta misiune spaţială; n-ai mai participat la nici una până acum?
Lucian: Nu, n-am mai participat; ar fi, într-adevăr, prima.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce zici, acum?
Mihai: Ai dreptate, e ciudat... Tu, ce crezi? Care-i bănuiala ta?
Lucian: Eu aş vrea să aflu mai întâi părerea ta, dacă nu te superi...
Mihai: Păi, se refereau clar la tine, ca la un secret al dumnealor, păstrat de-a lungul anilor, care acum ar fi aici, în siguranţă, pe Proxima... Luci, crezi că ar fi posibil ca domnul director să fie, de fapt... Adică, dânsul... Tatăl tău?! Domnul director, Luci?!
Lucian: Da, asta bănuiam şi eu, dar speram că doar mi se părea mie...
Mihai: Nu, nu ţi se părea, asta reiese clar din cuvintele acelea.
Lucian: Ah, nu... Nu se poate!
Mihai: Luci...
Lucian: Sunt bine, n-am nimic... Deci, de fapt din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui, nu din alt motiv...
Mihai: Păi, eu nu ştiu ce să-ţi spun.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Înţeleg... Spune-mi, ai mai luat parte la alte misiuni spaţiale?
Lucian: Nu, n-am mai participat la nici o altă misiune; asta este prima. Curios, nu?! N-am fost nici măcar într-o misiune de scurtă durată, pe vreo planetă din apropierea Terrei, fie chiar doar în recunoaştere. Ba mai mult, nici măcar pe Lună, satelitul natural al Terrei, la o bază lunară... Asta-i prima mea misiune spaţială. Până la aceasta, n-am fost nici măcar într-o scurtă călătorie spaţială de ocazie, sau de plăcere. Am fost doar un matematician al Institutului Astronomic, deşi, de fapt, nici asta n-am fost, pentru că eram ocupat cu construcţia navei "Pacifis" şi n-aveam timp de nimic altceva.
Sonya: Deci, ţi-a fost dat ca la prima misiune spaţială la care participi să fi tocmai tu piesa de bază, comandantul. Asta presupune că erai bine văzut prin Institut, cum pari a fi peste tot.
Lucian: Te rog... Aş vrea să nu discutăm despre asta.
Sonya: Ah, scuză-mă; te-am atins într-un punct slab. Dar orice ai zice, tot eşti comandantul acestei misiuni, fie că-ţi place, fie că nu, deşi în ultima vreme nu-ţi mai onorezi datoria, de conducător.
Lucian: Ţi-am spus şi-ţi repet: Nu vreau să vorbesc nici despre asta!
Sonya: Hmm, faci pe laşul, deşi nu eşti... Nu abordezi subiectele care nu-ţi convin, le ocoleşti cu bună ştiinţă, vorbeşti numai despre ceea ce-ţi place.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!