Recviem

(pentru Stela Popescu şi Tamara Buciuceanu)

fumez o ţigară, mâhnită, pe fotoliu
gânduri încălzesc în aburi de cafea
zorii comediei au intrat în doliu
pe scena României a mai murit o stea.

se duc pe rând artiştii, lumea-i tristă
şi cerul plânge trei zile la rând
teatrul îşi destramă masca pesimistă
viorile suspină pe strune lăcrimând.

mă plimb prin pădurea de stele regală
fructul dulce al luminii îl culeg
la miezul nopţii în straie de gală
printre vise de artişti mă reculeg.

îngerul meu binevoitor şi tandru
mă mângâie cu petale de leandru.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pădurea de stele

mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu şoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
ameţită de aerul cu miros de santal.

nu vreau tristeţea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu şi mai am curaj.

aprind o candelă în linişte mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuşi îmi leagă sufletul de poezie.

nicicând n-am gândit viaţa în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru o stea

(in memoriam Stelei Popescu)

teatrul românesc este astăzi în doliu
s-a stins fulgerător o stea mirobolantă
umorul s-a acoperit cu negru linţoliu
se-nchide un capitol de viaţă culminantă.

s-a ridicat la ceruri un destin fascinant
sfinţii să aplaude un talent fabulos
va străluci-ntre stele în punct fulminant
să cunoască nemurirea aproape de Cristos.

drum bun tu stea iubită de toţi adorată
laşi lumea în lacrimi şi scena cernită
a rămas amprenta vie de glie memorată
a rămas o operă cu aur poleită.

am învăţat că moartea e blândă câteodată
că ridică în lumină o credinţă împlinită.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diadema inimii

iubirea dăinuie între cer şi pământ
poartă pe tâmple o cunună regală
între unu şi doi e magic jurământ
crini o îmbracă în straie de gală.

în clepsidre se scurg săruturi suave
cuvinte s-mpletesc cu lumina stelară
în iubire nu sunt graniţe şi enclave
circulă pretutindeni cu ritmuri de chitară.

iubirea este panaceu universal
vindecă inima de palpitaţii grave
dizolvă amarul din aer provensal
este minunea timpului ce stinge lave.

dulce povară şi totuşi ce grea
sensibilizează cerul cu sangvină stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Carpaţii plâng câteodată

(lui Mihai Constantinescu)

chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste ţărână s-a asternt linţoliu
moartea îşi arată rânjetul pervers.

un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.

s-a mai stins o stea pe cerul veşnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeşnic
care a ars mereu ca o rază de soare.

moartea face victime printre artişti
lăcrimează Carpaţii şi brazii lor trişti.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pădurea în gând

imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu ştiu că viaţa nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.

mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.

vreau veselie în pădure să fie
să danseze urşii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conştiinţa mea.

imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tamara Buciuceanu Botez, o doamnă cât o lume, un perpetuum mobile al comediei!

Ştefan Paraschiv în articolul "Actorii sau sfinţii publicului" (4 septembrie 2011)
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kundalin

păcatul primordial îl port în chintesenţă
am muşcat şi eu din fructul oprit
şarpele înşelător face-n mine prezenţă
cu plăcerile vieţii mereu m-a ispitit.

soarbe miresmele pure ale sângelui meu
s-a încolăcit pe suflet strânge cu putere
senzaţia halucinantă am simţit-o mereu
că întruchipează gânduri, vise, mistere.

este Kundalini doarme pe inima mea
se hrăneşte cu iubire cu lumina intrinsecă
în grădina crinilor rouă dulce bea
prin pădurea de gânduri îşi face potecă.

tot universul meu să-l controleze vrea
armonia din altarul rugăciunilor disecă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noapte şi zi

Pe un colţ de noapte-albastră,
Ferecată-n lumea-i lină,
Şade-n cer, deasupra noastră,
Nemişcată, Luna plină.

Poartă straie de lumină
Iar privirea ei măiastră,
Strălucind diamantină,
Îmi pătrunde prin fereastră.

Din felia mea de lume,
Înspre alte zări celeste,
Printre stropi de-argint şi brume,
Mă strecor ca-ntr-o poveste.

Un ecou prelung aleargă...
Glas de corn în miezul nopţii,
Colindând pădurea largă,
Ca un cerb în voia sorţii.

Printre nori, c-o tremurare,
Suie-n taină visu-mi dulce...
Sub a zorilor răcoare,
Pe când Luna-ncet dispare,
Bolta-şi poartă-n Carul Mare,
Blând, Luceferii să-i culce.

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (septembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Luna veghetoare pleoapele-şi ridică
lumina solară îi încălzeşte chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopţii visează şi Timpul.

un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
aşează peste mine mătăsoase dantele.

străbate cerul printre vise măreţe
şterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de nobleţe
destramă abisuri a nopţii plângeri.

cerne peste mine înţelepte poveţe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara din suflet

în zbor de pasăre măiastră mă înnod
doar ea mă poate purta printre stele
în oceanul luminii să arunc un năvod
să capturez linişti pentru zile rele.

drumul comorilor presărat cu capcane
e străbătut de îngeri şi sfinţi
ei destramă bezne abisale şicane
şi armonizează liniştea din minţi.

din vise măreţe mi-am făcut comoară
să mă simt bogată ca un zeu
iubiri nepreţuite sublim mă înconjoară
sufletul este organizat ca un muzeu.

mi-am îngropat karma sub piatră de moară
să-mi continui viaţa mergând spre Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lan de caprifoi

cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindeşte-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.

romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a aşezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.

melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenuşie tare-aş vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină şi plânge.

gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viaţă în slovă se distinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravură pe inimă

marea unică iubire e gravată pe inimă
să nu se risipească în valurile vieţii
proaspătă mângâiere caldă şi intimă
răsare însoţită de zorii dimineţii.

emoţiile curg că izvorul turcoaz
murmurul şoptit e dulce încântare
iubirea mea mă ţine departe de necaz
şi fiecare zi e sfântă sărbătoare.

liniştea albastră curge prin gleznă
n-aş fi putut fi fericită mai mult
în braţele iubirii nu am teamă de beznă
pe petale de stele tumultuos exult.

iubirea mea rezistă marilor încercări
cu vise care zboară printre întunecări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri lucide

gândul meu zboară şi prinde viteză
trece ca o rachetă prin univers
strânge lumină- subiect de sinteză
conversând cu timpul la faptul divers.

gânduri curtează stele lucinde, boeme
timpul să nu treacă iar ca un hoinar
să se stabilească simboluri şi embleme
în cuvântul dulce tandru şi plenar.

gânduri se-nmulţesc câtă frunză şi iarbă
dezvoltă conştiinţa în formă absolută
soarta să nu orbecăie ca vremea oarbă
prin lumea în schimbare revolută.

savorile gândirii în clocote să fiarbă
hrană pentru suflet eternă, disolută.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeluţa descântată

Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cuşcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.

Aburi ies, se-nalţă-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Şi florile pe ponoare.

Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeaţă pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.

Te opreşti să bei cafea
Din ceaşca, inima mea,
Care-i dulce şi ar vrea
Să fii zaţ de stea în ea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment narativ

mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sub cerul constructiv
cascada de gânduri e-o altă Niagară
fiecare val e torent cu un sens emotiv.

prin coşmarele nopţii sunt o fugară
mă agăţ de lumină cu valoros motiv
mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sub cerul constructiv.

raiul îl ctitoresc ca o umilă slugară
în sufletul meu cu freamăt creativ
uneori sunt port alteori sunt gară
îngeri se opresc în mine- moment narativ.

mă împrăştii în lume ca fumul de ţigară
poezia înfloreşte sun cerul constructiv.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în si bemol

floare de-argint şi de petale
cuibul tău e sus pe creste
visul lin coboară-n vale
la izvorul de poveste.

floare de colţ minunea mea
freamătul tău atinge misterul
roua dulce curge ca o cişmea
aromă sub bolţi parfumând eterul.

plămădesc un cantec în si bemol
inimă să nu mai fii posomorâtă
te energizez cu frecţii de carmol
pe-o stea tristeţea fie zăvorâtă.

visul de argint ca o pasăre rară
pluteşte fericit pe strune de chitară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pajiştea nopţii

pe pajiştea nopţii vise păstoresc
când visez frumos mă simt fericită
pietre de temelie la destin clădesc
stele mă răsfaţă cu lumina iubită.

iarba de poveste acoperă păcate
noroiul aspru şi mâzga din gânduri
cerneluri colorate sunt amestecate
poezia nopţii să curgă rânduri rânduri.

nu mă bandonez elanului de viaţă
fermecate pasiuni mă ţin activă
lumini îngereşti mă mângâie pe faţă
ca apă de izvor proaspătă curativă.

străbate-mă Doamne cu sfânta povaţă
să nu risipesc în beznă sursa creativă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie cu miresme

trandafirii umplu pahare cu nectar
strâng roua nopţii în petalele fine
aduc fericiri şi iubirea în dar
în parfumul lor mă gândesc la tine.

florile speranţei freamătă în zori
îmi povestesc despre o lume calmă
visele născute printre suave flori
zboară spre stele lansate din palmă.

să fie cântece şi trandafiri în lume
boboci de lumină înfloresc în gând
am primit în dar o dragoste anume
vă salută pe toţi rând pe rând.

din cupa unui trandafir beau rouă
mă îmbăt cu miresme nutrind viaţă nouă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul

Alfabetul e-un spectacol
cu costume noi, de gală,
poţi să-l vezi, nu-i vreun un obstacol,
chiar din banca de la şcoală.

Literele stau la rând,
sunt frumos aliniate,
fiecare ocupând
un rol între celelate.

A e prima care trece
pe scenă, cu mare fală,
pentru voi ea va începe
Alfabetul cu-ndrazneală.

Ă vine cu pălărie,
urmând  cam supărat,
B şi-un C de la "cutie",
drept pe scenă au intrat.

Apoi rând pe rând vin toate,
câte una se perindă,
N de la cuvântul "noapte",
apoi O de la ''oglindă".

Z e cea care încheie
şirul lung de mici vedete -
literele sunt o cheie
pentru scrisul pe-ndelete.

Iar când scena s-a golit,
rolul nu şi-au terminat:
ne-apucăm toţi de citit
Alfabetul de îndat'!

poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valţul rozelor

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină...
Şi suspină — cum se suspină...

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!