Cu pădurea în gând
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu știu că viața nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.
mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
vreau veselie în pădure să fie
să danseze urșii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conștiința mea.
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Semnele zborului
Luminișul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.
O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.
Luminișul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,
Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,
Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,
Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.
poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Când fac o fotografie imortalizez zece procente din ceea ce văd.
citat din Annie Leibovitz
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Pădurea...
Azi, în falnica pădure,
Mai sunt fragi, mai sunt și mure.
Dar e sumbru viitorul,
C-a pătruns în ea... toporul.
epigramă de Virgil Petcu (2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelegrin prin raiul poeziei
descătușez cu versul potențialul meu
poezia mă poartă prin lumea întreagă
îmi transferă fericire și când îmi e greu
să pot striga tare - viața îmi e dragă.
las urme pe zăpadă pe diverse alei
avântul mă poartă spre Univers semantic
pe strada speranței plină cu polei
mă reazem de Cuvânt când cad să mă ridic,
mai sus de nori ca șoimii temerari.
stele din Ursa Mare îmi dau un mesaj
să strâng strălucire în globii oculari
să iubesc să n-am teamă să am curaj.
imortalizez în versuri timpii mei solari
pelegrin prin lumea plină de miraj.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mondială a pădurilor
Blestemata de secure
Schimbă codrului tabloul
Și din tainica pădure
N-o rămâne nici ecoul!
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea pierdută
Ce forme au pomii
uciși de tristețe?
Se plânge în verde
cu lacrimi de frunze.
Ofrandă de rouă
sărută iarba prea crudă,
vântul printre ramuri șoptește
o pădure pierdută în timp,
sălcii pletoase plâng peste ape
în tăceri echivoce
suspendate prin spaimă.
Printre ramuri,
nici păsări,
nici cuiburi,
nici grai.
Natura pare rănită...
răstignit între cer și pământ
cu buzele albite
mă rog cu speranță
pentru ziua CE VINE.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rana pricinuită de săgeată se cicatrizează. pădurea doborâtă de secure crește din nou, dar rana produsă de vorbă - de vorba urâtă și rea - nu se mai vindecă.
în Mahabharata
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin pădurea de stele
mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu șoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
amețită de aerul cu miros de santal.
nu vreau tristețea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu și mai am curaj.
aprind o candelă în liniște mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuși îmi leagă sufletul de poezie.
nicicând n-am gândit viața în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul,propriul chip
Om, ce ai apărut în lume,
Ori ai plecat devreme
Timpul își lasă urme
El, prin noi așterne...
Tic-Tac, sunetul de ceas
Care pare a fi grăbit
Tu ca om, plecat, rămas,
Oare chiar ne-ai socotit?
Nu lăsa ce ai în mână
Nici în suflet, nici în trup
Să te uiți ca-ntr-o fântână
Ca pădurea către lup.
Tot ce va veni de-acum
Și ce-ți va da de veste
Iartă, nu te face scrum
Rămâi tu, o poveste!
poezie de Vlad Milon (12 august 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Variantă la drujbă
N-o fi drujbă performantă,
Doar o coadă de secure,
Dar e-a lui pădurea toată,
Lume, lume!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psihoză profundă
sunt ploaia de emoții anunțată-n prognoză
mă întind peste munți că un curcubeu
viața mea complicată vreau să fie roză
să nu simt bătrânețea cum mă apasă greu.
răspândesc în lume zilnic câte o doză
de optimism crescut în cuib de stea
îmi spăl chipul cu rouă de pe tuberoză
în paradisul minții să simt dragostea.
în palmele timpului mă simt o mimoză
cu fluturi în piept dansând iubitori
îmi imortalizez fericirea în poză
alături de prietenii ocrotitori.
poezia inimii magnifică psihoză
o răspândesc în lume pentru visători.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea gonită
Drumul ce duce la pădure
este mai lung.
Cândva era la doi pași.
Nici nu știam
când ajungeam
la inima copacilor
ascultându-i tic-tacul
sevei ce pulsa în trup.
Acum mașina ce gonește
mă poartă
spre marginea pădurii.
Orașul a gonit
pădurea
din mine.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sfioasele paduri
O! Lăcrămioarele-s sfioase,
furând din cer argintul lunii.
Și soarele, uitând poiene,
stârnindu-și acele minunii
cu vorbe albe și viclene,
pădurea verde o descoase:
- De ce-ți sunt fetele sfioase?
Pădurea tace, le ascunde,
și astrul nici nu știe unde.
poezie de Ion Bănuță
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i amiază
Reperele zilei lipsesc nu-s zori și nici amurg.
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!