Prin pădurea de stele
mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu șoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
amețită de aerul cu miros de santal.
nu vreau tristețea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu și mai am curaj.
aprind o candelă în liniște mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuși îmi leagă sufletul de poezie.
nicicând n-am gândit viața în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.