Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
De cea a lui HURMUZACHI ori de ce VORONEȚEANĂ.
Toate sunt rotacizante, cu grai maramureșean
Cam greu de-nțeles; de-aceea un brav om sud-dunărean,
Zis și DIACONUL CORESI, nouă cărți ne-a tipărit -
Liturghiere și cazanii cu-n grai limpede gândit.
Tot pe-atunci, de mare cinste, altă carte-a fost să fie:
Un Vechi Testament ce-i zice "PALIA DE LA ORĂȘTIE".,
Nu era tot Testamentul, netraduse părți rămân,
Dar spre prima oară-acolo-apare numele "român"...
Biblia cu psalmi măreți l-a atras cu har sfințit
Pe călugărul Barilă ce-a ajuns mitropolit.
E primul poet al nostru, mare maestru-n condei.
Ca mitropolit își luase numele de DOSOFTEI.
El a scris "PSALTIREA-N VERSURI", cum dorise și VARLAAM,
Iar un vodă-i luase pilda: CANTACUZINO ȘERBAN,
Care-a editat Scriptura cu o limbă ca-n povești,
Monument al limbii noastre, "BIBLIA DE LA BUCUREȘTI".
Stilul ei toți cronicarii, cu parfum de limbă veche,
L-au luat și-au scos istorii: NĂSTUREL, COSTIN, URECHE.
Meșteri mari au fost NECULCE, MILESCU și IVIREANUL.
Ale lor letopisețe le-am citit cu tot aleanul.
Pe NEAGOE și POPESCU, cronicari munteni, i-admir,
Dar, din toți, un mare geniu e DIMITRIE CANTEMIR,
Folclorist, savant, istoric, filosof și academic,
Nemții, rușii, chiar și turcii, îl văd combatant polemic,
Căci ce scrie domnitorul, inspirase pe VOLTAIRE,
Pe HUGO ca și pe BYRON, pentru ei izvor prosper.
Opera lăsată-n urmă este-o bogăție rară:
"DIVANUL" - este-o lucrare de gândire exemplară.
La fel este și romanul alegoric și-ieroglific,
Precum și cel în latină cu Imperiul cel terific,
Ori "DESCRIPTIO MOLDAVIE" și "HRISOVUL MOLDO-VLAHIC",
Ca și alte cărți de seamă din tot spațiul padișahic.
IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU, harnic bard în plăsmuire,
Lăsă pentru toți urmașii "sfânta Patriei cinstire",
După cum BUDAI-DELEANU, fiul ȘCOLII ARDELENE,
Ne-a lăsat "ȚIGANIADA", spre a ne feri de lene...
Astăzi DINICU GOLESCU ni-i model de cum se scrie
"ÎNSEMNĂRI" din mari voiaje, ca-n a lui "Călătorie...".
ANTON PANN, "finul Pepelei, cel isteț ca un proverb" -
Ne-a compus și imnul nostru, lăudând al Țării Herb.
Apărură, după-aceea, mari și harnici creatori:
NEGRUZZI și HELIADE, ideali cugetători,
FILIMON, ALEXANDRESCU, RUSSO, PETRE ISPIRESCU,
Precum și GÂRLEANU, GHICA, ZAMFIRESCU, ODOBESCU...
Bravul ANDREI MUREȘANU, "sol al Deșteptării noastre",
Este-un pașoptist de frunte, prin îndemnuri vii, măiastre.
GEORGE BARIȚ i-a fost prieten cu CIPARIU TIMOTEI
Ce-a fondat ACADEMIA, vestiți patrioți și ei.
BARBU DELAVRANCEA-n scenă, pe ȘTEFAN cu drag l-învie,
Iar COȘBUC ne dă "BALADE", "CÂNTECE DE VITEJIE",
Sau pe DANTE ni-l traduce fără niciun echivoc.
SLAVICI e-n triumf cu "MARA" și cu "MOARA CU NOROC".
Un savant - lingvist, istoric, jurist, enciclopedist,
Ne-a fost BOGDAN PETRICEICU, deci HAȘDEU, cel ve;nic trist
Pentru c-a pierdut pe IULIA, un geniu, copil de aur.
Ei i-a scris "RĂZVAN ȘI VIDRA" și-alte opere-tezaur.
Cu ALECSANDRI începe măreția poeziei...
Din Mircești lansează scrieri despre vraja României,
Culegând balade, doine, scriind drame, comedii;
El râdea de CHIRIȚOAIA și-o jelește pe DRIDRI...
Pe genialul EMINESCU chiar și cosmosu-l adoră!
"LUCEAFĂRUL" i se-nclină și-l transformă-n auroră.
El e-un Simbol Viu al Țării, de-ntreg neamul adorat,
Căci în lumea poeziei el e marele-mpărat!
Cum ai scris tu, sfânt Luceafăr, nimeni nu te egalează!
Viața ta și ce-ai creat sunt o orbitoare rază...
Peste veacuri vei rămâne un gigant Poet în lume,
Prozator și filosof, jurnalist cu sfânt renume.
CREANGĂ-i vocea-nțelepciunii absorbită din popor
Care prin "POVEȘTI" se-nalță-n genial povestitor.
Nică al lui Ștefan a Petrei ne-a lăsat cu bucurie
Cartea cu-"AMINTIRI"-minune despre-a lui copilărie...
ION LUCA CARAGIALE, rege-n teatru, pus pe glume,
Cu "SCRISOAREA lui PIERDUTĂ" a vrăjit întreaga lume,
Iar cu "NOAPTEA FURTUNOASĂ", cu "NUVELE" și cu "SCHIȚE",
Pe-onorabili și stimabili i-a luat în vârf de penițe.
Încruntat, dar cu bun ton, în fotoliu la JUNIMEA,
Stătea TITU MAIORESCU îndrumându-și tinerimea
Ce-i sta-n jur ca să-l asculte, le da sfaturi cum să scrie,
Ca în cartea lui de "CRITICI"; și-a fost bună-a lui nășie...
Primul simbolist din țară, ahtiat după rondeluri,
ALEXANDRU MACEDONSKI, polemist cu vechi răzbeluri,
Este-ndrăgostit de roze, de blazoane, nopți de mai,
Cântate-n LITERATORUL, unde-s scrise-n splendid grai.
"GRANDIFLORA", "DONNA ALBA", apoi "BRAȚUL ANDROMEDEI",
A scris GIB I. MIHĂESCU, cărți ce-s pajura monedei,
Căci a câștigat respectul miilor de cititori
Care îl vor pune veșnic printre marii scriitori.
IORGA NICOLAE-i unic, cu-a lui mie de volume;
E-un colos în orice branșă; a descris orice din lume.
E prezent ca prim-ministru, mare academician,
Critic, filosof, istoric, dramaturg, un viu vulcan!
Fu-n conflict cu legionarii ce cu ură l-au răpus
Chiar când scria mari creații, fiindcă multe-avea de spus.
Alt prolific, PIȘCULESCU, iubit preot la amvon,
Ne-a tradus BIBLIA toată, semnând GALA GALACTION.
SADOVEANU, creatorul, este-un monument de limbă...
Muzicală, pitorească... Prin istorii el ne plimbă
Cu romane de-aventuri, cu descrieri de natură,
Cu "DUMBRAVA MINUNATĂ" care inima ne fură,
"NEAMUL ȘOIMĂREȘTILOR", "BALTAGUL", "FRAȚII JDERI", "CREANGA DE AUR",
"NADA FLORILOR" ori "ȘOIMII" - și-alte opere tezaur.
Ca politician, maestrul n-a mai fost atât de mare,
Fiindcă își schimba culoarea după care-era mai tare...
Sunt critici ce demonstrează că, după părerea lor,
În mod cert, LIVIU REBREANU-i cel mai mare prozator,
Că-i modern și că-n subiecte este-un geniu ne-ntrecut
Ca în cărțile "RĂSCOALA", "JAR", "ION" (ce le-a plăcut).
Dar mai sunt "ADAM ȘI EVA", "CATASTROFA", "CRĂIȘORUL",
Ori "CIULEANDRA" și "PĂDUREA (...), unde-și pierde frățiorul.
Însăși viața lui Rebreanu e-un roman întunecat,
Terminată-ntr-un mod tragic, când un tâmp l-a împușcat.
IONEL TEODOREANU, evocând copilăria,
Apoi și adolescența, își lansase trilogia
În "LA MEDELENI" și-n cartea "ULIȚA COPILĂRIEI" -
Pagini splendide, duioase cu-aroma poeziei.
Ion Nicu Theodorescu, cum și-a terminat liceul,
Trăia doar din meditații, dar cu greu câștiga leul.
Scria însă foarte bine. Ca să scrie liniștit,
S-a retras la mănăstire patru ani, călugărit.
Acolo,-ntr-o noapte rece, chiar în toiul Bobotezii,
Imitând pe Eminescu, și-a pus nume nou, ARGHEZI,
Și visa ca să-l întreacă pe Luceafăr și Baudelaire,
Editându-și LINIA DREAPTĂ - ziar cu număr efemer.
Pleacă după bani în Franța, apoi la Geneva,-n grabă,
Unde-ajunge bijutier; dar reala lui podoabă
Este opera-i măiastră, cu geniu de făurari,
Apoi? Arestări și critici de la staliniști tâlhari.
Când reabilitări primise, mari onoruri i s-au dat:
"Cel mai mare bard al țării" ziarele l-au proclamat.
Tot ce-a scris e prin vitrine... Și "CÂNTARE OMULUI!",
Și "CUVINTE POTRIVITE" și- "OCHII MAICII DOMNULUI"...
Între timp, CEZAR PETRESCU scrie "FRAM, URSUL POLAR"
Și romanu-"ÎNTUNECARE", opere de galantar.
Celălalt PETRESCU, CAMIL, a scris "PATUL LUI PROCUST"
Și piesa "BĂLCESCU", apoi și-un roman de-amor august...
Dramaturg dotat de muze cu talent de la debut,
A fost VICTOR EFTIMIU, în Albania născut.
A scris "MEȘTERUL MANOLE" și "ÎNȘIR-TE MĂRGĂRITE",
Două piese-n stil poetic, minunat meșteșugite.
GARABET IBRĂILEANU, un român-armean comoară,
Critic literar de seamă, a scos DACIA LITERARĂ.
La VIAȚA ROMÂNEASCĂ scrie critici de folos,
(Iar din cartea sa, ADELA, s-a turnat un film frumos...)
MIHAI SORBU se lansează-n tragi-comedii de-amor.
Cu o piesă despre "PATIMI", terminate cu omor.
Tragic moare și-ODOBESCU. Vina-i dragostea - arzoasa!
Noroc c-apucat să scrie "TEZAURUL DIN PIETROASA"...
După ce-a scris "ACCIDENTUL", un roma bun, diafan,
Moare-ntr-un accident tragic MIHAIL SEBASTIAN.
Înainte mai scrisese piesa "STEAUA FĂRĂ NUME",
Ca și "JOCUL DE-A VACANȚA" - ce-i aduse bun renume.
Sunt sigur că LUCIAN BLAGA - "Nobel" ar fi meritat
Pentru "POEMELE LUMINII", pentru "DAIMONION" tratat.
Lirica-i expresionistă are sensuri noi, ascunse:
"MAREA TRECERE" e-un vis precum "CURȚI DE DOR" străpunse...
Blaga, filosof, lansează trei noi trilogii centrale:
Cea cu "SPAȚIUL MIORITIC", cu "CENZURI TRANSCENDETALE",
Cu eonul său dogmatic, idei ce le ia și-n teatru:
În "ZAMOLXE", "ANTON PANN" și-n "DARIA", actul patru.
GOGA a rămas poetul drag al pătimirii noastre,
Prim-ministru, dramaturg, educat în două castre,
A scris "NE CHEAMĂ PĂMÂNTUL", "CÂNTECE FĂRĂ DE ȚARĂ",
Drama "MEȘTERUL MANOLE" - și ne-a plâns viața amară...
Moldovean cu suflet mare, dar cu chipul pricăjit,
ALEXANDRU N. VLAHUȚĂ veșnic va fi pomenit
Pentru cartea-i fără seamăn "ROMÂNIA PITOREASCĂ",
Unde spațiul mioritic pare-o Patrie cerească.
Un istoric de religii, scriitor de ficțiune,
Este MIRCEA ELIADE, cu o nouă viziune
Despre dogme și religii... Pleacă-n India, departe,
Unde-o vede pe MAITREYI despre care scrie-o carte.
E-o iubire interzisă și-atunci Mircea pleacă-n lume...
Scrie- "ÎNTOARCEREA DIN RAI", "LA ȚIGĂNCI" - cu teme-anume.
E profesor la Chicago unde scrie ca un rob,
Dar "ISTORIA DE RELIGII" este unică pe glob!
Mare critic, LOVINESCU, simplu dascăl de latină,
S-a impus ca mare critic - arta-n fața lui se-nclină,
Căci a scris șase volume de istorie literară
Care-s viața culturală din întreaga noastră țară...
Proza psihică există. Iar la noi ea s-a ales cu
Cărțile de mulți citite ale-HORTENSIEI-BENGESCU.
ION MINULESCU, însă, chiar din ziua de lansare,
Are până azi aceeași neschimbată căutare:
"DE VORBĂ CU MINE ÎNSUMI", "ROMANȚE PENTRU TÂRZIU",
Vor rămâne "spovedanii" puse pe un soclu viu!
Dacă Minulescu-i vesel, GEORGE BACOVIA-i trist,
Dar este văzut de critici cel mai mare simbolist.
Cartea-i "PLUMB" îl va impune; și la fel "STANȚE BURGHEZE".
Din încețoșări și moină, George vrea să evadeze...
Reușește- AGÂRBICEANU, prozator și protopop,
Prin "ARHANGHELII", romanul ce ajunse-un film de top.
Sigur, PANAIT ISTRATI, după-atâți amar de ani,
Încă-și merită porecla "Maxim Gorki din Balcani".
N-avea decât vreo cinci clase, ani la rândul repetent,
Însă-avea o forță-n suflet ce-l făcuse eminent.
Vagabond pe continente, ba chiar hoț de buzunare,
Ca să supraviețuiască, fura, citea cărți bizare,
Dar sătul de-așa viață, a vrut să se sinucidă.
Era-n Franța, iar francezii i-au salvat viața stupidă...
Marele ROMAIN ROLLAND i-a cerut să-și scrie viața.
Cu talent redase totul și... norocul i-a-ntors fața
Când a scris lucrări mărețe: "CODIN", "KIRA KIRALINA".
Astea l-au făcut celebru - răul și-a plătit pricina.
Ba, mai mult: Rolland l-împinse să devină comunist,
Dar văzând ce-i la Kremlin, s-a-ntors... anti-comunist!
Total diferit în stiluri e poetul ION PILLAT
Cu "ETERNITĂȚI DE-O CLIPĂ" și "VISĂRI" el s-a lansat.
GEORGE TOPÂRCEANU-, amabil, ne-a servit "MIGDALE-AMARE"...
Prin "SCRISORI FĂRĂ ADRESĂ"-n "PARODII ORIGINALE".
E-un colos în poezie, iar eu sincer îl admir
Cum o-admir pe-a lui iubită, pe OTILIA CAZIMIR.
Iar VASILE VOICULESCU, medic, poet, dramaturg,
Va rămâne prin "SONETE (...)" un sensibil demiurg,
Imitându-l pe SHAKESPEARE cu vreo sută de sonete.
(L-au distrus în închisoare comuniștii, la anchete...)
Un Mecena-i PERPESSICIUS care-și află vieții rostul:
Cel mai mare editor al Luceafărului nostru.
El ne-a dat ediții docte, critice, fără egal,
Citind cinșpe mii de pagini ale geniului-regal!
Versuri are "SCUT ȘI TARGĂ", apoi scrie cinci volume
Denumite "MENȚIUNI" - pagini critice anume -
Care, puse împreună cu lucrări de trudă rară,
Ne va da o mare carte de "ISTORIE LITERARĂ".
ȘT. O. IOSIF și-al său prieten, ieșeanul DIMITRIE ANGHEL:
Primul i-a luat soția celuilalt (ea... fals arhanghel!).
Dimitrie-a tras în Iosif - fără ca să ni-l omoare.
Totuși, de la ei rămas-au mari creații literare...
ION BARBU se semnează, dar e Dan Barbilian,
Nu-i doar un poet de seamă, ci și matematician.
El ne-aduce ermetismul, netrădând pe Poincaré,
Fiindcă-i "JOC SECUND" plecarea "DUPĂ MELCI", în "pas caré"...
CĂLINESCU e oglinda ce absoarbe-n ea, de-a tura,
Pe toți ce aveau de-a face în scris cu literatura:
I-a cernut prin site dese, prin furcile caudine,
Și dând zgura la o parte, le-a pus spuma la vitrine.
Așa s-a ivit celebra "ISTORIE LITERARĂ (...)",
După care "EMINESCU", studiu de valoare rară,
Apoi "BIETUL IOANIDE" și romanul "SCRINUL NEGRU".
Nu uităm c-a scris și teatru, că era-un poet integru.
"A VENIT ASEARĂ MAMA"-a scris VASILE MILITARU,
Sfânt poet ucis în lagăr zicând: "Stalin ni-i amarul!"
GEO BOGZA va rămâne cu o "CARTEA OLTULUI"
Iar BENIUC și-a frânt talentul cu slăvi stalinismului...
Ce păcat că mulți avură bun talent și bun carismul,
Care jalnic se pierdură când cântară comunismul!
Am avut și-astfel de cazuri, ca un gol, ca o blocare,
Deși unii-ar fi putut scrie mari creații de valoare.
Un exemplu elocvent despre oameni cu-acest crez
Este cazul cel mai tipic: DEMOSTENE A. BOTEZ:
După cartea lui de versuri minunate, zisă "MUNȚII",
Scrie ode comuniste ca s-jungă-n fruntea frunții...
ZAHARIA STANCU, slujnic, se distinge prin "DESCULȚ",
Precum TUDOR MUȘATESCU prin "TITANIC VALS" s-asculți,
Prin haioase "mușatisme" cu subiecte fel de fel,
Ce voios se iau la-ntreceri cu hazul lui PĂSTOREL.
Steaguri românești în Franța - IONESCO și CIORAN -
Toarnă visul mioritic în limba lui Pardaillan
Și-l traduce în română: "RINOCERII", "CÂNTĂREAȚA (...)",
"ISPITA DE-A REZISTA", "VÂRSTE DE-AUR", dimineața...
Fratele lui Geo Bogza (RADU TUDORAN și-a spus) -
El le scrie celor tineri "TOATE PÂNZELE-acum SUS"!
TRISTAN TZARA, dadaistul, comunist și scriitor,
Jubila că versu-i este-un amalgam năucitor!
LEONID DIMOV, CHIRIȚĂ, cu BACONSKY și DOINAȘ:
Patru nume virtuoase de-admirați poeți fruntași...
PETRU DUMITRIU-n forță părăsise România.
Era-n preț, însă exilul i-a redus mult ierarhia.
GELLU NAUM, aromânul, suprarealist de frunte,
Cu ILARIE VORONCA, merg în vers pe-aceeași punte.
ȘTEFAN BĂNULESCU însă ia un premiu național
Pentru cartea de nuvele "UN REGAT IMAGINAR".
Cu "PRINCEPELE" și cu "GROAPA", BARBU EUGEN se-impune,
Fiindcă sunt două romane, din ce-a scris, cele mai bune.
Totuși, cârcotașii, -n șoapte, ne-au spus că-s un plagiat...
Prin revista SĂPTĂMÂNA ce-o avea, în toți a dat!
VADIM TUDOR, din slugarnic ceaușist, a-ntors-o tare
Și cu BARBU, fac partidul numit România Mare.
E-un naționalist năvalnic prin ce scrie-n ton fierbinte
Și-nfruntând pe Iliescu, candida ca președinte.
NICOLAE LABIȘ este din toți barzii "Mierea floarei"!
El domnește-n veci prin inimi scriind "MOARTEA CĂPRIOAREI"
Era un copil-minune, un geniu necontestat.
Sunt ceva dovezi urâte, c-ar fi fost asasinat.
Avem și poeți creștini slăvind cerul cu glas tandru:
Primul dintre ei fusese demnul IOAN ALEXANDRU.
Alții mai sunt TRAIAN DORZ și COSTACHE IOANID.
Drumul Crucii nu e simplu, dar, prin vers, poți fi un ghid!
NICHITA HRISTEA STĂNESCU a fost binecuvântare
Pentru limba românească așteptat de ea cu-ardoare.
El sosi pe-un cal albastru să-i înalțe-un tron măiastru
Ca inovator poetic prin "OUL ȘI SFERA"-n astru...
Corpul drept și două aripi, precum fluturele-n zbor,
Așa este trilogia din romanul "ORBITOR"
Ce-i aduse faimă mare pentru CĂRTĂRESCU MIRCEA,
Precum și "LEVANTUL"-așteaptă "Nobelul" să vină-aicea!...
ANA BLANDIANA are premii internaționale
Și-alte premii pentru versuri, deci și premii naționale.
Fondatoare de PEN-Club și de-o Civică-Alianță,
Cea mai mare din poete, croind stanțe cu-eleganță.
Mare-i și MARIN SORESCU, cel "SINGUR PRINTRE POEȚI",
Cu cartea "LA LILIECI" și-alte zeci de cărți, de vreți.
Piesa "IONA" e-o minune, că-i jucată an de an.
Merita a fi ministru și mare-academician!
Au mai fost poeți de seamă TOMA GEORGE MAIORESCU,
NINA CASSIAN și FELEA, FRUNZĂ și PARASCHIVESCU,
VERONICA PORUMBACU, BANUȘ și ȘERBAN CORNELIU -
Faima lor de altă dată, azi e-ntr-un balon cu heliu...
HORIA VINTILĂ scrie în trei limbi - și ia "Goncourt",
Mare premiu! Și-l refuză pe motiv necunoscut...
Piesa lui TEODOR MAZILU "PROȘTII SUB UN CLAR DE LUNĂ"
Bagă frica-n comuniști și-i oprită (doar o lună)!
ION VINEA e abstract, ca ION CARAION
Care-i ne-ntrecut în versuri amalgate-ntr-un bruion.
Dintre disidenți reținem pe DUMITRU ȚEPENEAG,
Bătăiosul PAUL GOMA și DINESCU lângă steag.
Nicidecum pe-această listă PĂUNESCU nu e pus,
Fiindcă-i fostul bard de curte, deci la polul cel opus.
Totuși, ADRIAN e mare-n multe pagini ce-a lăsat,
De aceea sunt mulți tineri care-l au ca preferat.
Și-n Moldova de dincolo sunt destoinici scriitori:
Poetul GRIGORE VIERU, editat de multe ori;
NICOLAE C. DABIJA, prozator de mare clasă,
La fel IONEL CĂPIȚĂ - România-i a lor casă!
Despre critici ce să spunem? Unii-așa i-au desemnat:
"Criticul nu este altul decât un poet ratat."
Sunt, firește, vorbe-n glumă. El e-un analist complex,
Totdeauna imparțial, nelovind mai jos de plex...
Avem critici de onoare, admirabili dirijori,
Sunt vreo șaptezeci la număr - mulți au fost și scriitori.
Nu putem cita acuma decât doar câțiva din jur:
NICOLAE MANOLESCU cu-o "ISTORIE (...)" aur pur,
OVIDIU S, CROHMĂLNICEANU, harnicul ION ROTARU,
PETRU POANTĂ, M. N. RUSU și DIMITRIE PĂCURARU;
PAUL CORNEA, ALEX PIRU, ALEXANDRU CIORĂNESCU,
TUDOR VIANU, ION POP, ca și MIRCEA IORGULESCU.
EUGEN D. SIMION, președinte academic,
POPA MARIAN și SASU AUREL, un bun polemic,
ALEX ȘTEFĂNESCU, ULICI LAURENȚIU, CIOCÂRLIE,
ZIGU ORNEA, BUȘULENGA... și mulți merită să fie...
Dar oprim aici povestea scriitorilor din țară.
V-ați putut convinge, credem, că-i o schiță prea sumară.
Geniul românesc puternic e-un ocean strălucitor:
El va crește și mai mare, cu un splendid viitor!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre meșteri
- poezii despre știri
- poezii despre vulcani
- poezii despre urși polari
- poezii despre tragedie
- poezii despre tipografie
- poezii despre tezaur
- poezii despre testament
- poezii despre săptămâni
Citate similare
A noastră istorie amputată
Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaște gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut
Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu prețul vieții am luptat să întemeiem un neam
Și am avut un Mircea, un Ștefan sau Mihai zis și Viteazul
Dușmanii l-au ucis pe el dar nu și crezul
Și jertfa lor ne face pe toți a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii și mame
Și-am suferit de boli și de foame
Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credință am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi și țară
Așa a apărut o generație rară
A fost o închinăciune a nației
În astă lume de dor și certuri
La Dumnezeu și bunul de Cristos
Sperând ca țării să-i fie de folos
Atunci au apărut ai noștri oameni mari
Oameni de știință dar și cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuși,
A fost un Noica, Tuțea, și un Aron Cotruș
Asupra țării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge și ură au apărut
Puhoi de bolșevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare
Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Țărâna să le fie ușoară celor ce nu mai sunt
Celor ce țara și-au iubit-o sub sfântul legământ
Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
Să văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre istorie
- poezii despre știință
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre negru
Ne-a fost scris
Ne-a fost scris în cartea vieții
Că noi doi ne vom iubi,
În vâltoarea tinereții,
Sunt cum nu speram a fi.
Fericit, iubit - azi ochii-mi,
Varsă lacrimi, dar nu-s trist,
Sunt al tău, viața vieții-mi,
Cu tine știu, simt că exist.
Ne-a fost scris destinu'-n cer,
Dumnezeu l-a pregătit,
Eu dragostea să-ți ofer,
Te iubesc, și sunt iubit.
Îți mulțumesc, iubire dragă,
Pentru clipele ce-mi dai,
Gura-ți dulce ca o fragă,
Raiul rupt din Sfântul Rai.
Lângă tine eu am totul,
Fără tine n-am nimic,
Tu îmi ești pe lume rostul,
Lângă tine mă ridic.
poezie de Răzvan Isac (11 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre rai, poezii despre mulțumire, poezii despre fericire, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Sonya: Știi, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu știai?
Lucian: Nu. Nu știam... Și spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ți fi menționat numele, cel puțin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce și ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu știu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deși aș fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aș fi mărit puțin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ți-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puțin o dată.
Lucian: De unde știi? Dacă n-ai văzut, cum poți susține că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducție?
Sonya: Sigur, am dedus după mișcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria și după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-ați separat, e mereu tristă; cred că nu se gândește decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susții că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu știam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aș vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum știi: Are unul și scrie foarte mult despre tine în paginile lui.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre timp, citate despre tristețe, citate despre mâini, citate despre mișcare, citate despre imagine, citate despre existență, citate despre dreptate sau citate despre adevăr

E ușor a scrie versuri...
V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!
De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,
Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;
Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,
Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câți la sută
Mă vor înjura măcar,
Ori să-mi spună cel puțin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci și de venin
Că-n poem nimic n-am zis;
Iată dar c-am fost șocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:
Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Și-asta pusă-n ghilimele)
Ce aprecieri, ce stimă,
Viața-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar și o poză,
Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre talent, poezii despre roz, poezii despre modestie, poezii despre metafore sau poezii despre mamă
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre nuntă, poezii despre lumină, poezii despre legi, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre învățătură
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre vorbire

Eminescu, poet divin
Eminescu, poet divin.
Eu azi în fața lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.
Scriu acum acest vers frumos
Și sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat și el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!
Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Și ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.
Și când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină și frumoasă!
poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre schimbare sau poezii despre noapte
O, om!
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.
poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Adăugat de Laura Stifter

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre rușine sau poezii despre responsabilitate
Nici nu știu de-a fost un om...
fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită
răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleștează gura
nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit să trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri
trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre flori sau poezii despre spațiu și timp
Adevărul și Lumina
-Poem-
Ca a Domnului Ființă
Nu este și nici n-a fost
Să ofere biruință
Chiar și astăzi prin credință
Omului un veșnic rost
Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împărați
El la Sine ne-a primit
Viață și ne-a dăruit
La cer sus să fim luați
Veșnicia numai El
Și astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră
Mesia ce ne-a arătat
Și astăzi se împlinește
Omul multe a-nvățat
Cunoștințe-a căpătat
Însă vai el se-nrăiește
Cu a lui înțelepciune
Mai bun el ar trebui
Să trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înțelept pentru a fi
Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat
Nu mai e de trebuință
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har și de credință
Omu-și spune biruință
Voi avea pe pământ jos
Și omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Și nimeni azi nu ascultă
De-al vieții sfinte Domn
Prea puțini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Și pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prințul Înțelepciunii
Nimenea nu a promis
Omul că în veșnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăiește cum e scris
În Legea Vieții vie
Doar Isus El ne-a promis
Fericirea-n veșnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieții vie
Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veșnicie
Și de Tatăl Lui de Sus
Și că omul de-i supus
Va primi răsplata vie
Și El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie
Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulțimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat
Nimenea de pe pământ
Nu a susținut că-i viața
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Și al Tatălui Cuvânt
În soare ce-și scaldă fața
Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip așa frumos
Pentru voi viaț-am scos
Și la voi iat-am venit
Eu sunt Viața și-Nvierea
Și Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveți plăcerea
Să-mpliniți al Meu Cuvânt
Cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are
Căci El face ce e bine
Și-a păcatelor mulțime
Prin Mine are spălare
Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Și trăiește așa frumos
El lumina o împarte
Mesia Isus Hristos
Ne e Domn și călăuză
Și-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieții scos
Adevăru să-l pătrunză
Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă și îndurare
Ca pe palme să ne țină
Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
Să ne spună că e țelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea El a venit
Nimeni n-a mai susținut
Că e Calea și Viața
Și că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
Să ne lumineze fața
Nimeni n-a mai afirmat
Că e Ușa și Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuși Tatăl
Însă nici așa frumos
N-a fost nimeni să susțină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
Că e viață și lumină
Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea și viața
Numai El trupu și-a dat
Murind dar pentru păcat
Să ne lumineze fața
El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Și ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă
Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viața El și-a dăruit
Noi să îi urmăm lumina
Căci lumina și Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinți doar El e țelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viața veșncia
Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Și e Viață și Lumină
Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt
Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
Să primim și noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl
Nimeni nu ne-a mai chemat
Veșnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Și ne are în vedere
Oamenii toți ne-au hulit
Și ne-a spus doar rătăciți
Cu ocară ne-au lovit
Și atâți ne-au părăsit
De ei am fost prigoniți
Nuimai El Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învățat
Și ne-a spus că veșnicia
Ne-o oferă bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învățătură
Ne-nvață să fim curați
Să trăim după Scriptură
Cu suflet și cu făptură
Lui să-i fim pe veci predați
Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăție
Ca și Domnul nost" Isus
Ce pe brațe ne-a adus
Frați să-i fim în veșnicie
El s-avem un duh curat
Și astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învățat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere
Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuție
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
Să intrăm în veșnicie
Am pierdut un Paradis
Altu dar să câștigăm
În cer sus să fii admis
Prin Cuvântul sfânt și scris
De El dar să ascultăm
Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
Să trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre vinovăție

Curriculum Vitae
Puțin ne pasă cine-i, al cui, și cum îl cheamă.
El a trecut liceul cu cea mai slabă notă,
Apoi s-a făcut actor. Dar fața-i idioată
N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă.
A-ntrat apoi în oaste și-a stat, cum bag de seamă,
În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă.
Ieșind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă;
Apoi s-a făcut pictor și-artist de panoramă.
Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii,
Dar nu știa sintaxa, scria ca-n timpul mitic
S-a hotărât în urmă să-și deie ortul popii.
S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic,
Că l-au tăiat din ștreanguri, și-atunci ștergându-și stropii
P-obraz, și-a dat de petic, fondând un ziar critic.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre pictură, poezii despre moarte, poezii despre liceu, poezii despre jurnalism sau poezii despre femei

La început a fost Cuvântul
La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creația.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înțelesuri, atât laice, cât și religioase.
A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila și uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audiență, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.
Cuvântul zboară prin spațiu, ricoșează din sateliți,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.
Dar, după părerea mea și-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
și a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.
Pentru că aceasta este povestea genezei scriitorului.
E povestea care a SCRIS-o pe ea sau l-a SCRIS el întru ființă.
poezie de Nadine Gordimer din Scris și Ființă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre sunet, poezii despre scriitori sau poezii despre sateliți
A fi român
Că sunt român, o știu prea bine,
Căci sunt născut pe-acel pământ,
Dar chiar mai mult, și mult mai sfânt,
Ea, România s-a născut în mine.
A fi român nu-i doar un nume,
Nici România doar un loc,
A fi român e-un tainic foc,
Ce-l port cu mine oriunde-n lume.
A fi român nu e doar grai,
A fi român nu stă în straie,
Nici doar a ști corect a scrie,
A fi român e-un colț de rai,
Ce-l porți în suflet zi de zi,
Asta înseamnă a fi român,
Și știu c-așa o să rămân,
Oriunde-n lume voi trăi.
Că sunt român, da mă mândresc,
Căci Dumnezeu așa a vrut,
Să pună-n chipul meu de lut,
Și-un strop din tot ce-i românesc.
poezie de Marius Alexandru (martie 2024)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre naștere, poezii despre mândrie sau poezii despre Dumnezeu
Amprente
Poem
Oameni mari și învățați
Au trecut pe acest pământ
Generali și împărați
Cu putere în cuvânt
Unora li s-au supus
Chiar și neamuri și popoare
Și atîția le-au adus
Bogății și închinare
Însă viața și-au sfârșit
Și s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Și-au căzut toți în uitare
Dar istoria ne-nvață
Și cultura despre ei
C-au avut și ei viață
Odată cu adânc temei
Alexandru și Napoleon
Împărați de seamă ai lumii
Toți s-au dus pe-al morții ton
Lăsând loc deșărtăciunii
Goethe Schiller și Petrarca
Epicur Spinoza și Traian
Și-au pierdut de-a pururi barca
În al amintirilor mărgean
Pe a lor învățătură
Prea puțin preț azi se pune
Căci a altora statură
Mai profund azi se impune
Dar a fost cineva-n toate
Ce-a pus preț pe om pe cinste
Și deși-a trecut prin moarte
I-au rămas a Lui cuvinte
Doar a Lui învățătură
Se pune în aplicare
De atâția prin Scriptură
Căci putere-n Sine are
Prin Cuvântul Lui Hristos
Doar atâți și azi trăiesc
Omul Sfânt Cel mai frumos
Ce e Mirele ceresc
Și ce-a spus Hristos Mesia
Iată și azi se trăiește
De cei ce vor veșnicia
Și-Evanghelia îi crește
Nimeni nu-și cată salvarea
În a lumii-nvățătură
Viața veșnică-ndurarea
Ci-n Cuvântul din Scriptură
Dintre marii învățați ai lumii
Nimenea nu a promis
Viață veșnică la unii
Și intrare-n Paradis
Numai Domnul El Hristos
Omului dă veșnicia
Celui care aici jos
Ține-n sine omenia
Și caută cinstea și iubirea
Trăind în neprihănire
Înflorind desăvârșirea
Și-având drept la mântuire
Vedeți azi cum se-mplinește
În Scriptură ce e scris
Cuvântul ce ne vorbește
Și ce Domnul ne-a promis
Doar Scriptura ne arată
Că omul va propăși
Dar viața cea curată
Chiar el o va părăsi
Cum se poate-nțelepciunea
Amprenta să și o pună
Însă vai neprihănirea
Să dispară ca o glumă
Iată-n lumea aceasta crudă
Acesta e adevărul
Căci păcatul ne inundă
Și-și amplifică misterul
Cine s-ar mai fi gândit
Căci știința va-nflori
Și păcatul cel cumplit
În lume s-a răspândi
De ce omul nu trăieșete
Viața așa cum i s-a dat
Ci știința-și risipește
În tot ce este păcat
Unde știința e în floare
Cum se poate ca păcatul
Să planeze-n lumea mare
Și nu cinstea oare altul
Sunt lucruri ce condamnate
Au fost aspru în trecut
Însă azi sunt aclamate
Cinstea iată s-a pierdut
A murit chiar și pudoarea
Și rușinea s-a topit
Omul nu mai vrea salvarea
Căci păcatul l-a orbit
Cinstea nu mai este țintă
Ci păcatul fărdeleagea
Însă noi viața sfântă
O vrem azi oglindă legea
Vrem să fim curați și sfinți
În lumină să trăim
Nu-n păcat să fim pierduți
Pe Hristos să-l proslăvim
Haideți dar în curăție
Viața nouă s-o trăim
Privind înspre veșnicie
Ai Lui Isustoți să fim
Numai El e Adevărul
Și știința cea profundă
El ne este aici țelul
Ce-n lumină ne inundă
Slavă-i fie Lui Hristos
Glorie cinste onoare
Din păcate El ne-a scos
Și ne-a dat a Lui salvare
17-07-2017 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre curățenie
Eminescu
Tu, Eminescu, astru sfânt...
Al neamului nost' românesc
Rămâi un geniu pe pământ,
Idol îmi ești și te iubesc.
Luceafăr blând, luceafăr sfânt,
Ce poezia-ți curgea-n vine,
Coboară iarăși pe pământ
De pe-ale stelelor coline
Și ne aduce nouă iară,
Bucuria-n suflet - toată -
Acum sunt vremuri de ocară...
Versuri îți scriu din inimă.
Luceafăr poeziei ești!
Ești viu și vei rămâne viu
Marele nostru geniu ești,
Despre tine vreau să scriu.
Un omagiu mare - un respect -
Ți-aduc acum în scris pe drept,
Ce ai lăsat tu pe pământ
Reprezintă foi de-argint.
Coboară iarăși tu
Alunecând pe-o rază,
Luceafăr, Eminescu...
Și ne mai scrie-o frază.
Și ne mai spune despre tine
Ești sus acolo? Îți e bine?
Învață-ne pe noi cei răi,
Cum e să compui din Rai?
Eminescu, înger sfânt
Chiar tu! Luceafăr blând,
Rămâi geniu pe hârtie,
Rămâi geniu-n poezie.
La steaua ta-i ajuns,
Luceafăru-ți ne face semne...
Spune-ne este frumos
Să compui printre stele?
"Și era una la părinți"
Scriai odinioară,
Luceafăr, tu, cu vechi dorinți,
Coboară-te, coboară...
"Coboară-n jos", așa scriai
Trimite-ne un semn
Pleonasmul distrugeai,
Geniule roman.
România-i mama ta,
Bolta cerească ți-aparține...
Noi ne amintim cu drag
Luceafăru-ți din vine.
poezie de Laurențiu-Bogdan Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre îngeri sau poezii despre respect
Cea mai veche meserie
De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orișicine știe.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aș putea să le enumăr toate, toate câte sânt.
Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Și prin multe mai micuțe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie și ce-a fost în viață: inginer, actor, soprană,
Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreț, compozitor;
Dar, niciunde-n țări străine și niciunde-n a mea țară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre sculptură, poezii despre profesori sau poezii despre muzică
Pe urmele mele
ca și Pavel cel din Tars
n-a fost nimeni pe pământ
să ghideze al nostru pas
înspre cerul Celui Sfânt
n-a fost nimeni să ne-nvețe
să călcăm pe a lui urmă
pe cărările răzlețe
să facem parte din turmă
ca apostolul cel mare
al neamurilor ales
n-a fost nimeni pe cărare
viața așa s-o fi-nțeles
Pavel cel întors la Domnul
pe drumul înspre Damasc
a ales să-ndrepte omul
pe-al iubirii sfinte teasc
călcați pe urmele mele
căci și eu calc pe-a Lui Hristos
de vreți și voi să fiți stele
pentru Domnul aici jos
înspre Isus dar privirea
de aici să v-o-ndreptați
să trăiți mai viu iubirea
de surori și-ai voștri frați
Evanghelia iubirii
fraților voi s-o trăiți
pe cărarea mântuirii
să fiți cu toții azi sfinți
luați dar învățătură
și trăiți Cuvântul Sfânt
viața doar după Scriptură
s-o aveți aici oricând
căci sunt mort față de Lege
dar sunt viu pentru Hristos
El de Sine să mă lege
să-i slujesc aici frumos
Legea doar pân" la Ioan
și prorocii au ținut
dar noi vrem ca și Avraam
al credinței veșnic scut
căci viața prin credință
o primim și nu prin Lege
de-n a Domnului Ființă
ne-ncredem să ne dezlege
chiar de firea pământească
de pământ de astă lume
ca-nspre patria cerească
să umblăm prin rugăciune
cea mai amplă-nvățătură
iată Pavel ne-a lăsat
ca a noastră azi făptură
să aleagă ce-i curat
Legea el doar ne-o descrie
ca fiind îndrumător
înspre patria cea vie
și-al nostru Mântuitor
spre Isus Hristos Mesia
Martorul cel credincios
ce zidise veșnicia
și din lume El ne-a scos
profunzimile Scripturii
prin Pavel azi ne sunt date
pe cărarea mântuirii
s-avem hainele curate
nu prin Lge ci prin har
mântuirea ni se oferă
prin credința asta dar
și-a vieții sfinte eră
altă Evanghelie nu vrem
ci vrem cea propovăduită
de Pavel prin sfânt îndemn
s-avem viața-n noi sfințită
doar prin mila Lui Isus
și prin sfânta-i îndurare
să vedem al nost" apus
prin al Domnului sfânt soare
linia desăvârșirii
să ne fie ca o țintă
prin Isus Domnul iubirii
dar trăind viața sfântă
glorie azi Lui Hristos
fie-i slavă și onoare
căci din lume El ne-a scos
să ne fie-n veci salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație

Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ochi, poezii despre lectură, poezii despre astre sau poezii despre Adam

Eminescu
Eminescu a fost, este, și o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit și nici nu va muri,
El a iubit, iubește și va mai iubi.
Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.
El a scris neîncetat
Și niciodată nu a regretat,
Și a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.
El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Și a cântat moartea și dragostea în poezie,
El a scris cu suflet și armonie,
Eminescu a fost, este, și o să mai fie.
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică sau poezii despre hârtie
Corneliu și Vadim... Tudor
E neamul iar în depieire și-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-și leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.
Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în țară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.
Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Nețărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.
Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.
In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre stânci, poezii despre păduri, poezii despre politică, poezii despre patriotism sau poezii despre intuiție