
Meditație și deșertăciune
Anotimpul și-a ridicat ochii peste munții lunii,
o stea îndepărtată se învârte în jurul unui soare gigant.
Eu privesc noaptea pe rotunjimi cardinale cerul,
cunosc foarte puțin față de cât nu cunosc
și nu pot găsi răspunsuri la tot ce se petrece-n cosmos.
Mintea mea nu poate cuprinde întregul univers,
în finitul ei este atât de neîncăpătoare,
încât doar cu gânduri nebănuite umple memoria
și sufletul îmbrățișează pe Dumnezeu
prin cuvântul primit și înălțat deasupra de înțelegere
într-un simbol al efortului cunoașterii de sine
până la apropierea de creația divină infinită.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre simbolistică
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Citate similare

Cuvântul
Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul său de început
prin care se naște cunoașterea de sine și de alții
și se formează limba
cea dătătoare de viață.
Măsoară cu inima nesfârșitul
ridicându-se până deasupra lui.
În limbă crește lumina și se revarsă
peste pământul dătător de roade,
sub impulsul său întunericul se retrage
în moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
Cunoaștere
până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munții.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoașterea.
te-am cunoscut și tot ce am iubit a devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al ființei mele.
te-am cunoscut și de-atunci,
nu mă mai recunosc.
poezie de Nicu Alifantis din Scrisori nedesfăcute (1997)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre devenire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Moartea nu are margini
Moartea nu are margini,
ci creația prin care am primit limite
de evoluție în timp,
cu posibilitatea transmiterii
vieții mai departe
într-o fructificare deplin.
Lumea se reînnoiește continuu,
caută-n sine să-și descopere
izvoarele latente de magmă,
ce țâșnesc din interior în afară,
dau alte dimensiuni cunoașterii
în care pătrundem în fiecare zi,
să cucerim partea de univers
și să urcăm spiral cu spiritul.
Lumina ne călăuzește într-un poem
ce intră-n suflet
și ne mângâie cu fiecare rază
într-o iubire nemărginită
din care ne naștem oameni.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre posibilitate, poezii despre poezie, poezii despre moarte sau poezii despre limite

Mirajul minunii
prinsă de coada cometei călătorește prin univers
așteaptă să se întâmple orice
face aceleași mișcări fascinată de ploile de meteoriți
apropierea cometei de soare îi dă strălucire
apropierea ei de pământ trezește teamă
dar e o bucurie s-o poți urmări
am rămas cu mirajul minunii
cerul îmi poate oferi oricând cântece astrale
de aceea îmi place să ascult fiecare sunet
cu urechea lipită de strune
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre sunet, poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre mișcare, poezii despre meteoriți, poezii despre frică, poezii despre comete sau poezii despre bucurie

Privesc cerul cu o foame nudă
Când riscul a trecut pe lângă mine,
nu l-am observat,
norocul și-a spus cuvântul.
Am fost pierdut în gânduri și gândurile zboară
mai repede decât clipele ce pot fi nefaste.
Privesc cerul cu o foame nudă
și ochii văd dincolo de orizontul umed,
se scaldă în apele grele de chihlimbar
fără să-ți zărească trupul așteptând miracolul
în care nicio inimă nu se acoperă,
ci vibrează la răsăritul stelelor
cu lampadare albastre la porți
stinse de vijelia trecută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre nuditate sau poezii despre noroc

în fața unui calculator
trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
mi-am părăsit sufletul pentru orașul eterogen și anost
înghițit de singurătate n-am cu cine povesti
nu am nimic statornic familie prieteni
fără să vreau mă simt într-un pustiu care se extinde
tot timpul mă feresc de întâmplări nefericite
sunt un neînțeles alături de alții la fel
în care tu ești o stea căzătoare
întotdeauna fără un cod deslușit
în zile fără anvergură de memnționat
în fiecare anotimp mă găsești în fața unui calculator
în care cunosc prea multe și nu cunosc pe nimeni
ard ca o lumânare într-o închisoare
din care m-am eliberat fără un scop
oripilat de ce se întâmplă-n libertate
tu ești singura care poți găsi o cheie
să-mi deschizi inima zăvorâtă-n piept
insensibilă la cuvinte și gesturi necunoscute
ca o boală la medicamente uzuale
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre stele căzătoare, poezii despre singurătate, poezii despre prietenie, poezii despre oraș sau poezii despre nefericire

Să strângă în buzunare norocul
Nimeni nu-mi spune cum se vindecă sufletul,
ce schimbări să introduc înlăuntru,
ori în afară să primesc miraculoase atingeri,
să nu mă mai clatine suferința îndurată
și să-mi găsesc anotimpul de sprijin,
lumina care încălzește inima
și o face să uite,
să strângă în buzunare norocul
ce se recompune pe sine.
Nopțile sunt pline de întuneric orb,
zilele trec nevinovate, răstignite pe străzi.
Cum să mă desprind de singurătatea tăcerii,
de gândurile neadormite,
care-mi sapă memoria pe văile cunoașterii
de unde ceața nu s-a ridicat încă?
Numai tu înger al iubirii pure
poți netezi drumul bolovănos
cu aripile tale mângâietoare și calde.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre văi, poezii despre tăcere sau poezii despre suferință

Lumina capătă darul cel mare
Abia aștept vara, să-mi cumpăr păsări de noapte,
nu vreau să mă deranjeze ziua
în care-mi construiesc realitatea
și rămân îndatorat la sentimentele orașului.
Nu cunosc obârșia ideii care mă obsedează
poate sunt mai altfel decât ceilalți
și mă războiesc cu ielele lunii,
mâinile mele se agață de toate înserările
cu patima celor care iubesc pe furate.
Poate mă vei găsi nevinovat,
în alcovul tău plin de isomnii luminoase
sper că ai rămas în credința obișnuită
în care și eu cred mai des decât spun,
mă rog pentru alții mai mult decât pentru mine
și aștept tăcut în fereastra unui vis
să se împlinească ce am gândit fără să știu.
Într-un final care nu doresc să se grăbească,
aș îndrăzni să opresc erorile la barieră
până trece trenul agoniilor de primăvară
și nu oprește în gările nepământene.
Anotimpurile trec fiecare cu angoasele sale
și nu au niciun Dumnezeu atât de mărinimos
care să ne recunoască îndatorați la iertare,
ne lasă să ne zbatem în păcat
și să-l recunoaștem singuri.
Lumina capătă darul cel mare
dintr-o împărăție venită de la începăuturile lumii
în care totul se face și se desface
prin cuvântul gândit, apoi rostit și prin faptă,
nu-ți trebuie aripi să zbori
doar suflet divin
ce te înalță la cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfârșit sau poezii despre seară

Neîmblânzit ca un șoim
Noaptea și-a rupt straiele la apariția lunii,
privesc stelele cum își ocupă locul pe cer
și uit de orgoliile care se apropie
neîmblânzit ca un șoim.
În dimineața care se ivește, soarele este stăpânul,
uimit privesc întreaga schimbare,
către amiază când totul se liniștește,
umbra și odihna se îmbrățișează
ca două surate ocrotitoare.
Vara respiră în sânge oxigenul din aer
și-mi soarbe fibra din miezul cuvântului
unde glasul verbelor începe să se audă
în iubirea care alunecă pe clapele timpului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre protecție, poezii despre oxigen, poezii despre odihnă sau poezii despre ocrotire

Tu ești ca și o stea îndepărtată
Tu ești ca și o stea îndepărtată,
Ce strălucește făr᾽ să dea căldură,
E frumusețe fără de măsură,
Dar nu încălzește-un suflet vreodată.
Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniștea mi-o fură
Și nu mi se întoarce niciodată.
Ești steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spații întinse și nebănuite,
Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca și-ale mele gânduri către tine!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Petre Gigea-Gorun despre timp, citate de Petre Gigea-Gorun despre suflet, citate de Petre Gigea-Gorun despre lumină, citate de Petre Gigea-Gorun despre iubire, citate de Petre Gigea-Gorun despre gânduri, poezii despre frumusețe sau citate de Petre Gigea-Gorun despre frumusețe

Înălțare
Deasupra, peste iazuri sau văi întunecate,
Peste păduri și nouri și munți și mări albastre,
Chiar dincolo de soare, de spațiul dintre astre,
Și chiar peste hotare-ale bolții înstelate,
Tu, mintea mea, alergi cu-o sprintenă mlădiere
Și, ca pe valul apei un bun înotător,
Despici imensitatea profundă, zâmbitor,
Cu-o foarte bărbătească și de nespus plăcere.
Ridică-te deasupra miasmelor scârboase
Și caută-ți curățirea sus, tot mai sus, spre soare,
Bea, ca pe o divină și limpede licoare,
Văpaia care umple-înălțimile sticloase.
Peste amărăciune și peste norii groși
Ce-apăsător se-așează pe trista noastră viață,
Ferice cel ce poate, cu aripă-îndrăzneață,
Să se înalțe în câmpii senini și luminoși;
Cel ale cărui gânduri ca pasărea se-avântă
Spre cerul dimineții în viu și liber zbor,
Plutind deasupra lumii și-înțelegând ușor
A' florilor cuvinte și-a tot ce nu cuvântă!
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre plăcere sau poezii despre nori

Unde
Izvorul dragostei, visează unii
țâșnește undeva, în munții Lunii...
Din cine știe ce gheizere-albastre și ploi
bate lumina lui până la noi.
Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veșmânt,
și mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puțin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ție, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...
Dar munții Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc și o caută atât de departe...
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre visare sau poezii despre tristețe

Ca și până acum
nu pot cuprinde cu gândul marginile universului
poate nici n-are
mă chinui degeaba cu ceva care nu-i important pentru nimeni
nici pentru mine dar nu poți struni gândul
îl urmăresc dintr-o întâmplare
neprevăzută și ademenitoare
apoi
îmi revin și privesc lumea
așa cum este sau va fi în viitorul apropiat
mă împac cu mine și rămân așa
un trecător prin zile și nopți cu întrebări
și mai puține răspunsuri
la care pot contribui direct
dacă voi descoperi ceva palpabil
nu mă luați în seamă
ca și până acum
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Dumnezeu se relevă El Însuși sufletului conform esenței acelui suflet, care este atât fizic cât și spiritual. Apoi, sufletul devine conștient că îl vede pe Dumnezeu, dar prin El și nu prin sine sufletul îl iubește numai pe El, nu prin sine însuși, dar în așa fel încât este El care se iubește pe El Însuși nu sufletul este cel care îl iubește pe El, sufletul îl contemplă pe Dumnezeu în fiecare ființă, dar grație unei priviri ce este însăși privirea divină.
citat din Ibn al-\'Arabi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre religie, citate despre devenire sau citate despre Dumnezeu

Privesc în ochii tăi
Vine noaptea cu întunericul rupt de vânt,
tu nu vrei să mergi mai departe
eu nu te oblig.
Privește-mă cum măsor pașii timpului
printre cuvintele poveștilor tale
și nu le cred,
dar asta nu e o scuză.
Îmi frâng mâinile de suspiciune
și mă rog pentru liniștea mea sufletească,
nu vreau să fac să te doară
rămășițele noastre de sentimente incerte,
caut în ele o rază de lumină,
dar am nevoie de mai mult
și totul e o ruină
când mă atingi dezinvolt.
Privesc
în ochii tăi și nu zăresc nicio stea,
cândva cerul nostru nu avea nori negri,
acum îți coboară pe tâmple zăpezile iernii
și mi-e frig,
atât de frig că am furnici sub piele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre negru

Voi ajunge la tine
Noaptea s-a urcat în podul blocului
deasupra de etajul unsprezece
și întunericul îi aluneca pe scări.
Am închis ferestrele
și am aprins lumina,
nimeni nu părea să observe
până când și-a dat în petec
și m-a cuprins un soi de frenezie,
îmi căutam cu mâinile iubita
și nu era lumină pe scară
iar liftul nu mergea
semn că și Dumnezeu aștepta
să se întâmple o minune,
un glas totuși îmi striga
voi ajunge la tine
și cu ochii închiși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre mâini sau poezii despre Dumnezeu

Nimic nu voi pierde
mă îndepărtez de țărmul iubirii
pe mările liniștii
cu vântul în pânze
spre portul uitării
am părăsit tot ce cunosc îndeaproape
fără să privesc în urmă
doar cu sentimentul căutării drumului
oriunde s-ar afla
cu durerea scăpării din brațele
împământeniri pe veci
și cu dorința
mulțumirii de sine
nimic nu voi pierde
din coloana în care m-am clădit
cu neam cu tot.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre porturi, poezii despre mulțumire, poezii despre durere sau poezii despre dorințe

Înrădăcinat în cuvinte
nu mă iubesc picioarele ce dor și obosesc,
mâinile nu pot face mai mult,
ochii nu se dau bătuți
privesc cu părtinire ce se întâmplă
și caută.
Înrădăcinat în cuvinte
în această ultimă fulgerare
mă ridic deasupra de gândurile fereastră
prin care pătrunde lumina,
nu pot aștepta
clipele se suprimă grăbite,
știu ce urmează și nu mi-e frică
trebuie să trec cu înțelegere
pragul nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare

Cu ochii mari
am alunecat în spectacolul cromatic de ardezie
cu o versatilă duritate elegantă
până la uimirea care îmbracă ansamblul
construiesc ideea zborului din păsări
și o las liberă să taie cerul
ca o săgeată desprinsă de pe pământ
oamenii privesc
cu ochii mari
și capătă întrebări nepuse
împart mirarea cu sunetele unui pian
atât de odihnitoare în gând
prinse în cuvintele încă nescrise
care-mi cresc din rădăcini
dacă nu vor fi scrise
o să rămână în tot ce iubesc
și va fi înălțător
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian sau poezii despre libertate

Umbra ta de încredere
Până asculți imnul victoriei e o lungă așteptare
sunt necesare oboseli și transpirații
sau poate mai mult de atât,
eu sunt umbra ta de încredere,
lumina care strălucește într-o stea deaupra.
Sufletul meu te însoțește în gânduri
și-ți pune jar de foc sub tălpi,
trenul deja a plecat cu o viteză mică
dar pe parcurs locomotiva se schimbă.
Se deschid mereu porți fără zăvoare
de la o vreme drumurile se bifurcă
ele trec prin vămile timpului
fără oprire
dar nimic nu se oprește într-un punct
și prin el trec o infinitate de linii.
mă apropii
de împlinirile dorite din toate puterile
pe care le zidim împreună,
pe umerii tăi e scara care mă susține
până la steaua care ne asigură victoria.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre încredere, poezii despre viteză sau poezii despre vamă