Unde

Izvorul dragostei, visează unii
ţâşneşte undeva, în munţii Lunii...
Din cine ştie ce gheizere-albastre şi ploi
bate lumina lui până la noi.

Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veşmânt,
şi mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puţin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ţie, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...

Dar munţii Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc şi o caută atât de departe...

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgoleşti de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniştea serii mă vei adormi pe braţul pufos
Şi-mi vei zâmbi în fiecare dimineaţă.
Vei cunoaşte lumina
Şi poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi şi cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Şi vom alina sufletele singure.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munţii.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoaşterea.
te-am cunoscut şi tot ce am iubit a devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al fiinţei mele.
te-am cunoscut şi de-atunci,
nu mă mai recunosc.

poezie de Nicu Alifantis din Scrisori nedesfăcute (1997)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, trecutul e atât de viu în conştiinţa noastră, încât pare mai real decât prezentul. Dar... murim câte puţin în fiecare zi. Tot aşa, câte puţin, se stinge şi trecutul nostru, până dispare definitiv şi nu ne mai terorizează.

citat din romanul Cel rătăcit, Capitolul 4 de Aurelian Silvestru
Adăugat de Rafaello
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie şi deşertăciune

Anotimpul şi-a ridicat ochii peste munţii lunii,
o stea îndepărtată se învârte în jurul unui soare gigant.
Eu privesc noaptea pe rotunjimi cardinale cerul,
cunosc foarte puţin faţă de cât nu cunosc
şi nu pot găsi răspunsuri la tot ce se petrece-n cosmos.

Mintea mea nu poate cuprinde întregul univers,
în finitul ei este atât de neîncăpătoare,
încât doar cu gânduri nebănuite umple memoria
şi sufletul îmbrăţişează pe Dumnezeu
prin cuvântul primit şi înălţat deasupra de înţelegere
într-un simbol al efortului cunoaşterii de sine
până la apropierea de creaţia divină infinită.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renăşteam iubire iară

La lumina lămpii sfinte
Eu chemam iubirea noastră.
Lampa slobozea suspine,
Mă priveau florile-n glastră.

La lumina lămpii blânde
Ocolea iubirea noastră,
Tremurau în val de unde
Toate zorile albastre.

La lumina lămpii surde
Cuprindeam iubirea noastră,
Ploaia o făcea să plângă
Prin lucirile de astre.

La lumina lămpii pale
Tăinuiam iubirea noastră.
Unde-i dorul să m-audă?
Unde-i floarea din fereastră?

În lumina lunii clare
Oglindea iubirea mare,
Prin ecourile sale
Renăşteam iubire iară!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub dealul Lunii

Sub dealul lunii, în căsuţa veche,
Mai poţi simţi ce inima ta simte?
Mai ai şi tu pe undeva pereche?
Întreb, aşa, ca omul fără minte.

Căci mă înfăş cu patimile stelei,
Până orbesc de tot sub chipul lunii;
Mai lăcrimez cu lacrimile mele,
E râsul meu pe buzele genunii.

Când trunchiul trupului e vâlvătaie
Pe răsuflarea sângelui pustie,
Încă mai simţi că-ntreaga lume-a ta e,
Iar dragostea mai poate să invie!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitect al lumii

A trecut timpul şi noi nu ne-am putut opri din a ne cunoaşte inimile
Cerul s-a deschis ca un miraculos drum spre lumină
Tu mă vezi ca pe o lumină, printre copacii bătrâni
Hai să ne prindem de mână şi sa privim apa
Ce curge printre stânci şi ni se vor purifica aurele,
vindecându-ne trupeşte şi spiritual.
Universul nostru va fi în armonie cu Marele creator, Arhitect al lumii,
Să ne deschidem minţile, până vom îmbrăţişa munţii cu privirea
Să ascultăm cântecul păsărelelor din pădurea cunoaşterii
Până vom străbate culmile, acoperite de dor şi veşmânt stingher
Vino către mine, lăsând destinul să hotărască pentru tine
Uneori noi suntem doar pioni în mâna destinului.
Schimbarea să ne fie o metamorfoză spre mântuire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj

Ce izvor e-ascuns în ochiul tău,
ce izvor stăruitor şi rău,
tatuând de sus şi până jos
sufletul şi braţul meu frumos,
cu albastre ancore şi peşti
– să nu pot uita că mă iubeşti?!...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător la drumul mare

Cheamă-mă sub lumina lunii,
Aşteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ţine calea.

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agate de zbateri

Agate de zbateri strălucesc peste sufletul trist.
Năluci de-adevăruri răbufnesc, răscolite-n abis.
O mie de doruri mi s-aşează gângav pe frunte.
Iubirea noastră renaşte din al mării descântec.

Lumina difuză a lunii danseazā-n crepusculul nopţii.
Îngerul-demon îşi pictează triufal steaua dreptăţii.
Mă supun iarăşi zborului nostru falnic, fierbinte,
Implorând zeului Cronos eternizarea clipelor sfinte.

Nicio rafală de moarte nu-mi mai bate pe la tâmplă.
Zăcăminte dw vorbe uitate răsar din marea adâncă.
Celebrez cu emfază ploaia aceasta târzie de astre,
Netezind tot altarul regăsirii plenare, miraculoase.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi până la moarte. Adică până dragostea noastră va muri.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straie

În straiele dimineţii
Coboară sufletul Lumină
Îmbrăcat în haine aurii
Şi te patrunde cu Lumina-i caldă
A sufletului nemuritor.
Este Soarele ce poartă corona divină.
Pe-o stea stau şi eu urcată,
Pe alta stai şi tu prinsă
Cu o coardă din mătase albastră
Ce străbate oceanul verde
Cu munţii albi, căi adînci
Şi pajişti din stele.
Frumoasele straie împodobesc chipul
Cu panglici ce curg în vis,
Le strînge-n juru-i
Ca pe o fecioară plecată-n dor.
Privesc podobele plecate din cer
Ca pe-o coronă cristalină
Şi mă contopesc cu Lumina
Cu Soarele, cu stelele şi cu voi
Şi stăm la cules de stele
În plină zi, cînd doar tu şi eu le vad.
Povestea lor, povestea noastră...
Purtaţi suntem toţi în declin
Şi moartea o ducem departe
Că-i viaţă şi numai destin
Coboară Soarele în stare Lumină
Pe viaţa planetei Pământ
Şi pe piramidele din Egipt.
Pe chipul lui dansează iubirea
Pe raza lui valsează nemurirea,
În sufletul lui străluceşte puterea
Purtînd straie din vis.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plasă pentru prins razele lunii (ce a spus Omul Credincios)

Roua, ploaia şi lumina lunii
Mărturisesc despre mintea Tatălui Ceresc.
Roua, ploaia şi lumina lunii
Coboară binecuvântând neamul omenesc.

Haideţi, să facem în aşa fel încât toţi oamenii
Să calce pe-un pământ sfinţit de curcubeu,
Să aibă iarbă de-aşternut sferelor de rouă
Şi ogor mănos, cu spic bogat şi greu.

Da, să dăruim fiecărui om sărman
Grâu auriu şi maci roşii din vâlcele –
Loc liniştit de-odihnă seara
Vegheat de sus de-un cer de stele.

O plasă pentru prins razele lunii,
Un tăpşan întins până la soare, nesfârşit.
Un loc de muncă-n timpul zilei,
Un loc pentru visare când munca ia sfârşit.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mulţi oameni se ţin de mâini
şi munţii le joacă în horă ceaune
cu noaptea ruptă în jar peste pâini
când lumina din şcoli recreaţia lunii apune...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

E toamnă pe străzi şi lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o şoaptă;

E toamnă şi cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;

E toamnă pustie,
Gri-cenuşie
Şi creşte-ndărătnic rugina în vie.

Se luptă satirii lumina să-nghită
Muşcând îngheţat din natura cernită.

E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine şi-n gând.

Fire de ploaie ţes lumii veşmânt
Iar ceaţa zideşte cetăţi pe pământ.

E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ş-atât.

poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este noapte

Cuvântul.
Cuvântul, meu,
De ce nu faci în suflete răni de lumină?

Captivă după poarta eternităţii
Aşteaptă plângând Dragostea.
Bate în uşa cu zăvoare poleite
Chemând cu glas stins...
Cine să mai audă?
Peste tot este întuneric!
Adormit-a creaţia în noaptea clipei.
Ecoul mai vibrează undeva departe,
Deschideţi am venit să vă chem la cină...

Străpunge o rază prin crăpătura căinţei,
În lumina Dragostei, se-nvăluie clipa!
E noapte în inimi,
E noapte...

poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia Lunii

Acum sub clar de Lună
Îmi doresc să fiu cu tine.
Când mă ţiii de mână,
Totul este foarte bine.

Magia Lunii veghează
Marea noastră iubire,
Calea ne-o luminează
Aduce doar fericire.

Inima tu mi-o topeşti
Când îmi dai o sărutare
Cu braţele mă-ncălzeşti
Ştii cât te iubesc, oare?

Viitorul, lângă tine-l zăresc
Eşti muza mea frumoasă
Pentru dragostea ta trăiesc
Şi sunt cea mai norocoasă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cea nenumită (III)

A trecut mult timp înainte să-o fi întâlnit,
Dar încă şi mai mult de când ne-am despărţit;
Vântul de est este deja aici şi o sută de flori s-au ofilit,
Şi viermii de mătase de astă primăvară vor ţese până când vor muri,
Şi în fiecare noapte lumânările vor plânge fitilul ars.
Dimineţile,-n oglindă, ea vede cum norii părului iau alte culori –
Totuşi, seară de seară, îndrăzneşte să sfideze lumina rece-a lunii cu cântecele ei.
... Munţii Vrăjiţi nu sunt prea departe de ea;
O, păsări albastre, ascultaţi! – Aduceţi la urechea mea tot ce spune!

poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delimitări

Acesta e pământul nostru.
Noi am făcut schiţa acestor ape şi munţi.
Fiecare floare a răsărit după indicaţiile noastre.
Peisajul poartă semnătura noastră.
Da.
Pentru fiecare centimetru am luptat şi am gândit.
Sângele şi visul nostru e amestecat pretutindeni.
Mâna ni s-a înfipt în grumazul pădurii,
Ca în coama unui mistreţ întărâtat,
Şi am făcut ordine în sălbăticie.
Cu tălpile goale am dansat peste vipere
Până ce ultimul strop de venin
S-a scurs în sânul imun al ţărânii.

Acesta nu e pământul tău, laşule,
Care te-ai aciuat ca o molie în faldul steagului nostru.
Nici al tău, linguşitorule şi mincinosule,
Care mânjeşti cu vânzătoare săruturi faţa adevărului.

Acesta nu poate fi pământul tău, corupătorule,
Care încerci să deviezi corabia noastră către naufragii.

Acesta e pământul nostru!
Noi am făcut schiţa acestor ape şi munţi.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg răcoros -
pe ciocul porumbiţei
lumina lunii

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!