Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârşit de vară.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dolce far niente

Aş vrea să mai colind coclauri,
ore întregi,
fără vreo ţintă.

Sandalele să le arunc!
Şi-n iarba udă,
să păşesc desculţ.

Lenea să-mi răsfăţ apoi,
cu puzzle-uri din nori
şi cu pastel de fluturi.

Să las soarele de mai,
pielea să mi-o gâdile,
până când,
jumătatea stângă,
dori-va umbrâ.

S-ascult cu ochii inchişi,
190 bătăi pe secundă -
zbor de albine.

Şi când,
oasele vor hotărî,
c-a fost destul,
dacă...
va veni acel moment,
să-mi stăpânesc râsul,
râsul-plânsul-furnicat,
din amorţeala acelui
" dolce far niente"...
cu miros ispititor de miere!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loveşte-mă

Loveşte-mă
prin cuvinte,
înfierate,
atemporale,
letale,
şi poate,
doar poate,
am să mă pot vindeca
de obsesia mea.
Până atunci,
am să pretind...
că nu-nţeleg!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcănă şi zâmbet

Sunt zile lungi în care,
nu mă mai ştiu,
nu mă-nţeleg,
şi nu mă vreau!

Privesc fără să văd,
Păşesc risipindu-mă,
Respir agonie.

Poţi ghici atunci,
in cearcănă şi-n zâmbet,
nopţi lungi de insomnii,
nelinişti adormite...
şi renunţări tardive

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemera imperfectă

Vuiet grozav afară!
Natura,
perfecţiunea-şi
reinventează!
Şi pentru asta,
e nevoie de...
răbdare şi câteva...
mai multe secunde.
Merită aşteptarea.

Noi,
de dincolo de vuiet,
simţim fiorul rece,
şi ne dorim...
să facem schimb cu ea:
ea - efemera imperfectă,
noi - oamenii perfecţi eterni.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litera lipsă

Noi doi,
avem acelaşi nume.
Dar eu,
mai am o literă în plus.
Sau poate că,
tu ai pierdut-o
în timp,
pe drum...

Dar litera asta,
e...
cât o lume-ntreagă!
Şi tot pe atâta,
ne desparte.

N-aş vrea să deranjez pe nimeni
întrebând,
dacă nu cumva...
cineva,
mi-a găsit...
litera lipsă.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte imperfecte

[Ecou străin]

Viaţa ce pulsează-n jur,
încă o dată mă doboară!
Instinctual ochii-i închid,
şi mă feresc
de tot ce mă-nconjoară.

Inutil în noapte strig!
Ecou metalic si străin,
se-ntoarce în mine disperat,
rănindu-mi adâncurile,
confirmându-mi angoasele.

Zi după zi mă-ntreb:
azi, ce-am să aleg?
Liniştea tuturor,
în schimbul tăcerii mele?

Cuvinte imperfecte,
am să le-ngrop adânc,
sub muntele de ironie a sorţii.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise expandate

Speranţe nano-străvezii,
înmuguresc primăvăratec.
Hrănesc fantasmagoric,
albastre-verzi iluzii.

Vise expandate,
oscilează ameţite.
Realitatea,
tresare-n somn uimită!

E...
necesar...
uman,
toxicoman,
anesteziat!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secol distanţă

Demult, într-un alt secol,
m-am rătăcit în tine.
Şi tu prin mine, pare-se.
A fost cumva şi-o regăsire?

N-am regretat pierderea.
Am sărbătorit câştigul!

Corăbii sfărâmate,
pe drumuri paralele,
ne-am adunat din miile bucăţi,
şi prin oceanul de "de ce"-uri,
am invăţat să rezonăm cu viaţa,
când zbatere de aripi,
când spre pământ,
abrupt planăm.

Un secol mai târziu,
vibrăm intens-zurliu,
iubim,
greşim,
iertăm,
miracole traim,
şi incă ne descoperim!

Fideli aceluiaşi vechi crez:
Nuuu!
Obsedantului "cum ar fi fost..."
Daaa!
Să-nchinăm pentru greşeli!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironii de lună plină

Gol simt:
în mine şi-n afară!
E locul tău,
Blestem inevitabil!

Luna-mi ironizează distantă:
gândurile, orele,
visele, nopţile,
iubirea, viaţa,
dorinţele, singurătatea,
depresia şi gândul morţii.

Astept să-mi întoarcă spatele...
Vreau ploaie şi vreau vânt!
Nimeni să mă ştie,
S-adorm şi să uit!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbându-mă-n toamnă

S-a-ntroienit aleile sub frunze,
pe cer trec norii,
brazde arate adânc în plumb.
şi tot merg-înot, înainte,'napoi,
prin oceanul înfrunzit
de frunzele desfrunzite
de pomii şi de verdele lor,
căutând pe sub ele
o vară demult trecută şi dragă mie...
o vară cât viaţa.

poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte în şir indian

Lângă vocea ta
am prins curaj
şi m-am abandonat.

Tu nu ştiai,
eu nu-ndrăzneam să spun nimic.
Doar ascultam,
cuvintele în şir indian.

Şi ai tăcut.
M-am speriat
si n-am indrăznit
să mai deschid ochii.

Într-un târziu,
am inţeles
că ţi-era frică
chiar mai mult
decât mie.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un final

Viaţa e minunată!
Din când în când.

Iar eu,
recunosc:
spun prostii...
cocoloaşe,
câteodată...
Greşeli fac,
chiar şi mai multe...
Nu le băgaţi in seamă.

Într-un final,
voi înceta.
Şi atunci,
ploaia se va opri!
Sau poate,
abia va începe?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imatur

Sufletul meu,
imatur în ani lumină,
ahtiat de experienţe,
versatil în secunde,
impetuos dând in obscur,

întâlni...

sufletul tău,
bătrân în înţelegeri,
sictirit de sens,
imuabil no matter what,
salvat de autocunoaştere.

şi vru şi el sa afle...
toate cele.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era numai labirintul nesfârşit al copacilor acoperiţi cu muşchi, unde era atât de linişte încât îmi ţiuiau urechile. Era întuneric ca în amurgul unei zile înnorate, cât să vezi că nu era numic de văzut. Alergam prin întuneric fără ţintă, căutând, căutând şi iar căutând, devenind din ce în ce mai înverşunată odată cu trecerea timpului, încercând să mă mişc mai repede, deşi viteza mă făcea mai împiedicată... Apoi visul meu ajungea într-un punct - simţeam că urmează acel moment, dar nu reuşeam niciodată să mă trezesc înainte să înceapă - în care nu-mi mai aminteam ce anume căutam. Atunci înţelegeam că nu era nimic de căutat şi nimic de găsit, că nu existase nimic altceva în afară de pădurea acasta goală şi înfricoşătoare, şi că nu va mai exista niciodată nimic pentru mine.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens interzis

Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.

Renegaţii mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăţi.

Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunţ superficial la toate.

Experiente esenţiale,
neînţelese...
adesea pierdute.
Fantome ce bântuie,
în ceaţa sufletului meu.

Fără echivoc:
m-am născut,
pe sens interzis.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima frunză

un amurg se scurge
în plecări ce dor
mai stau în cerdac tot privind la cer
este atât de trist, e atât de gol
geamul este spart, privirea absentă
doar istorii curg la fără frecvenţă
deocamdată timpul s-a oprit
câmpia era arsă de cuvântul dintâi
căutând bezmetic cărarea
treceam lăsând în urmă paşi
uitând de lume, de noi
în palme adunam stele pitice
într-o noapte, printre vise uitate
eram statui sfârâmate
rătăcite prin îngheţul total
magici, ilogici, pe tărâm ireal
mai cânta o vioară în port
mă ascundeam elementar într-o femeie
tot căutând o floare printre flori
este frig şi uit
umila existenţă a unui poet rătăcit între poeţi
ce partitură dureroasă
tot scrijelind cuvinte pe coaja unui gând
despre acuta mea absenţă
ştii, nu e uşor să scrii cu aripi frânte
mă apropiam în verb de tine
uitând adverbul la final
tot căutam în efemera existenţă
un început, la un sfârşit de drum
îţi scriu femeie acum ultima prezenţă
plouă şi este atât de frig în viaţă
la poartă timpul bate-bate
iar clipa asta nu mai tace
mereu oprit într-o plecare
scriam femeie, printre stropi de ceaţă, viaţa
am vrut să plec, să fug de de aici şi totuşi am rămas
se stinge ultima ţigară şi timpul ăsta amputat
a curs femeie iar ca altădată
o zi a fost şi a trecut
atâta mi-a fost dat
să cânt în vers femeia ce astăzi a plecat
a căzut o frunză
ai plecat murind
printre versuri sânge
doar o frunză a rămas în urmă
şi te scriu femeie cu aripi de înger

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări încă mă plâng

Trece-o zi arzând în soare,
Tu găseşte-mă!... de poţi,
În vârtejuri de culoare
Şi fă totul, să mă scoţi.

Pe cărări topind lumina,
Adun umbrele-n condei
Şi scriu iarăşi pentru Ina
Versuri... pân-la ora trei.

Vreau a pune în cuvinte
Taina unui timp... trecut,
Patima cea mai fierbinte
Şi-urmele... din aşternut.

Răscolite-n miez de vară
Aşteptări... încă mă plâng,
Pentru-a nu ştiu câta oară
În tăcerea... unui crâng.

Trece-o zi... ca şi furtuna
Căutând spre nori de fum,
Unde poate numai luna,
Stă la margine de drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pe repede înainte

Copilărie?
Infinită inocenţă!
Adolescenţă?
Răzvrătire tulbure.
Tinereţe?
Uragan de experienţe.
Maturitate.
Echilibru instabil.
Senectute.
Regrete... Ceva înţelepciune?

Ne construim prin experienţe:
cu cât mai dure, cu atât mai sensibili,
paradoxal mai puternici, dornici de viaţă.

Cu multe lacrimi ne câştigăm zâmbetul.
Doar aşa putem pretinde,
că suferinţa n-a fost în zadar.

Prin durere învăţăm compasiunea.
Darul binemeritat,
al omului pentru omenire.

După disperare... vine... înţelegerea.
Teoretic. Altfel,
n-ar fi nici lumină, nici linişte.

La final, moleculele emigrează.
Dornice să întâlnească acel ceva,
ce le lipsea iremediabil.

Şi... povestea reîncepe!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă

Şi ce dacă încă vreau,
Sălbaticia să o gust,
Libertatea s-o respir,
Infinitul să-l alint,
şi încă alte câte...!

Şi ce dacă am uitat,
cum am aflat întregul!
îmi e deajuns să fi trăit-o,
şi-l am pe Alzhei prieten.
Dar voi... voi aţi simţit-o?

Şi ce dacă dor îmi e,
de mine,
verde şi scântei!
Viaţa e plină de minuni!
Să vrei să te descoperi...

Şi ce dacă tot mai caut,
Cum aş putea să nu?
De e un sens în toate,
Aş vrea şi eu să-l ştiu!
Voi nu?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

prima oară
m-am răsucit într-un gând
căutând răspunsul în adâncul final
a doua oară
m-am întors către mine
într-o doară
eram o scoică rătăcită pe ţărm
azvârlită dintr-un suflet pribeag
strigam, căutând abisul sideral printre pleoape
mi-am aruncat gândurile
zidind lumini în noapte
alteori ţipam în acelaşi loc
căutând atingerea
atunci am întâlnit trupul răstignit între ape
a treia oară...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!