Într-un final

Viaţa e minunată!
Din când în când.

Iar eu,
recunosc:
spun prostii...
cocoloaşe,
câteodată...
Greşeli fac,
chiar şi mai multe...
Nu le băgaţi in seamă.

Într-un final,
voi înceta.
Şi atunci,
ploaia se va opri!
Sau poate,
abia va începe?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când credem că am ajuns în vârf, abia atunci începe urcarea. Ce poveste minunată e viaţa!

citat din Antonello Venditti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am greşit uneori...

Te-am întâlnit atunci în secolul trecut
Se poate spune că a fost de mult
Dar astăzi de încerci să-ţi aminteşti
De clipa când mi-ai spus că mă iubeşti

Şi când în braţe te-am cuprins întâia oară
Eram la malul mării, ce minunată seară
A fost o clipă ce va trăi în eternitate
Chiar dacă-acuma timpul ne desparte

Am realizat atâtea lucruri împreună
Am traversat vârtejuri şi furtună
Dar în final nu ne-am pierdut cu firea
A fost un singur far, a fost iubirea

Iţi recunosc, nu vreau să folosesc tertipuri
În viaţă mi-au plăcut şi alte chipuri
Dar crede-mă, ai fost şi vei rămâne
Marea iubire a vieţii mele de ieri, de azi, de mâine.
 
Să nu mă condamni în termeni aspri
Să-ţi mai aduci aminte când voi pleca spre aştri
Că uneori, cu mine de credeai
Că trăieşti
Fără să vrei, s-a întâmplat, să uiţi să mă iubeşti

Nu-ţi reproşez nimic, îţi cer doar să mai crezi
Chiar dacă în viitor nu vrei să mă mai vezi
Ai fost şi vei rămâne în viaţa mea
Singura căreia i-am încredinţat toată iubirea

Şi acum într-un final, mult prea trist
Îţi fac un sincer jurământ pe Crist
Chiar de te-am întristat de-atâtea ori
Eu te iubesc ca-n prima clipă şi îţi recunosc, că
Am greşit uneori...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secol distanţă

Demult, într-un alt secol,
m-am rătăcit în tine.
Şi tu prin mine, pare-se.
A fost cumva şi-o regăsire?

N-am regretat pierderea.
Am sărbătorit câştigul!

Corăbii sfărâmate,
pe drumuri paralele,
ne-am adunat din miile bucăţi,
şi prin oceanul de "de ce"-uri,
am invăţat să rezonăm cu viaţa,
când zbatere de aripi,
când spre pământ,
abrupt planăm.

Un secol mai târziu,
vibrăm intens-zurliu,
iubim,
greşim,
iertăm,
miracole traim,
şi incă ne descoperim!

Fideli aceluiaşi vechi crez:
Nuuu!
Obsedantului "cum ar fi fost..."
Daaa!
Să-nchinăm pentru greşeli!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte în şir indian

Lângă vocea ta
am prins curaj
şi m-am abandonat.

Tu nu ştiai,
eu nu-ndrăzneam să spun nimic.
Doar ascultam,
cuvintele în şir indian.

Şi ai tăcut.
M-am speriat
si n-am indrăznit
să mai deschid ochii.

Într-un târziu,
am inţeles
că ţi-era frică
chiar mai mult
decât mie.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârşit de vară.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loveşte-mă

Loveşte-mă
prin cuvinte,
înfierate,
atemporale,
letale,
şi poate,
doar poate,
am să mă pot vindeca
de obsesia mea.
Până atunci,
am să pretind...
că nu-nţeleg!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Aşa cum întorci mâna într-o parte sau în alta, aşa e şi cu mine. Din când în când viaţa parcă îmi surâde, ah! Numai o clipă!... Când mă pierd astfel în visuri, nu mă pot opri şi mă gândesc ce-ar fi dacă Albert ar muri. Îmi spun: Atunci tu! atunci ea...

replici celebre din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine...

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate... azi iubeşti!
Dar mâine îndoiala:
Pierdut-am libertatea?
Sau m-am pierdut pe mine?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu tine, cu mine...

[Cât încă nu-i târziu!]

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate...
azi, ai iubire!
Dar te întrebi:
Pierdut-ai libertatea?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi... chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi...
mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul şi omul sănătos

Atunci când are febră, un biet bolnav mai poate
Să spună multe vorbe ce sunt de ne-nţeles,
Dar filozofii noştri sunt rumeni, au de toate,
Şi spun, pe negândite, prostii destul de des!

epigramă de M. Terenţius Varron din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când cineva începe o relaţie şi după şase luni îşi dă seama că e ceva solid, abia atunci poate să se expună. Până atunci e în pericol.

citat din Tania Budi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi atunci când crezi că ai cea mai mare dreptate, poţi greşi. Pentru că numai greşind, înveţi. Învăţând, te opreşti. A te opri din greşeli... începi să ai dreptate.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când vei înţelege că eşti în permanentă comuniune cu Dumnezeu, vei înceta de a mai căuta răspunsuri în afara ta. Şi vei înceta să mai dai răspunsuri, atunci când alţii vin să-ţi ceară sfaturi.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine şi trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că ştie să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar şi mai mult,
iar viaţa este şi mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
şi îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranţa că totul va fi şi mai frumos.
Îmi place când mă priveşte
atunci când dorm şi îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără uşor
şi este înţelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
şi când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveştile lui şi este în centrul atenţiei.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susţin în ceea ce face
şi că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
şi viaţa mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Într-o zi,
În care vom înceta cu întrebările, cu mirările,
Răspunsurile în aşteptare vor înceta să existe,
Ei bine,
În ziua aceea nu cred că soarele va fi acela care va mai răsări
Asupra noastră.
Nu, nici ploaie, nici nori nu vor fi,
Dar nici linişte,
Şi poate… nici iarbă nu va mai fi pe câmp.
Copacii?!...
De fapt, nu va mai fi interior şi exterior
În acelaşi timp.
Stai să ne lămurim:
Viaţa probabil va părăsi orice formă,
Esenţele neavând nevoie de simţuri,
Noi ne vom pierde
Limitele
Şi uite aşa, din aproape în aproape,
Ne vom opri abia atunci când
Fiecare se va suprapune perfect fiecăruia!
Nu e vorba de identitate,
Întregul fiind egal cu fiecare parte…
Muzica nu va mai avea nevoi de note,
De succesiune,
Ci totul va fi dintr-odată,
Capabil să umple deplin!
Aşa cred ca va fi simpla zi în care
Totul va fi dragostea
Pe care am cunoscut-o mereu altfel.
…şi da, era să uit:
Tactilul va rămâne în continuare roz,
Undeva între o sticlă de lapte şi humă!
Într-o zi,
În care vom înceta cu întrebările, cu mirările,
Răspunsurile în aşteptare vor înceta să existe,
Ei bine,
În ziua aceea nu cred că soarele va fi acela care va mai răsări
Asupra noastră.
Nu, nici ploaie, nici nori nu vor fi,
Dar nici linişte,
Şi poate… nici iarbă nu va mai fi pe câmp.
Copacii?!...
De fapt, nu va mai fi interior şi exterior
În acelaşi timp.
Stai să ne lămurim:
Viaţa probabil va părăsi orice formă,
Esenţele neavând nevoie de simţuri,
Noi ne vom pierde
Limitele
Şi uite aşa, din aproape în aproape,
Ne vom opri abia atunci când
Fiecare se va suprapune perfect fiecăruia!
Nu e vorba de identitate,
Întregul fiind egal cu fiecare parte…
Muzica nu va mai avea nevoi de note,
De succesiune,
Ci totul va fi dintr-odată,
Capabil să umple deplin!
Aşa cred ca va fi simpla zi în care
Totul va fi dragostea
Pe care am cunoscut-o mereu altfel.
…şi da, era să uit:
Tactilul va rămâne în continuare roz,
Undeva între o sticlă de lapte şi humă!

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Alda Dorhan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te afli într-un nor de iubire, ai grijă când începe ploaia.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica IV

Acum, în fine, când mai sunt spre nu mai sunt,
abia acum am dreptul să vă mint
şi să vă spun despre cuvânt că e cuvânt
şi ce presimt chiar simt.
Abia acum o să mă credeţi
când sunt înspre nu sunt
că viaţa mea a fost mormânt
iar moartea mea o tinereţe.
Abia acum o să mă credeţi
în fine când am reuşit să mint.

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte poate amuza, deşi conţine multe greşeli, şi poate fi foarte plictisitoare chiar când nu conţine nicio inadvertenţă.

citat din Oliver Goldsmith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.

citat celebru din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc aminte!

Ce este bine să fac de-acum?
Să merg mai departe, când m-am oprit din drum?
Într-un cântec vreau să-ţi spun!
Şi de pare minunat şi chiar de necuprins!
Nu poţi fi astăzi supărat
Când stelele s-au stins
Leagă-te de mine, nu vreau ca să te pierd!
Pe aceste căi, de-o viaţă-ntreagă merg!
Bucură-te azi, ca pentru totdeauna!
Cum soarele-i pe cer, aşa va fi şi luna!
Fii lumină tu, celor din întuneric!
Şi ai să-i vezi pe toţi, într-un mod generic!
Îţi aduc aminte!
Să nu uiţi ce-ţi spun, atunci când stai pe loc!
Pleacă mai departe, căci viaţa nu-i un joc!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!