Așteptări încă mă plâng
Trece-o zi arzând în soare,
Tu găsește-mă!... de poți,
În vârtejuri de culoare
Și fă totul, să mă scoți.
Pe cărări topind lumina,
Adun umbrele-n condei
Și scriu iarăși pentru Ina
Versuri... pân-la ora trei.
Vreau a pune în cuvinte
Taina unui timp... trecut,
Patima cea mai fierbinte
Și-urmele... din așternut.
Răscolite-n miez de vară
Așteptări... încă mă plâng,
Pentru-a nu știu câta oară
În tăcerea... unui crâng.
Trece-o zi... ca și furtuna
Căutând spre nori de fum,
Unde poate numai luna,
Stă la margine de drum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pentru a nu știu câta oară
Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.
Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.
Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.
Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socul
La margine de drum stă socul înflorit,
cu sfintele-i corole-ntoarse către soare,
rămân în fața lui privind înmărmurit
tăcerea adunată-n tainica-i splendoare.
Parcă-aș privi, uimit, în ochi unui zeu,
venit acum, la început de primăvară,
din spectrul nemurit al unui curcubeu
întins pe-o margine de cer întâia oară.
Divine armonii în inimă îmi lasă,
iar în văzduh răsună ode de-nviere,
pe când apusul, sub cortina-i trasă,
adună razele desprinse din tăcere.
Se lasă înserarea-n marginea de drum,
pe boltă se aprind celeste felinare,
tu știi că am veni din depărtări acum
să regăsim, din nou, dorita împăcare.
Din bolta înstelată vom vedea curgând
miraje din trecut, prin amintiri uitate,
iar licurici-n iarbă vor cânta arzând,
când vei privi spre cer din locul cu păcate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună
Noapte bună, dinspre vară
Curg iubirile-n povești
Și sub nucii de afară
Vise dragi îți regăsești.
Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieții cheie,
Simplu și cu sânge rece,
Transformându-se-n femeie:
Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi și cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.
Noapte bună, dinspre vară
Curg poveștile-n iubiri
Pentru-a nu știu câta oară
Dezgolind nemărginiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albă iarnă
Invoc sunetele căutând liniștea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viață,
timp volatil, implacabil.
Cronos râde superior!
Tăcerea cântă jazz...
Dorința e spirală'n dans!
... am obosit.
Și iarăși ninge...
Liniștea a inghețat!
Felinarele plâng țurțuri?
Visez... a câta oară?
E doar albă iarnă afară!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Îți ies in cale-a câta oară?!
Ai doar trei file-n calendare
Și hoinarești pe-alte răzoare.
Înfoaie-ți mugurii spre soare,
Pictează-mi crengile-n culoare!
Mă scapă de a iernii geruri,
Întinde brațe verzi spre ceruri!
Covor de ierburi, drum de floare,
Așterne-mi-le la picioare!
Fă păsări în văzduh să zboare,
Redă-mi câmpia-nfloritoare!
Topește cușma de zăpadă
Și umple vârf de munți cu zadă,
În care muguri cât o boabă,
Să nască frunze noi degrabă!
Întoarnă-mi stoluri cu cocorii
Ce-au pribegit, în timp ce norii,
Au invadat cu-nverșunare
Tot cerul larg, din zare-n zare!
Știu, glasul meu de stentor pare
Dar să nu-ți fie-a supărare,
Puneam și eu o întrebare...
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Îți ies in cale-a câta oară?!
Pe unde-mi umbli iar hai-hui,
Ori îți tragi sufletul pe-un grui?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să scriu o poezie
Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.
Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!
Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!
Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.
Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuței mele.
poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te chem
Și te chem iubito... încă,
Cu-al tău trup să îmi fii leac,
Timpului... să dai poruncă,
A mai sta cu noi... un veac.
Și te chem iubito... soare,
Cu-n surâs să mă topești,
Strălucindă ca o floare,
În amiezi... dumnezeești.
Și te chem iubito... seara,
Să mă strângi năucitor,
Până va-nceta chitara
A mai plânge de-al tău dor.
Și te chem... a câta oară
În adâncul unui vis,
A pătrunde fără scară,
Undeva... în paradis.
Și te chem... cerul de plânge
Spre decembrie... târziu,
Să fii dorul ce mă strânge,
Eu... destinul tău... să fiu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al tău cuvânt
Al tău cuvânt mi-e rugăciune
și sticla pietrelor mi-e zarea,
în mine atingeri au un nume
și șoaptele îmi sunt visarea.
Sunt om, am creștetul cuvânt,
sau pom la margine de crâng,
pesemne sunt chiar și pământ,
stau și mă întreb, pe cine plâng?
Sunt om, tu șoapta mea visare,
necunoscutul țărm, ți-e vina,
ascultă-l, poate fi chemare,
din el te plouă azi, lumina!
Nu suntem jertfe, rit carnal,
nici rugi în ceruri plutitoare,
dar ne iubim, etern, fatal,
la flacăra de lumânare.
Suntem și timp, suntem cuvinte,
suntem și zi, suntem și noapte,
visări din taina cea fierbinte,
cu îngeri ce-au căzut în șoapte.
poezie de Auurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ca un înger
Mireasmă tainică de floare,
Esența tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate și iertări.
Mi te adun dintre cuvinte
Și te-nfășor... abia simțit,
Fermecătoare și fierbinte
Ca un destin... însuflețit.
Ești ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Și căutând... ca o regină,
Misterul nu știu cărei stele
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mandat pentru arest apocaliptic
Mandat pentru arest apocaliptic,
Când diavoli vin înfierbântați și goi
În dansul lor, alene și eliptic,
Să tulbure lumina dintre noi.
Simt că mă-ndragostesc (a câta oară?!)
De patima iubirii simt că dor!
Și îngenunchi... și-o dulce-nfiorare
Îmi face semn din ceruri să cobor.
Genunchi răniți în drum spre mântuire,
Voința transcendent însângerată
Alunecă sub pleoapă... și-n privire
Alți îngeri de sărut mi se arată.
Și tremură pe coapsele-mpietrite
Sărutul unui evadat uman...
Cum?! Plâng în noi aducerile-aminte?!
Tu ma iubești asemeni iar si iar?!
Pe sânii goi s-a-ntunecat deodată
Și simt aceeași patimă carnală.
Aceeași sunt străină evadată...
Înger de foc, revin seară de seară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstrez și presimt
Firesc... și verile se duc,
La tâmple toamnele-mi usuc
Și iernilor... tot căutând culoare,
Le cânt cu primăveri ispititoare.
Păstrez aroma toamnelor din vie,
Pentru-a plăti, iar, iernilor simbrie
Trei primăveri nebune și ploioase,
Cu tine... înc-o vară să mă lase.
Presimt asprimea iernii, viforoasă
Și-o primăvară super de frumoasă
Ce-i face semne unei veri șucare,
Când toamna pune vinul în pahare.
Rămân cu primăvara peste rând,
Deși pot fi... cu verile... dansând,
Reacordând al toamnelor noroc
Cu albul iernilor ca un cojoc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă luna
Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-și cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.
Cântă luna-n brațe strânsă,
Printre vise și-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Și parfum de trandafiri.
Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colț de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.
Cântă luna și ne ploua
Cu argint din așteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.
Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziile plâng lângă ușă
ea stă nemișcată în frumusețea ei
e un martie pe înțelesul tuturor
scriu ultimul vers până când lumina
pândește după corpul mult iubit
secunda găsește încă o literă
o așez pe buzele roșu carmin
adun tăcerile târzii și le pun la picioare
le calcă doar străbătând cartea
spectacolul începe să se cabreze
poezia e acum o iscoadă pe trei
cărări umblă beată de fericire
privirea-i o legendă irosită și înscrisă
la erată luciul ierbii într-o zi la ea revin
poeziile plâng după o noapte de taifas
roiul de cuvinte se ascund în sufletul ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A câta oară?
A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin ușa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ți dea dovezi,
te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
ci puneți mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ți-astupi și ochii să nu vezi.
A câta oară El te-așteaptă blând,
cu pâini și pești ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Nu înțelegi că, totuși, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Și noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună
Noapte bună... primăvară,
Curg iubirile-n povești
Și sub nucii de afară
Vise dragi îți regăsești.
Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieții cheie,
Nestatornică și rece,
Transformându-se-n femeie:
Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi și cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.
Noapte bună... primăvară,
Curg poveștile-n iubiri
Pentru-a nu știu câta oară
Dezgolind nemărginiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa mi se întâmplă...
Și iarăși vine noaptea și iarăși n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Și totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopții cu ochii mari deschiși,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu ești aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,
Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu mai iubit
Și iarăși toată noaptea, mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greșeala și rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minții un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înțeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa mi se întâmplă...
Și iarăși vine noaptea și iarăși n-am să dorm,
Am să privesc iar cerul cu luna ca un corn
Și totul într-un mine voi cerne gândul mut,
Voi fi cu amintirea scăldată în trecut,
Voi fi un rob al nopții cu ochii mari deschiși,
Mă voi certa cu cerul căci tu nu ești aici,
Mă voi certa cu luna... ce mult m-a păcălit,
Mi-a spus că-i e totuna, că tu nu m-ai iubit
Și iarăși toată noaptea mă voi gândi ce-am fost,
Îmi voi vedea greșeala și rostul cu-al lui rost,
Îmi voi citi prin versuri cuvinte din trecut
Să văd cu ochii minții un adevăr pierdut,
Să văd de pot vreo dată ce-a fost să înțeleg,
Misterul ce m-apasă încerc să îl dezleg,
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alesul
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranțe noi adun în mitice pocale.
Din elixirul vieții mai gust câte puțin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintitri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.
Din roua dimineții culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinței să-mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.
Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
sub salcia pletoasă ce încă mai visează
că râul care trece i-a fost cândva iubit.
Și tu visezi copilă, privind de pe terasă,
că eu voi fi alesul venind de peste râu
călare pe licornul cu coama mătăsoasă
să îți alung tristețea cu ciucurii din frâu.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!