Imatur

Sufletul meu,
imatur în ani lumină,
ahtiat de experienţe,
versatil în secunde,
impetuos dând in obscur,

întâlni...

sufletul tău,
bătrân în înţelegeri,
sictirit de sens,
imuabil no matter what,
salvat de autocunoaştere.

şi vru şi el sa afle...
toate cele.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens interzis

Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.

Renegaţii mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăţi.

Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunţ superficial la toate.

Experiente esenţiale,
neînţelese...
adesea pierdute.
Fantome ce bântuie,
în ceaţa sufletului meu.

Fără echivoc:
m-am născut,
pe sens interzis.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pe repede înainte

Copilărie?
Infinită inocenţă!
Adolescenţă?
Răzvrătire tulbure.
Tinereţe?
Uragan de experienţe.
Maturitate.
Echilibru instabil.
Senectute.
Regrete... Ceva înţelepciune?

Ne construim prin experienţe:
cu cât mai dure, cu atât mai sensibili,
paradoxal mai puternici, dornici de viaţă.

Cu multe lacrimi ne câştigăm zâmbetul.
Doar aşa putem pretinde,
că suferinţa n-a fost în zadar.

Prin durere învăţăm compasiunea.
Darul binemeritat,
al omului pentru omenire.

După disperare... vine... înţelegerea.
Teoretic. Altfel,
n-ar fi nici lumină, nici linişte.

La final, moleculele emigrează.
Dornice să întâlnească acel ceva,
ce le lipsea iremediabil.

Şi... povestea reîncepe!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfinţitului,
i-aş găsi sens.

De-ar fi să cred ciripitul,
şi dans păgân aş fi,
şi ultim fâlfâit de aripi.

De-ar fi să cred mugurii,
m-aş abandona soarelui,
cu ochii deschişi.

De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinaţi,
cu sufletul i-aş imbrăţisa.

De-ar fi să cred verdele,
aş întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.

De-ar fi să cred liniştea,
aş renunţa să te caut,
fiindu-mi deajuns ca exişti.

Pentru că,
în crepusculul dorului meu,
eşti tu.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare

Când... aproape-mi reglasem
pasul,
dupa cel de dinaintea mea,
respiraţia,
în ani întregi de încercări,
bătăile inimii,
dupa fiecare salt in neprevăzut,
credinţele,
fără să pun prea multe întrebări,
aşteptările,
dând crezare cuvintelor,
limitele,
necunoscându-mă...

Am realizat cât am greşit!

E timpul
să renunţ la toate
şi să-mi las zilele,
să curgă
în bătaia vântului.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârşit de vară.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemera imperfectă

Vuiet grozav afară!
Natura,
perfecţiunea-şi
reinventează!
Şi pentru asta,
e nevoie de...
răbdare şi câteva...
mai multe secunde.
Merită aşteptarea.

Noi,
de dincolo de vuiet,
simţim fiorul rece,
şi ne dorim...
să facem schimb cu ea:
ea - efemera imperfectă,
noi - oamenii perfecţi eterni.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă

Şi ce dacă încă vreau,
Sălbaticia să o gust,
Libertatea s-o respir,
Infinitul să-l alint,
şi încă alte câte...!

Şi ce dacă am uitat,
cum am aflat întregul!
îmi e deajuns să fi trăit-o,
şi-l am pe Alzhei prieten.
Dar voi... voi aţi simţit-o?

Şi ce dacă dor îmi e,
de mine,
verde şi scântei!
Viaţa e plină de minuni!
Să vrei să te descoperi...

Şi ce dacă tot mai caut,
Cum aş putea să nu?
De e un sens în toate,
Aş vrea şi eu să-l ştiu!
Voi nu?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegere

Răspunsurile la esenţialele-ntrebări,
cele ce nu dispar în timp,
ci revin cu şi mai mult sarcasm,
sunt chiar în noi,
adânc ascunse!

Acolo unde,
evitam să interogăm
cu teama stupidă de a nu ne afla slabi,
şi groaza morbidă că ne vom descoperi,
pe noi!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...din întuneric spre lumină...

Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o fiinţă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibraţii se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranţa nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existenţă...
Acesta-i finalul în Paradis.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut

Aş fi vrut să fiu,
un strop din oceanul neliniştit,
un vultur bătrân, de vânt obosit,
un fulger, de viaţă îndrăgostit.

Şi-aş mai fi vrut să fiu,
raza solitară ce-abia patrunde
padurea virgină,
descoperind minuni ascunse.
Şi poate şi...,
picătura de rouă zâmbindu-i soarelui,
nebănuindu-şi sfârşitul.

Dar, n-am reuşit,
decât... un suflet chinuit
să fiu.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast

Tăcerea,
îmi cântă despre frici.
Liniştea,
îmi şopteşte cu speranţă.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei întâlni niciodată sufletul pereche în liniştea camerei tale. Trebuie să mergi într-un loc zgomotos şi să cauţi în colţurile cele mai liniştite.

citat din Robert Brault
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Taina sufletului este boală sigură.
Conştiinţă nepurificată sufocă sufletul.
Acolo unde Conştiinţa este pură, purifică sufletul,
Acolo unde nu există conştiinţă
Sufletul moare odată cu sufletul.
Armonia sufletului cu viaţa
Te înalţă într-o lume purificată
Plină de viaţă şi Lumină!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezitare

Răspunsurile la esenţialele-ntrebări,
cele ce nu dispar în timp,
ci revin cu şi mai mult sarcasm,
nu sunt 100%-n noi, unde le tot căutam.

Răspunsurile sunt... chiar acolo unde,
evităm să mergem să le aflăm
din teama stupidă de a nu parea slabi,
şi groaza morbidă că se va râde de noi.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsă siguranţă

De ce există ferestre cu zăbrele?
Fracţionăm cerul
in libertăţi permise?
Întregul în categorii?
Găsim sens cuvintelor?

De ce există gratii?
Fizic efemer securizat...
Inevitabil amânat.
Deţinem cumva controlul?
Utopie!

De ce există garduri?
Protejăm ce-i înăuntru,
sau ce-i afară?
De cine?
Şi de ce anume?

Hai să renunţăm la ele:
garduri, gratii, zăbrele...

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet

Definiţia sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul şi planta, cât şi într-un sens care cuprinde doar omul şi îngerii cereşti. Definiţia primului sens este aceasta: sufletul este desăvârşirea unui corp natural, înzestrat cu organe şi având viaţă în potenţă. Definiţia sufletului în celălalt sens: sufletul este o substanţă necorporală, desăvârşire a corpului, care pune corpul în mişcare după o alegere întemeiată pe un principiu raţional, adică intelectual, în act şi în potenţă. Ceea ce este în potenţă este deosebirea specifică sufletului omenesc;ceea ce este în act este o deosebire sau o particularitate a sufletului îngeresc.

definiţie de Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi un om bătrân poate fi imatur.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa Lumină

Stăteam pe malul Apei Lumină
şi am pătruns în sufletul ei,
unde am găsit o floare de nu-mă-uita,
un plop şi o salcie pletoasă
căreia-i curgeau lacrimi
precum se scurge sufletul de dor,
mă scufund în Apa Lumină,
o beau şi mă bucur de ea,
lăsând în urmă nebunia terestră,
culegând oul viitorului
în speranţa reînvierii
că am să-l găsesc
pe malul oazei cu Apă Lumină
din câmpia de aur,
sub naşterea şi reînvierea
durerii şi bucuriei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada sufletului între aripi

Pe-o creangă de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creangă de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creangă de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creangă de pin,
caut în destin.
Pe-o creangă de apă,
sufletul îmi scapă
şi-alerg după el
tras printr-un inel
până ilumină
fructul din grădină,
curcubeu-n umăr,
soarele-ntr-un număr,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n altă clipă,
aripă-n aripă,
corul într-un nor,
zborul într-alt zbor,
soboru-n sobor,
vina-n altă vină:
lumină, lumină...!

poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Zoria (7 iunie 1977)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

fulger zâmbind în noapte,
tunet şoptind către stele,
vânt răscolind imperfectul,
ploaie dansând între gene!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!