Cuvinte în șir indian
Lângă vocea ta
am prins curaj
și m-am abandonat.
Tu nu știai,
eu nu-ndrăzneam să spun nimic.
Doar ascultam,
cuvintele în șir indian.
Și ai tăcut.
M-am speriat
si n-am indrăznit
să mai deschid ochii.
Într-un târziu,
am ințeles
că ți-era frică
chiar mai mult
decât mie.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o întâmplare
m-am trezit îndrăgostit
mă tem că lumea
începe cu noi doi
din brațele mele
din coapsele tale
atom cu atom ne adunăm
să concepem viața celulă
cu celulă cum e în scriptură
m-am temut că e târziu
dar coconul pe care-l purtai
a prins puls în nemărginire
mă tem că e vremea ta
sufletele noastre s-au prins
într-un ram virgin și verde
stăm zâmbet lângă zâmbet
de la apusul soarelui până la răsărit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am oprit lângă tine
Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.
Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: "Nu mă atinge!"
M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Și lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poezii (1963)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Vis trecut
La căpătâiul tău îmi las azi crucea
Și zâmbetul, trecutul, amintirea
Însă durerea ce chipul ți-o arată
N-am să o las să-ți tulbure-adormirea.
Eu abandonat în gesturi și în lacrimi,
Tu te grăbeai - așa cum faci și-acum -
Să-mi spui cu neschimbata ta tandrețe
Că astăzi suntem morți într-un prezent postum.
Am vrut să-ți spun doar ceea ce știai,
Dar eu tăceam.... poate descurajat
De ochii tăi... lumina ta...
Și ai plecat...
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un final
Viața e minunată!
Din când în când.
Iar eu,
recunosc:
spun prostii...
cocoloașe,
câteodată...
Greșeli fac,
chiar și mai multe...
Nu le băgați in seamă.
Într-un final,
voi înceta.
Și atunci,
ploaia se va opri!
Sau poate,
abia va începe?
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un secol distanță
Demult, într-un alt secol,
m-am rătăcit în tine.
Și tu prin mine, pare-se.
A fost cumva și-o regăsire?
N-am regretat pierderea.
Am sărbătorit câștigul!
Corăbii sfărâmate,
pe drumuri paralele,
ne-am adunat din miile bucăți,
și prin oceanul de "de ce"-uri,
am invățat să rezonăm cu viața,
când zbatere de aripi,
când spre pământ,
abrupt planăm.
Un secol mai târziu,
vibrăm intens-zurliu,
iubim,
greșim,
iertăm,
miracole traim,
și incă ne descoperim!
Fideli aceluiași vechi crez:
Nuuu!
Obsedantului "cum ar fi fost..."
Daaa!
Să-nchinăm pentru greșeli!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
M-am abandonat din nou
ție mare,
pentru a uita câta ură e
pe pământ,
m-am lăsat îmbrățișata
de tine Soare,
pentru a nu mă simți
singura,
m-am lăsat mângâiata
de razele tale,
pentru a putea privi
la un mâine.
*
M-am lăsat mângâiata
de tine mare,
pentru a-mi spăla mintea
de tot
ceea ce-mi face atât de rău,
m-am abandonat în valuri
pentru a nu uita de tine
unica mea iubire.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altar
Știu, m-am mutat în ochii tăi, de mult,
În marea lor de-o strălucire-aparte,
Și-am stat o viaț-acolo, să ascult
Ecoul ei și să visez departe,
M-am răsfățat în oaza lor duioasă
Și m-am topit la razele de foc,
Am așteptat, la țărmul lor, sfioasă,
Să te învăț să curgem la un loc,
Știu, m-am mutat în ochii tăi, se pare,
De mult de tot, la primul gângurit,
Am luat cu mine vâslele din zare,
Și-am mers, suav, pe bolta de zenit,
Și noi cuvinte-am tălmăcit, sub tâmple,
Cu tine-n jur, mi-am făurit cărări,
O roua-a dimineții, ce ne umple,
Și-am înflorit atâtea primăveri...
Știu, m-am mutat în ochii tăi, de tot,
Într-un altar cu îngeri și culoare,
Mirarea mă cuprinde și socot
Că-i raiul meu, cel primenit de soare,
Și-acum, târziu, acolo-n ei, mă scald
Și macin clipa asta trecătoare,
Mi-e-atât de bine, mi-este-atât de cald,
Chiar de-i afară aprigă ninsoare,
Avem doi ochi în care curgem lin,
Cu gânduri și cuvinte, cu nevoi,
Ne vom zidi acolo, blând, senin,
Un cer de slavă picurat de ploi.
poezie de Beatrice Silvia Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Pe lângă boi
Pocnind din bici pe lângă boi,
În zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Și după bici l-am cunoscut,
Și cum țeseam, nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut
Să ies de la război.
Și-atâta tort mi-am încâlcit
Și-n graba mare-am spart un geam,
Știu eu ce mi-a venit!
Am cap, dar parcă nu-l mai am!
Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, și eu voiam
Să-ntreb cum a dormit.
Și vezi așa-i el, nu știu cum!
M-a prins de braț și m-a cuprins
Să mă sărute-n drum.
Dar eu din brațe-i m-am desprins
Și l-am certat și l-am împins
Dar n-am făcut cu dinadins,
Și rău ce-mi pare-acum!
O, nu mi-e că mi-am sângerat
La prag piciorul într-un cui,
Dar mi-e că e păcat!
Om bun ca dânsul nimeni nu-i,
Și pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
Muncește supărat!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Rică: Da; chiar de atunci seara, când privirile noastre s-au întâlnit, am citit în ochii tăi cei sublimi că și tu corespunzi la amoarea mea. M-am luat după tine chiar în seara aceea până la Stabiliment. Simțisem că mitocanul de cumnatu-tău mă mirosise, știa că mă țiu după voi; și, abandonându-mă curajul de a mai intra într-o stradă fără lampe gazoase, m-am întors îndărăt, pentru că-mi era frică să nu paț vun conflict cu mitocanul. Alaltăieri seară, amoarea mi-a inspirat curaj; m-am ținut după voi până în această suburbie, în colțul stradei; dar când să-ți văz justaminte adresa, mi-a tăiat drumul niște câini.
replică celebră din piesa de teatru O noapte furtunoasă, Actul II, Scena 2, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
M-am regăsit
m-am regăsit într-un final
aceeași doină din caval
ce-a coborât demult din munți
cu pașii umezi și desculți.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară
m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriți in luncă
și-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
și-apoi coboară-n asfințit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu le știm pe toate
Au fost momente când aș fi crezut
Că le-am aflat pe toate-n astă viață
Dar întorcând un lucru pe-altă față
Găseam mereu ceva necunoscut
În caravana vieții am urcat
Și m-am hrănit cu aparențe oarbe
Fără să simt cum timpul mă tot soarbe
Într-un nimic tăcut, dar colorat.
Avut-au mulți destul curaj să vrea
O picătură plină de păcate
Crezând ca mine, că le știu pe toate
Au spart ulciorul ce le-a dat să bea
Doar stele ce mai ieri le-am adorat
Sădeau dezamăgiri pe ai mei umeri
Și de n-am vrut ca tu să mi le numeri
E pentru că n-am vrut să ai păcat.
Să nu mai crezi nici tu că cineva
Le poate ști vreodată chiar pe toate
Când scris ne-a fost, pe drum viața ne scoate
Apa ne-aduce... vântul ne va lua...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Ieri m-am visat pe culmi cu cerbi
Ce-n pante-și caută culcușuri
Iar lupi în cete gri veneau
Parcă mânați de duhuri
Eu m-am speriat și am fugit
N-am vrut să văd dezastrul
Și m-am ascuns sub ram de pin
În loc oprindu-mi pasul
Pe-o stânca-abruptă se-nalță
Frumoasa mănăstire
Încerc să urc, dar Dumnezeu
Dă ora de trezire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
M-am trezit cu mine lângă mine
Și m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să țeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anxietate postdeprimitivistă (!)
Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obișnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obișnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obișnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obișnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea și cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îți acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea și moartea sunt fără de mine
Cum este Moș Crăciun
Fără Nașterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ți fie mai frică
Decât de faptul că ești om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu ești, poate, Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași târzii
Am ajuns târziu în satul pustiit
golit de pași,
de priviri piezișe
sălbăticite în singurătate.
Nu mă cunoștea nimeni,
mă-ntrebam dacă sunt eu
și nu cumva m-am dedublat
și ei pirvesc un străin cu iarna în barbă.
M-am speriat și-am fugit la fântână
să-mi văd chipul în oglinda apei.
Semănăm cu mine
doar ochii erau mai goi de lumină
ca și cum cerul nu mai avea soare.
Privirile lor mă pândeau indecise
prea timide să se apropie de ziua mea,
cu dosul mânecii își ștergeau sudoarea
și dumicau un galben de frunză.
Bună, nu mă cunoști,
știi când am tras cu praștia într-un cuc
și i-am frânt o aripă,
și tu l-ai mângâiat cu o lacrimă!?...
Chiar ai uitat,
uite semnul de pe scoarța de nuc
legământul nostru de frați,
legămîntul nostru de neuitare...!?
Chiar nu vezi,
ai aceiași ochi frumoși,
fumurii înspre verzi,
puțin mai închiși în inima noastră...!
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-AM PIERDUT !
În adâncimea ochilor căprui
M-am pierdut ca într-un ocean,
Că mă iubești ai vrut să-mi spui
Când eu la mine te chemam.
Nimic tu nu m-ai întrebat
Mi-ai vorbit pe un ton direct,
Nici un cuvânt n-ai calculat
Doar m-ai strâns la piept.
Atunci a izbucnit în mine
Ce niciodată n-am visat,
O rază, din zările senine
Fără să vreau m-am tulburat
M-am trezit curând la realitate
Cu gândul la nevinovata sărutare,
Nu mai știu în care calitate
Ți-am trimis prima scrisoare.
Câmpia Turzii Ianuarie 1965
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens interzis
Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.
Renegații mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăți.
Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunț superficial la toate.
Experiente esențiale,
neînțelese...
adesea pierdute.
Fantome ce bântuie,
în ceața sufletului meu.
Fără echivoc:
m-am născut,
pe sens interzis.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurist
Jurist ajuns, n-am vrut mai mult
Decât să fiu jurist consult
Și-atât de mult m-am consultat
Până ce m-am... recuzat.
epigramă de Vasile Iușan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!